Responsabilitate învățătorească, slujire sfințitoare și îndrumarea credincioșilor pe calea mântuirii

Între evenimentele luminoase și importante ale Anului Centenar al Patriarhiei Române, s-a adăugat, în Duminica Ortodoxiei, sărbătoarea împlinirii a 35 de ani de slujire arhierească a Preafericitului nostru Părinte Daniel, Patriarhul României.

Ca urmare a alegerii de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 12 februarie 1990 în demnitatea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timi­șoarei, la propunerea venerabilului Mitropolit ­Nicolae Corneanu, în ziua de 4 martie - în Duminica Sfintei Ortodoxii, în Catedrala Mitropolitană din Timișoara a avut loc hirotonirea întru arhiereu a Preacuviosului protosinghel dr. Daniel Ciobotea, profesor universitar la Facultatea de Teologie din București și consilier patriarhal, director al Sectorului teologie contemporană și dialog ecumenic, cu titlul de „Lugojanul”.

Evenimentul de atunci a avut un mare ecou în rândul clerului și credincioșilor din întreaga țară. Se întâmpla la foarte scurtă vreme după evenimentele din decembrie 1989, când Biserica, intelectualii, societatea în ansamblul ei așteptau o revigorare și o intensificare a vieții bisericești după aproape jumătate de secol de persecuții, deposedări, îngrădiri, lipsuri și supraveghere permanentă din partea regimului ateu comunist.

Încă din ultimii ani ai regimului trecut, pe când tânărul teolog Dan-Ilie Ciobotea, discipolul eminent al Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, era profesor al Universității din Geneva, mulți ierarhi, profesori de teologie, monahi înțelepți și intelectuali preocupați de viitorul Bisericii vedeau în acest strălucit teolog ortodox, cunoscut deja în întreaga lume creștină prin cursurile, conferințele, seminariile de spiritualitate ortodoxă și prin publicațiile sale, un viitor ierarh de mare nădejde al Bisericii noastre. După tunderea în monahism la Mănăstirea Sihăstria, în ziua de 6 august 1987 - Praznicul Schimbării la Față - sub mantia ocrotitoare a Sfântului Cuvios Mărturisitor Cleopa și intrarea în cler, această așteptare a crescut și mai mult.

Și iată că „plinirea vremii” acestor sfinte speranțe a sosit în Duminica Ortodoxiei a anului 1990, când cel spre care se îndreptau atâtea așteptări și nădejdi a primit Dumnezeiescul har al arhieriei, printr-o evidentă pronie a lui Hristos, „Apostolul și Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei, 3, 1), Care spune ucenicilor Săi: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am trimis ca roadă să aduceți” (Ioan 15, 16), adevăr subliniat și de Sfântul Apostol Pavel, și el beneficiarul unei chemări minunate, care zice: „Nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta (a arhieriei), ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron” (Evrei 5, 4).

De aici decurge și uriașa responsabilitate ce revine pe umerii celui care se învrednicește de o asemenea alegere, responsabilitate asupra căreia atrage atenția cu fermitate același Sfânt Apostol Pavel când spune: „Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu Însuşi sângele Său” (Fapte 20, 28).

Această responsabilitate și-a asumat-o cu toată ființa Preafericitul Părinte Daniel acum 35 de ani, așa cum stă mărturie cuvântul rostit cu prilejul hirotoniei întru arhiereu, angajament reînnoit doar peste câteva luni, cu prilejul întronizării ca Arhi­episcop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, când, printre altele, a spus: „Cu uimire și teamă sfântă înțeleg că Dumnezeu a binevoit să-mi încredin­țeze spre pază și păstorire comoara sau odorul sfânt al lui Hristos din Moldova și Bucovina, adică Biserica Sa de pe aceste meleaguri sfințite cu jertfe și hărnicie”.

Iar după cei 18 ani de slujire arhierească jertfelnică și fără precedent în Moldova, ales de către Colegiul Elec­toral Bisericesc Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, în cuvântul său de la întronizare, a intitulat prima parte a acestuia: „Vocația arhipăstorului în Biserică: responsabilitate și dăruire de sine pentru mântuirea celor păstoriți de el”.

Îndeobște, la aniversările obișnuite ale Patriarhului României, sunt evi­dențiate realizările administrative, economice, edilitare, social-filantropice, editoriale, educative, artistice, instituționale etc. În toate aceste realizări, toată lumea, și cea dinlăuntrul și cea din afara Bisericii, recunoaște rolul fundamental al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care mereu și mereu inițiază proiecte și activități, pe care mai apoi le urmărește pentru aducerea la îndeplinire, le supraveghează părintește și le susține în lucrarea lor.

Dar toate aceste realizări sunt doar mijloace prin care Întâistătătorul Bisericii noastre se străduiește zi și noapte - și expresia aceasta nu este o metaforă - să împlinească în modul cel mai înalt cu putință exigențele întreitei slujiri arhierești: responsabilitatea învățătorească, slujirea sfințitoare și îndrumarea sau conducerea credincio­șilor pe calea mântuirii.

Din perspectiva slujirii învățăto­rești, Patriarhul Daniel este recunoscut ca cel mai profund, mai explicit, mai sistematic și mai documentat predicator al Evangheliei. Nu deleagă niciodată momentul Cuvântului de învățătură și nu obosește să predice în orice împrejurare liturgică. Pentru preoți, ca și pentru mine, de altfel, sursa principală pentru pregătirea predicii duminicale este volumul Părintelui Patriarh Evanghelia Slavei lui Hristos. Predici la Duminicile de peste an.

Din dorința ca învățătura creștină să ajungă - dacă e posibil - la toți oamenii, Preafericitul Părinte Daniel a înființat noi publicații periodice precum Vestitorul Ortodoxiei, Teologie și Viață, Candela Moldovei, Ziarul Lumina - singurul cotidian ortodox din lume -, săptămânalul Lumina de Duminică și a încurajat școlile de teologie, parohiile importante, unele organizații sau asociații creștine să aibă propriile reviste, a dezvoltat și modernizat vechi tipografii și a înființat altele noi în care au fost tipărite pentru folosul sufletesc al creștinilor multe ediții ale Învățăturii de credinţă, ale Psaltirii, Cărți de rugăciuni, dar și o foarte bogată literatură teologică filocalică, liturgică sau catehetică adresată mai ales tinerilor, care după 1990 au arătat un intens interes pentru descoperirea adevăratei credințe și pentru o bună chivernisire sau rânduire a propriei vieți.

Prin Radio TRINITAS, care a început să emită în eter sfintele slujbe și învățătura Bisericii în Vinerea Mare - 17 aprilie 1998 și prin televiziunea TRINITAS, Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns în casa oricărui om care dorește să-l primească.

Pentru nevoile duhovnicești ale credincioșilor, din inițiativa Preafericitului Părinte Daniel s-au ridicat și s-au sfințit sute de biserici - laboratoare ale sfințirii și mântuirii oamenilor. Programul din Moldova Nici un sat fără biserică și fără casă ­parohială, vastul program de consolidare și restaurare a mănăstirilor și bisericilor, monumente istorice sau nu, și toată lucrarea edilitară eclezială până la realizarea vechiului ideal al Catedralei Naționale ca simbol al unității și credinței neclintite a poporului binecredincios îl așază pe Întâistătătorul Bisericii noastre printre marii ctitori ai neamului.

Pentru slujirea cu demnitate și cu o bună pregătire a credincioșilor, ca un adevărat urmaș al Apostolilor, Preafericitul Părinte Daniel s-a preocupat de creșterea nivelului de pregătire al slujitorilor Bisericii. El însuși prestigios profesor, în străinătate, la Iași și la București, a reînființat Facultatea de Teologie din capitala Moldovei, a întemeiat mai multe seminarii teologice, s-a implicat în dotarea școlilor teologice cu biblioteci valoroase, cu laboratoare bine dotate pentru secțiile de Artă sacră, cu paraclise în care seminariștii și studenții teologi să se formeze ei înșiși ca persoane duhovnicești. În ultimul deceniu, prin implicarea personală, au fost alcătuite manuale noi, de către cei mai valoroși profesori de teologie, după normele cele mai moderne și valorificând cercetările din ultima jumătate de veac. Ca un adevărat părinte, la Iași, a oficiat în catedrală pentru studenții teologi Sfânta Liturghie miercurea și vinerea, hirotonind multe sute de preoți și diaconi.

Aceeași atentă grijă părintească a arătat tuturor tinerilor, străduindu-se pentru introducerea disciplinei Religie în învățământul primar, gimnazial și liceal din țara noastră, veghind mai apoi ca această disciplină, atât de necesară pentru formarea spirituală și morală a tinerelor generații, să-și păstreze statutul dobândit, la fiecare schimbare sau modificare a Legii învățământului și asigurându-se ca teologi și specialiști în domeniul științelor educației să conceapă programe analitice și manuale care să răspundă nevoilor tinerilor de astăzi. Pentru ei a susținut două reușite proiecte europene intitulate Hristos împărtăşit copiilor și Alege școala!, de care în ultimele două decenii au beneficiat zeci de mii de copii, a inițiat concursuri naționale precum Festivalul-concurs național de muzică bisericească Lăudați pe Domnul!, ajuns la a 17-a ediție, fără a le număra și pe cele desfășurate anterior în cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Sprijinirea organizațiilor creștine ale tinerilor ortodocși precum Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România (ASCOR), Liga Tinerilor Ortodocși Români (LTOR), Asociația Studenților Teologi Ortodocși (ASTO), inițiativa organizării Întâlnirii (periodice a) Tinerilor Ortodocși din toată lumea arată încă o dată grija părintească a Preafericirii Sale pentru tinerele generații.

Nu doar prin înființarea secției de Artă sacră la Facultatea de Teologie din Iași, multiplicată apoi și la alte facultăți de teologie din țară, ci și prin încurajarea absolvenților acestei secții, prin trimiterea unor monahi și monahii în Grecia pentru a prelua din expe­riența iconarilor, zugravilor sau broderilor de acolo, Preafericitul Părinte Daniel este și creatorul unei noi epoci glorioase în arta bisericească românească, apreciată azi pretutindeni. Iconografia românească, broderia, argintăria, arta mozaicului, sculptura bisericească au atins culmile expresiei artistice, iar operele realizate sunt mijloace ale sfințirii vieții noastre, sunt ferestre către frumusețile și bunătățile de negrăit ale Împărăției cerurilor.

Muzica bisericească, prin care credința este transmisă într-un mod nu numai plăcut, ci și foarte eficient, cunoaște de asemenea o înflorire deosebită. Muzica psaltică de tradiție bizantină, dar de expresie interpretativă românească, a pătruns în toate provinciile țării, iar muzica religioasă corală de asemenea s-a îmbogățit în mod neașteptat atât prin apariția a numeroase coruri de catedrale, parohiale, mănăstirești, școlare, cât și prin îmbogățirea repertoriului acestora.

Pentru folosul sufletesc al credin­cio­șilor și pelerinilor, Preafericitul Părinte Daniel a transformat marile hramuri - cel al Preacuvioasei Parascheva de la Iași și cel al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou - în evenimente duhovnicești de mare anvergură. Aducerea unor cinstite moaște sau odoare (fragmente din Sfânta Cruce sau Brâul Maicii Domnului) din străinătate la aceste mari sărbători, tradiție inițiată de Părintele Patriarh în 1996 prin aducerea la Iași a cinstitului cap al Sfântului Apostol Andrei de la Patras, eveniment care a strâns laolaltă atunci peste un milion și jumătate de români, adună an de an zeci sau chiar sute de mii de pelerini.

Preocuparea Preafericitului Părinte Patriarh, în timpul arhipăstoririi în Moldova, pentru canonizarea sfinților moldoveni și multiplele canonizări de după întronizarea sa ca Patriarh au adus multă bucurie și spor duhovnicesc creștinilor care manifestau de multă vreme o adâncă și autentică evlavie pentru cei rânduiți în ceata sfinților, sporind și intensificând astfel viața duhovnicească.

Iar prin ultima canonizare, a celor 16 sfinți martiri și mărturisitori ai dreptei credințe în vremurile întunecate ale comunismului, s-a împlinit o dorință mult așteptată și des solicitată de către poporul credincios.

Timpul nu ne permite să vorbim și despre alte mijloace prin care Preafericitul Părinte Daniel își împlinește lucrarea arhierească de învățător și sfințitor pe calea mântuirii a Poporului lui Dumnezeu. Dar cele spuse ne îndreptățesc să spunem împreună cu Apostolul Pavel: „Un astfel de arhiereu se cuvenea să avem” (Evrei, 7-26) și împreună cu clerul: „Arhieria Voastră să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa”, și să ne rugăm împreună cu întreg poporul încredințat păstoririi Preafericirii Sale: „Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părintele nostru Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locții­torul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul României, pe care îl dăruieşte sfintelor Tale biserici, în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău!”

Întru mulți, rodnici și fericiți ani!

Citiţi şi: 35 de ani de slujire arhierească a Patriarhului României