În noaptea când S‑a născut Pruncul Iisus într‑o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei‑Fecioare.
O încununare a proceselor istorice de constituire a statului naţional
Preafericirea Voastră,
Părinte Patriarh,
Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preasfinţiile Voastre,
Sunt bucuros să vă felicit cu prilejul celebrării a 90 de ani de Patriarhie și 130 de ani de autocefalie. Este, de asemenea, un foarte bun moment pentru a rememora contribuţia valoroasă a Bisericii Ortodoxe Române în evoluţia şi dezvoltarea în modernitate a societăţii şi a instituțiilor statului român.
După Unirea Principatelor și obținerea independenței din 1877, urmate de proclamarea Regatului în 1881, Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române din 1885 este o încununare în plan spiritual şi canonic a proceselor istorice de constituire a statului naţional.
Făcută posibilă prin jertfa de pe câmpurile de bătălie ale Marelui Război, exprimată prin voinţa populară a provinciilor istorice româneşti şi consacrată prin Congresul de pace de la Paris, Marea Unire de la 1918, la rândul ei, deschide calea pentru ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.
Dubla aniversare, a Autocefaliei și a ridicării la rangul de Patriarhie, reprezintă prin urmare atât un prilej de bucurie pentru credincioşii şi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, cât şi o referinţă importantă pentru istoria noastră naţională.
Onorată audiență,
Pe lângă incursiunea în istorie, se cuvine să ne aplecăm și asupra prezentului și viitorului, asupra rolului pe care Biserica poate să îl joace în societate și în construirea unei lumi mai bune. Cred că vă revine o misiune aparte, aceea de a contribui la educație și la promovarea unor valori în societate, la a ne face mai solidari și mai generoși, mai preocupați unii față de alții și mai ales față de cei în nevoie.
În lumea contemporană, plină de incertitudini, de tulburări și de conflicte, experienţa seculară a cultelor religioase devine un factor fundamental al echilibrului şi toleranței.
Vă încurajez în misiunea dumneavoastră spirituală, educativă, culturală, socială şi în deschiderea pentru dialogul interconfesional în plan naţional şi internaţional.
Vă mulţumesc şi pentru că aţi găsit mijloacele şi energia de a fi alături de românii din diasporă, de a-i sprijini a nu se îndepărta de limbă, de ţară şi credinţă.
Autonomia în raport cu autorităţile şi libertatea religioasă consacrată de Constituţie dau Statului şi Bisericii Ortodoxe Române, ca de altfel tuturor cultelor, responsabilitatea dezvoltării unor relaţii de parteneriat real, în folosul oamenilor. Din această perspectivă, consider misiunea cultelor religioase ca una de substanţă în viaţa comunităţilor şi fundamentală în păstrarea identităţii spirituale a oamenilor şi a naţiunii ca întreg.
În mandatul meu voi încuraja şi, după caz, voi sprijini asumarea de către instituţiile şi autorităţile publice şi cele religioase de responsabilităţi în domeniile în care acţiunea lor comună este benefică pentru cetăţeni şi pentru colectivităţi.
Onorați invitați,
Doamnelor și domnilor,
Importantele aniversări din existenţa Bisericii Ortodoxe Române, ca şi apropiatele mari aniversări ale naţiunii, ne oferă în această privinţă o mare oportunitate. În acest sens, găsesc că este potrivit să închei prin a rememora argumentaţia Sfântului Sinod din 4 februarie 1925 la înfiinţarea patriarhatului românesc, cum nu se poate mai actuală: „(…) poporul român a ajuns să-şi arate, în hotarele străbune reîntregite şi în libertăţile lui, maturitatea desăvârşită şi puternicia naţională la care s-a ridicat. Maturitatea şi puternicia aceasta sunt în mâinile lui isbânzi, sunt în mâinile lui podoabe, sunt în mâinile lui zăcământuri de vlagă şi înălţare, dar, mai presus de orice, sunt drepturi şi datorii care îl leagă de astăzi înainte, în modul cel mai firesc, de trupul şi de soarta naţiunilor mari, adică de răspunderile şi îndatoririle acelor popoare şi state, care au creat şi continuă să creeze progresul în civilizaţia întregii omeniri.”
La mulți ani! Vă felicit!
Klaus Werner Iohannis
Preşedintele României
Alocuţiune rostită la Palatul Cotroceni, cu ocazia momentului solemn dedicat sărbătoririi a 130 de ani de la recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi a 90 de ani de la ridicarea ei la rangul de Patriarhie, miercuri, 28 octombrie 2015.
(Titlul aparţine redacţiei)