Cinstirea dascălilor mărturisirii lui Hristos și ai unității Bisericii

Pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, sâmbătă, 29 iunie, a constituit un moment de bucurie duhovnicească pentru toți iubitorii sfinților lui Dumnezeu. Corifeii Apostolilor au fost cinstiți după tradiție și la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, cu acest prilej Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostind, la finalul Sfintei Liturghii, un cuvânt de învățătură în care a prezentat viața Apostolilor cinstiți în această zi, precum și lucrările pe care aceștia le au în comun.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit mai întâi despre viața și misiunea celor doi Apostoli cinstiți în această zi, în lumina scrierilor noutestamentare.

„Sfântul Petru se numea la început Simon, dar după întâlnirea cu Hristos a primit numele de Chefa. Era un om învățat cu răbdarea, pentru că adesea trebuia să rabde mult până prindea pește. Nu vorbea decât ebraică, dar a fost ajutat în misiunea sa de Ioan Marcu, care i-a fost traducător. Sfântul Petru a predicat Evanghelia în Iudeea, în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadocia și în Bitinia, ajungând până la Roma. Sfântul Apostol Pavel se numea inițial Saul. Avea o vastă cultură teologică, dobândită în Tars, dar și la Ierusalim. Saul a fost contemporan cu Domnul Iisus, dar nu L-a întâlnit personal. Mai târziu, fiind foarte zelos pentru apărarea tradițiilor iudaice, a primit însărcinare din partea Sinedriului să meargă la Damasc și să-i aresteze acolo pe cei care deveniseră creștini dintre evrei. Când se apropia de porțile Damascului, o lumină copleșitoare l-a trântit la pământ orbindu-l, și din lumină un glas a zis: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?» El a întrebat: «Cine ești, Doamne?» și i s-a răspuns: «Eu sunt Iisus Hristos, pe Care tu Îl prigonești». I-a spus apoi să meargă în cetate la preotul Anania care l-a botezat. În acel moment a înțeles că Iisus Hristos este viu în ceruri, iar atunci când creștinii sunt persecutați, El suferă. De aceea, Sfântul Pavel este singurul Apostol care numește Biserica «trupul lui Hristos». El lovea în creștini, dar durerea o simțea Hristos, Capul Bisericii. Pavel a învățat acest capitol al ecleziologiei la porțile Damascului, la întâlnirea cu Iisus Hristos. Domnul l-a ales să-I fie slujitor, el predicând Evanghelia în Asia Mică, în Grecia, ajungând până la Roma. A desfășurat trei călătorii misionare. Vestea cuvântul lui Dumnezeu în sinagogi, dar și în piețe. A trecut prin multe încercări, prigoniri și bătăi, chiar și scufundarea corabiei”, a arătat Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre lucrurile pe care cei doi Apostoli, Sfinții Petru și Pavel, le au în comun.

„Deși foarte diferiți ca personalitate, acești doi Sfinți Apostoli au avut și unele trăsături în comun. Mai întâi, esențialul și plenitudinea, anume credința fierbinte în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și comuniunea vie cu El. Ei au mărturisit dumnezeirea lui Hristos și arătarea Sa în trup. Sfântul Apostol Pavel spune: «în Hristos locuiește, trupește, toată plinătatea Dumnezeirii» (Coloseni 2, 9), iar în alt loc: «Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă» (1 Timotei 3, 16). Sfântul Apostol Petru mărturisește: «Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu!» (Matei 16, 16), de aceea, Iisus i-a spus că pe această piatră a credinței mărturisite va zidi Biserica. Așadar, Biserica nu este zidită pe persoana lui Petru, care era schimbătoare, ci este zidită pe credința mărturisită de Petru, anume că Iisus este Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Sfinții Apostoli Petru și Pavel mai au în comun experiența pocăinței sau a convertirii. Sfântul Petru s-a lepădat din cauza fricii, spunând că nu Îl cunoaște pe Iisus, apoi a regretat, plângând cu amar. S-a lepădat de trei ori, dar de trei ori s-a pocăit, și Iisus l-a restabilit în slujirea de apostol când i-a zis de trei ori: «Paște oile Mele!». Experiența pocăinței l-a ajutat să fie păstor, să înțeleagă mai bine slăbiciunile firii omenești și, în același timp, să ceară iertare de la Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel a persecutat Biserica, dar după întâlnirea cu Hristos, în fața porților Damascului, a regretat toată viața. Din prigonitor, el a devenit cel mai mare misionar al Evangheliei lui Iisus Hristos. În al treilea rând, Sfinții Apostoli Petru și Pavel au în comun dragostea lor puternică pentru Hristos și pentru Biserica Sa. Sfântul Pavel spune: «Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? (...) Sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru» (Romani 8, 35-39). În al patrulea rând, Sfinții Apostoli au în comun martiriul lor la Roma. Sfântul Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos pe Colina Vaticanului, iar Sfântului Pavel i s-a tăiat capul în aceeași zi, dar în altă parte a Romei, în drumul care ducea spre mare, în anul 67, în ziua de 29 iunie, în timpul împăratului Nero”, a arătat Patriarhul României.

În încheierea cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit faptul că Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt ocrotitorii persoanelor private de libertate, dar și a numeroase lăcașuri de cult din toată lumea, fiind modele de viață creștină și de misiune a Bisericii. De asemenea, Preafericirea Sa a transmis un mesaj de felicitare tuturor persoanelor care poartă numele celor doi Apostoli cinstiți, precum și derivate ale acestora.