Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) a formulat prima mărturisire sinodală ecumenică a dumnezeirii lui Iisus Hristos împotriva ereziei ariene

Simpozionul Internațional de Teologie „Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325): credința ortodoxă - baza unității Bisericii”, organizat de Patriarhia Română, în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, marchează împlinirea a 1.700 de ani de la convocarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Totodată, această întâlnire academică reprezintă unul dintre evenimentele majore care au loc în Biserica Ortodoxă Română, în cadrul manifestărilor prilejuite de Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române (1925-2025).

Lucrările simpozionului se desfă­șoară în perioada 14-17 mai 2025, la Palatul Patriarhiei și la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucu­rești, reunind reprezentanți ai instituțiilor de stat și ai altor culte creștine, ierarhi, preoți, profesori de teologie și specialiști din țară și străinătate. La buna organizare a acestui eveniment și-au adus contribuția mai multe sectoare ale Administrației Patriarhale: Cancelaria Sfântului Sinod, Sectorul teologic-educațional și Sectorul relații creștine, interreligioase și comunități românești externe.

Prelegerile și comunicările științi­fice care vor fi prezentate pe parcursul simpozionului explorează teme relevante cu privire la contextul istoric al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, la învățătura trinitară și hristologică a Simbolului de credință niceean, la receptarea liturgică a Sinodului I Ecumenic din anul 325 și la relevanța canonică a acestuia astăzi. Astfel, simpozionul își propune să aprofundeze dimensiunea teologică, istorică, culturală și spirituală a Sinodului I Ecumenic de la Niceea, precum și semnificația hotărârilor dogmatice și canonice ale acestuia pentru lumea contemporană. Totodată, acest eveniment academic este o invitație la aprofundarea teologiei despre Preasfânta Treime și la asumarea responsa­bilității misionare de a mărturisi cu tărie adevărul despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, într-o lume în căutare de sens, de unitate și de lumină spirituală.

Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, nu a constituit doar un episod de confruntare doctrinară cu ereziile vremii, ci și un pas fundamental și necesar în formularea dogmatică a credinţei ortodoxe şi a mărturisirii ei ca adevăr mântuitor, după trei secole de persecuții aprige și ostilitate la adresa creștinilor din Imperiul Roman, dar şi într-un context marcat de controverse teologice intense. Preocupați de păstrarea unității eclesiale, Sfinții Părinți de la Niceea au formulat, într-un cadru sinodal și solemn, întâiul Simbol de credință al Bisericii, cu valoare universală, permanent valabilă și obligatorie, definind adevărurile esențiale și mântuitoare ale credinței creștine. Simbolul de credință de la Niceea avea să devină normă și punct de plecare pentru celelalte hotărâri dogmatice formulate de Sinoadele Ecumenice ulterioare împotriva ereziilor.

Influențați de logica filosofiei eline, ereticii înțelegeau că Dumnezeu Cel Unul (Tatăl) sau Dumnezeirea este o singurătate eternă (Fiul şi Duhul Sfânt fiind considerate creaturi), iar ortodocşii mărturiseau adevărul descoperit de Iisus Hristos în Evanghelia Sa că Dumnezeirea este comuniune eternă de trei Persoane egale. Mai precis, Dumnezeu Cel Unul este Tatăl din Care Se naşte veşnic Fiul Său şi purcede veşnic Duhul Sfânt. Tatăl este singurul izvor al fiinţei divine, iar această fiinţă este deplină în fiecare din cele trei Persoane divine. Deci, Dumnezeul adevărat este Unul în fiinţă şi întreit în Persoane, adică Preasfânta Treime.

În Crezul de la Niceea (325), Sfinţii Părinţi mărturisesc că scopul întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu este mântuirea oamenilor: „Pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, (Fiul) a coborât şi S-a întrupat, S-a înomenit, a pătimit şi a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri, va veni să judece pe cei vii şi pe cei morţi”¹.

Mântuirea oamenilor înseamnă primirea iertării păcatelor şi unirea lor cu Dumnezeu, Dătătorul vieţii veşnice.

De aceea, Sfinţii Părinţi de la Niceea spuneau că dacă Iisus Hristos nu este Dumnezeu deplin, omul nu poate primi mântuirea sau viaţa veşnică².

Aşadar, scopul mărturisirii credinţei în dumnezeirea lui Hristos este mântuirea oamenilor, realizată prin unirea lor cu Hristos în Botez şi Euharistie, spre a primi iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. În acest sens, mărturisirea credinţei adevărate în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este lucrare mântuitoare sau dătătoare de viaţă veşnică (cf. Ioan 11, 25-26).

Simpozionul Internațional de Teologie de la București nu este doar o ocazie de a rememora un eveniment istoric crucial din istoria creștinismului, ci și un prilej de a pătrunde în profunzime un act de conștiință eclesială și de responsabilitate dogmatică în faţa ereziei ariene, prin care Biserica, în comuniune, a formulat şi mărturisit solemn credinţa apostolică a Bisericii, şi anume dumnezeirea deplină a Fiului lui Dumnezeu întrupat, ca fiind „lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat, deoființă cu Tatăl”³. Această mărturisire a Sfinţilor Părinţi de la Niceea este temelia credinței creștine și, implicit, a unității Bisericii universale.

Într-o epocă în care unitatea credinței este adeseori pusă la încercare de numeroasele ideologii ale lumii contemporane, de secularismul agresiv și de relativismul moral din ce în ce mai dominant, cunoaşterea profundă a izvoarelor gândirii patristice și a marilor evenimente din istoria creștinismului, care au afirmat cu tărie și autoritate sinodală adevărul mântuitor al Evangheliei Domnului Iisus Hristos, este o necesitate teologică permanentă şi o datorie pastorală și misionară pentru toţi slujitorii Bisericii, spre a îndruma pe credincioşi pe calea mântuirii.

Într-o societate secularizată, caracterizată de fragmentare, de criză a autorității instituționale și de confuzie doctrinară, Sinodul I Ecumenic de la Niceea oferă un reper solid pentru o credinţă ortodoxă puternică, dar şi pentru o viață creştină spirituală, morală și comunitară profundă. Hotărârile Părinților Sinodului Ecumenic de la Niceea au fost luate prin consultare și cooperare, în spirit de rugăciune și comuniune, iar apoi au fost apărate în timpul perse­cuțiilor din partea arienilor asupra ortodocşilor, de mari Sfinţi Părinţi, ca Sfântul Atanasie cel Mare în Răsărit şi Sfântul Ilarie de Poitiers în Apus, iar apoi de Sfinţii Capadocieni de la Sinodul al II-lea Ecumenic din anul 381 şi de alţii.

Organizarea acestui simpozion în Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române exprimă dorinţa Bisericii Ortodoxe Române de a promova fidelitatea faţă de adevărul credinței Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, a Cărui dumnezeire a fost mărturisită în mod sinodal și solemn de către Sfinții Părinți adunați la Niceea, în anul 325.

Adresăm felicitări organizatorilor şi binecuvântăm pe toți partici­panții la Simpozionul Internațional de Teologie „Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325): credința ortodoxă - baza unității Bisericii”, cu speranța că acest eveniment va contribui la întărirea responsabilităţii pentru păstrarea credinţei ortodoxe şi a unităţii Bisericii lui Hristos.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt adresat la deschiderea lucrărilor Simpozionului Interna­țional de Teologie „Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325): credința ortodoxă - baza unității Bisericii”, Palatul Patriarhiei, București, 14 mai 2025.

Note:

1 Hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, Pr. Sorin Șelaru (ed), Viorel Coman, George Gherga, Editura Basilica, ediţia a II-a adăugită, București, 2018, p. 49.

2 The Oxford Dictionary of BYZANTIUM, art. NICAEA I, volume 2, Oxford University Press, 1991, p. 1465.

3 Hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, Pr. Sorin Șelaru (ed), Viorel Coman, George Gherga, p. 49.

***

The International Theological Symposium “The First Ecumenical Council of Nicaea (325): The Orthodox Faith – The Basis of Church Unity”, organized by the Romanian Patriarchate in cooperation with “Justinian the Patriarch” Faculty of Orthodox Theology of the University of Bucharest, with the support of the State Secretariat for Religious Affairs, marks the 1700th anniversary since the convocation of the First Ecumenical Council of Nicaea in the year of 325. At the same time, this academic meeting represents one of the major events taking place within the Romanian Orthodox Church as part of the celebrations of the Centennial Year of the Romanian Patriarchate (1925-2025).

The sessions of the symposium take place from May 14 to 17, 2025, at the Patriarchal Palace and at “Justinian the Patriarch” Faculty of Orthodox Theology in Bucharest, bringing together representatives of state institutions and other Christian denominations, hierarchs, priests, theology professors, and specialists from both Romania and abroad. Several departments of the Patriarchal Administration have contributed to the successful organization of this event: The Office of the Holy Synod, The Theological-Educational Department, and the Department of Christian and Interreligious Relations and External Romanian Communities.

The lectures and scientific presentations to be delivered throughout the symposium will explore relevant themes regarding the historical context of the First Ecumenical Council of Nicaea, the Trinitarian and Christological teachings of the Nicene Creed, the liturgical reception of the First Ecumenical Council of 325, and its canonical relevance today. Thus, the symposium aims to deepen the theological, historical, cultural, and spiritual dimensions of the First Ecumenical Council of Nicaea, as well as the significance of its dogmatic and canonical decisions for the contemporary world. At the same time, this academic event is an invitation to further explore the theology of the Holy Trinity and to take on the missionary responsibility of strongly witnessing the truth about Jesus Christ, the Incarnate Son of God, to a world seeking meaning, unity, and spiritual light.

The First Ecumenical Council of Nicaea of 325 was not just an episode of doctrinal confrontation with the heresies of the time, but also a fundamental and necessary step in the dogmatic formulation of the Orthodox faith and its confession as a saving truth. This occurred after three centuries of fierce persecutions and hostility toward Christians in the Roman Empire, as well as in a context marked by intense theological controversies. Concerned with preserving ecclesial unity, the Holy Fathers of Nicaea formulated, within a conciliar and solemn framework, the first Creed of the Church, with universal, permanent, and binding value, defining the essential and salvific truths of the Christian faith. The Nicene Creed would become the standard and starting point for the other dogmatic decisions taken by the subsequent Ecumenical Councils against heresies.

Influenced by the logic of ancient Greek philosophy, the heretics believed that the One God (the Father) or that the Divinity was an eternal solitude (the Son and the Holy Spirit being considered creatures), while the Orthodox Christians confessed the truth revealed by Jesus Christ in His Gospel, that the Divinity is an eternal communion of three equal Persons. More precisely, the One God is the Father, from whom the Son is eternally begotten and the Holy Spirit eternally proceeds. The Father is the sole source of the divine being, and this being is fully present in each of the three divine Persons. Therefore, the true God is One in essence and Three in Persons, that is, the Most Holy Trinity.

In the Nicene Creed (325), the Holy Fathers confess that the purpose of the incarnation of the eternal Son of God is the salvation of humanity: “For us humans and for our salvation, (the Son) came down from heaven, was incarnate, became man, suffered, and rose again on the third day, ascended into heaven, and will come again to judge the living and the dead”¹.

The salvation of people means receiving the forgiveness of sins and their union with God, the Source of eternal life.

Therefore, the Holy Fathers of Nicaea stated that if Jesus Christ is not fully God, humanity cannot receive salvation or eternal life².

Thus, the purpose of confessing the faith in the divinity of Christ is the salvation of people, achieved through their union with Christ in Baptism and the Eucharist, so that they may receive the forgiveness of sins and eternal life. In this sense, confessing the true faith in Jesus Christ, the Son of God, is a salvific work that offers eternal life (cf. John 11, 25-26).

The International Theological Symposium in Bucharest is not only an occasion to remember a crucial historical event in the history of Christianity but also an opportunity to delve deeply into an act of ecclesial consciousness and dogmatic responsibility in the face of the Arian heresy. Through this act, the Church, in communion, solemnly formulated and confessed the apostolic faith of the Church, namely, the full divinity of the Incarnate Son of God, as being “light from light, true God from true God, begotten, not made, being of one essence with the Father”³. This confession of the Holy Fathers of Nicaea is the foundation of the Christian faith and, implicitly, of the unity of the universal Church.

In an era when the unity of faith is often confronted with the numerous ideologies of the contemporary world, with aggressive secularism, and with the increasingly dominant moral relativism, a deep understanding of the sources of Patristic thought and of the major events in the history of Christianity, which have strongly and authoritatively affirmed the saving truth of the Gospel of the Lord Jesus Christ, is a constant theological necessity and a pastoral and missionary duty for all the servants of the Church, to guide the faithful on the way of salvation.

In a secularized society, characterized by fragmentation, crisis of institutional authority, and doctrinal confusion, the First Ecumenical Council of Nicaea provides a solid basis for a profound Christian life—spiritual, moral, and communitarian. The decisions of the Fathers of the Ecumenical Council of Nicaea were taken through consultation and cooperation, in a spirit of prayer and communion, and were later defended with many sacrifices by many Holy Fathers from both the East and the West, such as Saint Athanasius the Great and Saint Hilary of Poitiers, by the Cappadocian Fathers at the Second Ecumenical Council in 381, and others.

The organization of this symposium on the occasion of the Centennial of the Romanian Patriarchate expresses the desire of the Romanian Orthodox Church to promote faithfulness to the truth of the Gospel of our Lord Jesus Christ, whose divinity was solemnly and synodally confessed by the Holy Fathers gathered in Nicaea in the year 325.

We extend our congratulations to the organizers and bless all the participants in The International Theological Symposium “The First Ecumenical Council of Nicaea (325): The Orthodox Faith – The Basis of Church Unity”, with the hope that this event will contribute to strengthening the responsibility for preserving the Orthodox faith and the unity of the Church of Christ.

† Daniel

Patriarch of the Romanian Orthodox Church