Mulţumim pentru anul trecut şi cerem binecuvântare pentru Anul Nou

Cu ajutorul lui Dumnezeu, la trecerea în anul nou, 2023, am mulțumit Lui pentru binefacerile primite de la El în anul 2022 şi ne-am rugat să ne învrednicească să sporim în dreapta credinţă, în dragostea către El şi cea către aproapele şi întru toate faptele bune (Rugăciunea de mulţumire din cadrul Slujbei trecerii dintre ani). Slujba pe care am săvârşit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezintă o atitudine sau o stare spirituală faţă de timpul anului care s-a încheiat şi de timpul anului care începe. Această slujbă este o punte a recunoştinţei şi a speranţei între ani.

De aceea, lucrarea cea mai potrivită pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou este rugăciunea de mulţumire săvârşită în Biserica lui Hristos, Împăratul veacurilor. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nimic altceva nu cere de la om Dumnezeul universului, după nenumăratele şi nespusele Lui binefaceri, decât sufletul recunoscător, care să știe să-I mulțumească pentru bine­facerile primite”¹.

Hristos Însuși mulţumeşte Tatălui prin rugăciune (cf. Ioan 11, 41).

Sfântul Apostol Pavel ne arată că mulțu­mirea este primul şi cel mai important răspuns al creştinului faţă de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui: „Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă în Hristos Iisus” - le spune el creştinilor din Corint (1 Corinteni 1, 4). Deci, răspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este mulţumirea sau recunoştinţa.

Din păcate, omul contemporan, superficial şi secularizat duhovniceşte, cere ajutorul lui Dumnezeu doar atunci când trece prin necazuri sau suferinţe, dar îndată ce a scăpat de suferinţă, de sărăcie, de necaz, uită de Dumnezeu. Însă Mântuitorul Iisus Hristos nu fericește pe cei care sunt nerecunoscători sau nemulţumitori, ci pe cei care sunt recunoscători şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, după cum se vede în Evanghelia vindecării celor zece leproşi (cf. Luca 17, 17-18).

Când omul nu mulţumește pentru binefacerile primite, el decade spiritual şi se dezumanizează. Omul este cu adevărat om, adică ființă rațională şi relațională, când este recunoscător lui Dumnezeu şi oamenilor pentru darurile şi binefacerile pe care le primește. Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăiește în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică folosește aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană. Iar semenilor care-l ajută, omul le mulţumește, deoarece simte că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune şi a creşterii lui spirituale în demnitate şi bunătate.

Nerecunoştinţa îl dezumanizează pe om şi îl înstrăinează de semeni, însă recunoştinţa faţă de Dumnezeu şi de semeni îl ridică pe om în demnitate şi îl evidențiază în comunitate.

De aceea, în fiecare duminică şi sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar în fiecare zi din săptămână, Biserica aduce mulţumire sau recunoştinţă lui Dumnezeu prin Liturghia Sfintei Euharistii, adică a Sfintei Mulţumiri sau a Sfintei Recunoştinţe, dar şi comemorează sau pomeneşte pe ctitorii, binefăcătorii şi miluitorii comunităţii creştine.

Adresată lui Dumnezeu Tatăl, Izvorul tuturor darurilor (cf. Iacob 1, 17), Mulţumirea sau Euharistia Bisericii este oferită prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, „căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică” (Ioan 3, 16). Din acest motiv, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Orice aţi face, prin cuvânt sau faptă, toate să le faceți în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Coloseni 3, 17).

Aşadar, nu Dumnezeu are nevoie de mulţumirea noastră, ci noi avem nevoie ca să mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor, prin cuvânt şi faptă de recunoştinţă, pentru a creşte în comuniune de iubire smerită şi sfântă în relaţie cu Dumnezeu şi cu semenii noştri (cf. 2 Corinteni 9, 11). Iar dacă nu mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor, întrerupem sau slăbim comunicarea şi comuniunea noastră cu Dumnezeu şi cu semenii, sărăcim duhovniceşte, ne închidem în autosuficienţă egoistă şi posesivă, pierzând bucuria şi pacea sufletului bun, recunoscător şi darnic.

Iată de ce Sfânta Liturghie euharistică, această lucrare sfântă de recunoştinţă sau de mulţumire a Bisericii, este cea mai necesară lucrare şi cea mai demnă atitudine a ei în faţa lui Dumnezeu, ca răspuns al ei la toate binefacerile primite de la El, binefacerii cunoscute şi necunoscute, arătate şi nearătate deplin. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Înfricoșă­toarele Taine, pline de nespusă mântuire, săvârşite la fiecare slujbă, se numesc euharistie, adică mulţumire, pentru că sunt o aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că ne arată capul purtării de grijă a lui Dumnezeu şi pentru că prin toate ne pregătesc să-I mulţumim lui Dumnezeu”².

Timpul petrecut în rugăciune individuală sau comunitară uneşte timpul trecător al persoanelor umane cu veșnicia Persoanelor divine. Prin urmare, la momentul trecerii dintre ani, creştinii se adună în biserici spre a sfinți timpul prin rugăciuni de mulțumire și cereri de binecuvântare.

Anul 2022, pe care îl încheiem, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț. Prin aceste teme, a fost subliniată importanța rugăciunii pentru sfinţirea vieţii, într-o societate secularizată, care pierde sensul sacru al existenţei umane.

Anul 2023, în care păşim, este declarat în Patriarhia Română ca Anul omagial al pastora­ției persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. Astfel, se realizează aprecierea şi sprijinirea persoanelor vârstnice prin cuvinte și fapte bune, precum și cunoașterea marilor personalități din domeniul muzicii bisericești, cântarea liturgică fiind susținătoarea rugăciunii.

Să pomenim în rugăciunile noastre şi pe toţi românii din afara României, pe cei din jurul graniţelor României şi pe cei din diaspora română, ca să păstrăm, cu multă iubire frăţească, unitatea de credinţă şi de neam.

Să cultivăm pacea inimii noastre primită de la Hristos, prin rugăciune şi fapte bune, şi să ne rugăm pentru pacea între popoare.

Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care vă rugaţi împreună cu noi, la cumpăna trecerii dintre ani, sănătate şi pace, să binecuvânteze familiile şi activitățile dumneavoastră, spre slava Prea­sfintei Treimi şi bucuria oamenilor.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt transmis la slujba săvârşită în noaptea trecerii dintre ani (2022-2023) la Catedrala Patriarhală din București.

Note:

¹ Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea I, Omilii la Facere (I), Omilia XXXII, III, în PSB 21, trad., introd., indici şi note de pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 413.

² Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei, Omilia XXV, III, în PSB 23, trad., introd., indici şi note de pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 324.