Simpozion național despre educația religioasă, în Capitală

Colegiul Național „Sfântul Sava” din Bucu­rești a găzduit, în după-amiaza zilei de miercuri, 27 noiembrie, ediția întâi a Simpozionului național „Educația religioasă în contextul globalizării”. Evenimentul, organizat de Asociația Profesorilor de Religie, a avut tema „Rolul educației religioase în păstrarea identității”.

Profesorilor de religie și inspectorilor școlari pentru această disciplină proveniți din mai multe zone ale țării li s-au alăturat reprezentanți ai sectoarelor responsabile cu învățământul ale Admi­nis­trației Patriarhale și Administrației eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și cadre didactice universitare care au dezbătut tema propusă a simpozionului, de o mare actualitate pentru toți cei prezenți.

În debutul evenimentului, un scurt recital de colinde și cântece patriotice a fost susținut de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, spre încântarea auditoriului.

Întâlnirea a fost deschisă de părintele prof. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal la Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române și directorul Departamentului de Teologie Sistematică, Practică și Artă Sacră al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, care le-a transmis celor prezenți mesajul de binecuvântare și prețuire al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru efortul constant depus în promovarea învățământului religios românesc. 

„O educație eficientă și realistă înseamnă nu doar să îi educăm creștinește pe copii, ci să fim noi înșine receptivi la problemele și doleanțele elevilor noștri, câștigând astfel experiență și învățând din această experiență. Cunoscuta sintagmă «docendo discimus», adică «învățând, învățăm», surprinde admirabil acest fapt. În acest sens, profesorul Constantin Cucoș de la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iași a publicat un articol ce poartă un titlu sugestiv: «Ce putem învăța învățându-l pe celălalt?» Acesta evidențiază aici șapte învăță­minte pentru educator, pe care le prezentăm în formulare rezumativă: fiecare discipol e unic, adică un om nou; trebuie să avem mereu curajul adaptării; cu ­fiecare om nou, descoperi lucruri noi; ca educator, ai și un bun prilej al redescoperirii de sine; ­tot­odată, ai șansa de a te revalida; predând, te predai, adică împărtă­șești din experiența proprie; învățând în ambele sensuri, contribui la crearea unei splendide comuniuni în care nu se mai știe exact cine oferă și cine primește”, a explicat ­părintele profesor Nicușor Beldiman.

Un cuvânt a fost rostit și de părintele George Jambore, inspector patriarhal la același sector al Administrației Patriarhale, care a vorbit despre specificul disciplinei școlare aduse în prim plan la acest simpozion: „Despre educația religioasă vorbește legea fundamentală a țării, care afirmă că ora de religie este o oră confesională. Ea contribuie la păstrarea propriei identități. Ora de religie nu este oră de istorie a religiilor sau de educație morală, deși conține și elemente din acestea, ci este oră confesională. Suntem într-o lume marcată deseori de confuzie, dezbinare sau tristețe, și într-o astfel de lume Religia este o oră de speranță, pentru că dumneavoastră semănați în inimile copiilor sămânța Evangheliei, cuvântul viu al lui Dumnezeu care va rodi la vremea lui. Lucrarea profesorilor de religie este una curajoasă, mărturisitoare și care aduce multă bucurie. Cu cât este efortul mai mare, cu atât și bucuria este mai mare”.

Primul invitat care a susținut o prelegere pe tema acestei prime ediții a simpozionului a fost părintele conf. dr. Gheorghe Holbea, prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București: „Tema educației religioase în contextul globalizării ridică o serie de probleme pentru că nu trebuie să fim triumfaliști dar, în același timp, suntem persoane cu nădejde în Dumnezeu. Alături de tema anunțată voi vorbi și despre identitatea românească pentru că este foarte important ca profesorii de religie să suplinească ceea ce, uneori, anumite discipline nu mai pot suplini, având în vedere programa propusă. Există o bibliografie vastă cu privire la procesul și efectele globalizării asupra societății zilelor noastre, iar interesul pentru acest fenomen pare să nu-și fi pierdut din intensitate nici astăzi. Globalizarea ar însemna eliminarea sau comprimarea distanțelor interumane prin dezvoltarea unor tehnologii ­absolut noi, creșterea interconexiunilor umane și a sentimentului de dependență reciprocă, ­integrarea piețelor comerciale și financiare, ­precum și elaborarea unei așa-zise identități transna­ționale”.

Axându-se în special pe aspectul utilizării tehnologiei digitale în contextul educației realizate într-o lume globalizată, a susținut apoi o prelegere prof. dr. Ion Ovidiu Pânișoară, cadru didactic la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din București. „În perioada pandemiei, ne-am scufundat mai mult decât o făceam de obicei în lumea digitală a tehnologiei. Înainte era un deziderat ca toate școlile să lucreze cu tehnologia fiindcă este bună. Într-adevăr, eu sunt un adept al tehnologiei, dar, ca orice alt lucru din lume, tehnologia trebuie folosită cu moderație. Unii autori chiar vorbesc la un moment dat despre conceptul de dietă tehnologică. Dacă un copil nu este învățat să păstreze o astfel de dietă tehnologică, va avea probleme în viitor”, a spus profesorul Ion Ovidiu Pânișoară.

Evenimentul s-a încheiat cu prelegerea susținută de conf. dr. Vasile Timiș, inspectorul școlar general pentru disciplina religie în cadrul Ministerului Educației: „Cred că trebuie să vedem ceea ce ține de educația religioasă într-o perspectivă mai complexă, sinergetică, a lucrării Mântuitorului Iisus Hristos în viața noastră și a implicării noastre atât cât este omenește posibil. Tema propusă astăzi este extrem de actuală, pentru că ne privește pe toți, profesori, elevi, teologi și oameni de cultură. Educația religioasă privită în contextul globalizării trebuie văzută ca pe o ofertă pe care dumneavoastră și Biserica o aduceți lumii și culturii, și nu neapărat ca pe o povară care să apese pe curriculă și să îi însărcineze suplimentar pe cei care se ocupă de educația religioasă la nivelul Patriarhiei Române. Lucrând împreună, într-o echipă duhovnicească responsabilă, am reușit în acești 30 de ani să avem o oră de religie care, dincolo de faptul că este foarte bine poziționată la nivel legislativ, este așezată în sufletele copiilor, tinerilor și familiilor acestora”.