La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Noul stareț al Mănăstirii Cheile Turzii, instalat la hramul aşezământului monahal
Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a slujit, la praznicul Schimbării la Față a Domnului, la Mănăstirea Cheile Turzii din Petreştii de Sus, județul Cluj, cu prilejul hramului așezământului monahal.
La Altarul de vară din curtea mănăstirii, IPS Mitropolit Andrei a săvârşit Sfânta Liturghie şi a rostit un cuvânt de învățătură, intitulat „Intrăm în bucuria Schimbării la Față, dacă acceptăm și Crucea”. De asemenea, în cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul s-a rugat pentru sănătate, pace și pentru încetarea secetei. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfântul Ioan Damaschinul” condus de profesorul Sorin Albu.
După încheierea Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Andrei l-a instalat pe noul stareț, protosinghelul Siluan Timbuș. Acesta a mulțumit ierarhului pentru slujire și pentru purtarea de grijă față de așezământul monahal de la Cheile Turzii.
La final, fostul stareț, arhimandritul Teofil Popescu, cel care timp de 25 de ani a păstorit așezământul monahal de la Cheile Turzii, a mulțumit credincioșilor prezenți și tuturor celor care l-au sprijinit în răstimpul cât a condus această mănăstire.
Mănăstirea de călugări de la Petreştii de Sus este unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Transilvania. Istoricul Gheorghe Moldovan, originar din aceste locuri, datează începuturile mănăstirii în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Mult timp așezământul monahal a fost un centru de cultură, destinat educării copiilor şi tinerilor din zonă. Revoluţia de la 1848 a dus la distrugerea mănăstirii, iar în perioada interbelică preotul Vasile Sinu, ajutat de enoriaşi, a refăcut vechea mănăstire, care a fost sfinţită în anul 1937. În 1998 a fost reluată construcţia așezământului monahal. În prezent, pe lângă biserica nouă, există un paraclis, un corp de chilii şi anexe. Biserica mare a fost sfințită la data de 6 august 2016, de IPS Mitropolit Andrei.