Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Izvorul de apă de la Niculiţel

Izvorul de apă de la Niculiţel

Un articol de: Mădălina Oana Mihăilă - 03 Iun, 2011

Descoperirea moaştelor celor patru sfinţi - Zotic, Atal, Camasie şi Filip -, dar şi ale altor doi martiri ale căror nume nu s-au păstrat scrise şi-a pus pecetea pentru totdeauna asupra locuitorilor Niculiţelului şi împrejurimilor. Am putea spune că ei adapă cu apa vie şi apa materială pe toţi credincioşii locului.

După cum se ştie, moaştele au fost aşezate în biserica Mănăstirii Cocoş, dar părticele au fost dăruite şi bisericii din sat cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. În ambele biserici din Niculiţel sunt pictate scene care îi reprezintă pe sfinţii martiri, iar în sfântul lăcaş ocrotit de Cuvioasa Parascheva este chiar o icoană aparte: la picioarele celor patru mucenici se află două vase cu rămăşiţele martirice ale celorlalţi doi mucenici găsiţi şi ei în criptă odată cu moaştele lui Camasie, Atal, Zotic şi Filip. Scena aceasta din biserica mare a satului a fost realizată de o doamnă din Niculiţel, după cum ne-a spus părintele de aici, Gabriel Onea. În Biserica Sfintei Parascheva de aici se păstrează şi primele racle, de argint, în care au fost aşezate moaştele după descoperirea din 1971.

Sfântul Atanasie le-a adus apa în sat

Frumoasă şi cutremurătoare este şi povestea bisericii vechi, delicată ca o bijuterie în piatră. Părintele Onea ne-a spus istoria ei. Un cioban aflat cu oile pe dealurile din jurul satului a descoperit că, în timp ce scrijelea cu băţul în pământ, acesta intra prea uşor într-un anumit loc. A scormonit mai tare să vadă ce este acolo şi a dat astfel de cupola vechii biserici. Au venit preoţii şi oamenii din sat, iar arheologii au început săpăturile. Astfel, a ieşit la iveală această bazilică. Se crede că ar fi una dintre cele mai vechi biserici păstrate pe teritoriul românesc. Când a fost dezvelită de tot pământul din jur şi au vrut să intre în ea, nu s-au putut deschide uşile nicicum. O femeie din sat spunea că preoţii şi oamenii s-au rugat atunci mult, „au făcut cetanie mare”, invocând pe rând mai mulţi sfinţi. Când au spus: „Sfinte Atanasie cel Mare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”, uşile s-au deschis. Iar părintele Onea spune că s-a auzit mai întâi „un vuiet ca de zmeu, care s-a lovit de dealurile din jur, iar dintr-o colină a izbucnit un izvor cu apă care curge de atunci neîncetat”. Locuitorii s-au gândit atunci să facă o reţea de alimentare cu apă pentru patru sate învecinate, iar când să sape au dat de apeductele romane păstrate sub pământ, ceea ce indică existenţa aici a unei aşezări romane, dependente de cetatea Noviodunum, Isaccea de azi. Din izvorul ce curge prin minunea de atunci este asigurată astăzi apa curentă pentru acea zonă secetoasă.

Această frumoasă şi veche bazilică, ce a primit hramul Sfântului Atanasie, a fost frumos repictată în 1992 de Grigore Popescu, care a redat şi scena descoperirii osemintelor sfinte ale martirilor. În Bazilica „Sfântul Atanasie cel Mare” se fac slujbe duminica, prin rotaţie, de câte unul din cei patru preoţi ai satului.

Patru ierarhi, la Mănăstirea Cocoş

Prăznuirea Sfinţilor Martiri Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel a început cu organizarea unei procesiuni religioase de la Mănăstirea Cocoş până la cripta martirică de la Niculiţel, unde au fost găsite moaştele sfinţilor acum 40 de ani. Procesiunea din ajunul sărbătorii, instituită pentru prima dată acum 10 ani, a fost condusă de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Astăzi este oficiată Sfânta Liturghie de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei, şi PS Visarion, Episcopul Tulcii.