Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, de la 24 ianuarie 1859, a însemnat încununarea unui întreg proces de cultivare a unităţii naţionale a românilor, proces în care Biserica Ortodoxă Română și-a adus o contribuție esențială.
Unirea Principatelor Române a fost susținută de numeroși slujitori ai Bisericii. Prin ierarhi, preoți de mir, monahi şi teologi mireni, Biserica Ortodoxă a contribuit, deopotrivă în Moldova și în Țara Românească, la acest act fundamental al istoriei noastre.
Contemporanii au numit data de 24 ianuarie 1859 „Ziua cea mare a veacului”, deoarece au înțeles că Unirea Principatelor Române, începută la Iaşi, în data de 5 ianuarie 1859, şi desăvârşită la Bucureşti, în data de 24 ianuarie 1859, constituie piatra de temelie a noului stat unitar român.
În acest sens, am afirmat adesea că Unirea de la 24 ianuarie 1859 trebuie considerată ca fiind „Unirea de bază”, nu „Unirea cea mică”, deoarece ea a constituit baza pentru formarea statului unitar român, în anul 1862, numit ROMÂNIA, fundament pentru obținerea independenței naţionale româneşti în urma Războiului de Independenţă din 1877-1878, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, şi apoi temelie pentru Marea Unire din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, precedată de Unirea Basarabiei cu Regatul României, la 27 martie 1918, şi de Unirea Bucovinei cu Regatul României, la 28 noiembrie 1918.
Aniversarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 a devenit Sărbătoare naţională (prin Legea nr. 171/2014), iar în anul 2016, prin promulgarea modificării aduse Art. 139 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, a fost declarată Sărbătoare naţională legală, în care nu se lucrează.
Această sărbătoare este o zi în care aducem mulţumire lui Dumnezeu şi comemorăm cu recunoştinţă pe toţi cei care au contribuit la Unirea Principatelor Române, arătând astfel importanţa unităţii şi a demnităţii noastre naţionale în contextul cooperării internaţionale prezente şi viitoare.
La 24 ianuarie 1859, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, într-o clădire a Mitropoliei Țării Românești s-au desfășurat lucrările Adunării elective a Munteniei, care a ales pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Moldovei şi Domnitor al Ţării Româneşti. Înainte de alegere, membrii Adunării elective au jurat pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce, înaintea icoanei Sfintei Treimi, că vor vota pentru Unirea Principatelor Române.
Momentul acela binecuvântat a fost imortalizat de pictorul Theodor Aman în tabloul „Proclamarea Unirii”, finalizat în anul 1861. Acest tablou poate fi văzut în aceste zile, într-o expoziţie specială, la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
Astăzi, la slujba de Te Deum din Catedrala Patriarhală şi noi ne-am rugat Preasfintei Treimi, Izvorul etern al unităţii şi al comuniunii, să ne ajute să păstrăm şi să cultivăm permanent unitatea naţională, conviețuirea pașnică şi cooperarea demnă cu alte popoare, spre binele poporului român şi al României.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
*Cuvânt rostit cu ocazia sărbătoririi a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române, Catedrala Patriarhală, luni, 24 ianuarie 2022.
Anul acesta, în data de 24 decembrie 2024, se împlinesc 160 de ani de la ridicarea la rang de Mitropolie a Episcopiei românilor ortodocși din Transilvania, act realizat prin decret imperial în anul 1864, în urma eforturilor depuse de Episcopul de atunci, Sfântul Andrei Șaguna, care, între anii 1848 și 1873, i-a păstorit pe dreptcredincioşii ortodocşi români din Transilvania.
În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Încă de la instituirea ei, Biserica și-a afirmat dreptul de a avea bunuri și a încredințat autorității eclesiale dreptul de a le administra pentru întreținerea comunităților de creștini și ajutorarea celor în nevoi. Din secolul al IV-lea, în Biserică este instituită și responsabilitatea de econom, adică de administrator al bunurilor Bisericii. Începând cu secolul al V-lea (451), slujirea de econom al Bisericii devine obligatorie pentru fiecare eparhie, acesta fiind ales dintre clericii (Canonul 26, Sinodul IV Ecumenic) sau monahii respectivei eparhii1.
Preasfințiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Stimaţi invitați, Iubiți colindători, Tradiționalul concert „Răsăritul cel de sus” al Patriarhiei Române ne invită, în acest an, să medităm la valoarea vindecătoare a colindelor.
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Fraților, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Și, pentru că sunteți fii, a trimis
Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 78-79 „Steaua care i-a condus pe magi n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus,
Mai înainte de plecarea pentru ultima oară la spital a părintelui Constantin Galeriu, l-am vizitat acasă, la Sfântul Silvestru. Era așezat în pat, sprijinit de o pernă mare, cu părul ondulat, crescut până la umeri. Lângă el, pe un scaun, profesoara Iulia Chirea citea din psalmii lui David.
„Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” Adevărul dogmatic al Șederii Mântuitorului Iisus Hristos Cel mort, Înviat și Înălțat la ceruri, de-a dreapta Tatălui, este o Revelație dumnezeiască continuă, conform descoperirii din sinedriu, din ziua morții preaslăvite a Sfântului Arhidiacon Ștefan, ucis cu pietre, și Articolului VII din Simbolul de credință niceo-constantinopolitan: „Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Tehnologia digitală a pătruns profund în lumea contemporană și în viața omului, încât aproape că este imposibilă separarea ei sau deconectarea de la variatele ei forme, chiar și pentru câteva minute. Dacă
