Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Mesaje și cuvântări O nouă poartă a cerului ctitorită de un ierarh - fiu al satului

O nouă poartă a cerului ctitorită de un ierarh - fiu al satului

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Mesaje și cuvântări
Data: 06 Iunie 2021

Construită cu multă jertfă şi râvnă duhovnicească, noua biserică a Parohiei Cracăul Negru, care se sfinţeşte astăzi (6 iunie 2021), ne arată credința şi evlavia credincioşilor acestei parohii şi, totodată, este o mărturie permanentă pentru dărnicia jertfelnică a ctitorului ei principal: Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului şi Muscelului, fiu al satului Cracăul Negru din judeţul Neamţ şi admirator al universului spiritual al satului românesc, în care s-au format şi dăinuie multe din valorile spirituale, culturale şi identitare româneşti trans­mise până la noi.

Înaltpreasfinţia Sa, fiind iubitor al frumuseţii Casei lui Dumnezeu, a inițiat şi coordonat ca ierarh mai multe șantiere de restaurare şi consolidare de biserici vechi, dar a construit şi biserici noi, ca porți ale cerului, evidențiind astfel importanţa căutării încă din lumea aceasta a frumuseţii veşnice din Împărăţia cerurilor.

Ca spaţiu sacru de rugăciune, biserica nou sfinţită Îl primeşte pe Hristos în mod tainic, iar El rămâne mereu prezent în ea prin Sfintele Taine să­vârșite aici, dăruind celor ce se roagă darurile Sale cerești: iertarea păcatelor și arvuna vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Aşadar, toate slujbele care se săvârșesc în lăcașul de cult sfințit sunt luminate de prezenţa harică a lui Hristos, Întemeietorul şi Capul Bisericii, Cel ce a făgăduit: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, voi fi şi Eu în mijlocul lor” (cf. Matei 18, 20). Prin venirea în biserica sfinţită, prin închinarea la sfintele icoane, prin participare la sfintele slujbe şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, credincioşii ortodocşi se sfințesc şi se luminează, pentru a sfinţi apoi timpul şi locul în care trăiesc, ca pregătire pentru a fi primiţi în lăcaşurile cereşti veşnice.

De asemenea, biserica nou sfințită devine „Casa lui Dumnezeu” sau „Casa Preasfintei Treimi”, întrucât în ea se adună şi se sfinţesc credincioşii botezaţi în numele Preasfintei Treimi. De aceea, spre sfârşitul slujbei de sfinţire se cântă: „Această Casă, Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfințit sufletele noastre”.

Desigur, Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar în modul cel mai solemn și receptiv El este prezent acolo unde este căutat, adică în biserică, în Casa închinată Lui prin sfinţire, în care El îi vede, îi ascultă și îi binecuvântează pe cei care Îl cheamă în rugăciune comună şi împlinesc voia Lui în viața lor.

Ca „icoană a lumii sensibile”, biserica zidită „are drept cer dumnezeiescul altar, iar ca pământ, frumuseţea naosului, devenind astfel „laborator al Învierii”, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul (†662), sau „anticameră a Împărăţiei cerurilor”, după cum afirmă Sfântul Nicolae Cabasila (†1391). Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului (†1429) precizează că, din momentul sfinţirii, biserica devine cer şi puterea Duhului Sfânt vine peste ea. Prin urmare, fiecare biserică ortodoxă pictată este „cerul pe pământ, în care locuieşte şi Se preumblă Dumnezeu Care este în cer”, după cum zice Sfântul Ierarh Gherman, Patriarhul Constantinopolului (†733). De ce biserica simbolizează cerul coborât pe pământ? Pentru ca pe omul pământean să-l înalţe duhovniceşte la ceruri. Aşadar, biserica este pe pământ icoana Împărăţiei cerurilor.

Potrivit învățăturii Sfântului Irineu de Lyon (†202), biserica a fost „sădită în lume ca un paradis”, fiind centrul liturgic sau sfințitor al creaţiei, deoarece întreg cosmosul este chemat la sfinţire prin harul Duhului Sfânt, adică este chemat să devină „cer nou şi pământ nou” (Apocalipsa 21, 1), după învierea morţilor şi după Judecata de Apoi (cf. 1 Corinteni 15, 51-54). Prin urmare, spaţiul sfinţit şi sfinţitor al bisericii îl pregătește pe omul credincios să devină cetățean al Raiului şi moştenitor al Împărăţiei cerurilor.

Această bogăţie de sensuri spirituale a sfinţirii unei biserici ortodoxe ne invită la un pelerinaj duhovnicesc către Împărăţia cerurilor, simbolizată de Sfântul Altar. Sfinţirea bisericii ne cheamă pe toţi, cler şi popor, la sfinţirea vieţii noastre, ca înnoire a omului după chipul lui Hristos şi ca sălășluire a vieţii lui Hristos în viaţa oamenilor (cf. Galateni 2, 20). Din acest motiv, în tradiția ortodoxă românească, în ziua sfinţirii noii biserici, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi la acest eveniment primesc binecuvântarea să intre în Sfântul Altar, după ce a fost sfinţită biserica, pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, rugându-se lui Dumnezeu să sfin­țească viaţa lor așa cum a fost sfinţi­tă biserica aceasta. Iar apoi credincioşii prezenţi sunt stropiți cu aceeaşi apă sfinţită folosită la sfinţirea bisericii. Folosul duhovnicesc de care se împărtăşesc credincioşii prin participarea lor la sfinţirea unei biserici este evidenţiat în rugăciunea principală citită de arhiereu în faţa Sfintei Mese pentru binecuvântarea noii biserici: „Fă-o să fie liman celor învi­forați, vindecare patimilor, bolnavilor tămăduire, diavolilor pieire”!

Astăzi, într-o societate din ce în ce mai secularizată, sfinţirea bisericii ne îndeamnă să mărturisim adevărul că omul, deşi muritor, cu trupul, este chemat la sfinţire şi la viaţă veşnică (cf. Ioan 11, 25), iar prin învierea din morţi este chemat să trăiască veşnic în iubirea, pacea şi bucuria cerească a Preasfintei Treimi în Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17).

Cu prilejul sfinţirii noii biserici din satul Cracăul Negru, județul Neamţ, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a împlinit aici, cu multă osteneală şi iubire jertfelnică. În acest sens, oferim noii biserici o frumoasă cruce de binecuvântare, confecționată în Atelierele Patriarhiei Române.

Îi felicităm pe toţi credincioşii acestei parohii, harnici şi dinamici, luminați de credinţă şi rugăciune, aflaţi sub ocrotirea Acoperământului Maicii Domnului şi a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În mod deosebit, adresăm felicitări şi mulţumiri Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului şi Muscelului, ctitorul principal al acestui sfânt lăcaş, precum şi tuturor ierarhilor, preoţilor, diaconilor şi credincioșilor prezenți la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creștină şi demnitate românească.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi tuturor sfinților să ocrotească această biserică şi să dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi mântuire tuturor închinătorilor şi binefăcătorilor ei, spre slava Prea­sfintei Treimi şi bucuria locuitorilor acestui sat.

Cu aleasă preţuire şi părinteşti binecuvântări,

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


*Mesaj transmis cu prilejul sfințirii noii biserici cu hramurile „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitatea Cracăul Negru, județul Neamţ, duminică, 6 iunie 2021.