„Demonii se tem de prezența Duhului Sfânt din omul smerit”

La finalul Sfintei Liturghii săvâr­șite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, în Duminica a 4-a din Sfântul și Marele Post, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăță­tură în care a explicat învățăturile principale desprinse din textul Evangheliei duminicale (Marcu 9, 17-32), vorbind și despre nevoința și opera Sfântului Ioan Scărarul, pomenit în această zi. Preafericirea Sa a subliniat faptul că în esență, textul evanghelic ne arată că „Hristos vindecă pe oameni de îndoială, de boală și de nepricepere duhovnicească”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat mai întâi legătura dintre necredința din popor și suferința prezentă în mijlocul oamenilor, evidențiind exemplul tatălui, pentru smerenia căruia Domnul Iisus îl vindecă pe fiul bolnav.

„Slăbirea credinței în popor întărește lucrarea diavolului asupra oamenilor. Domnul Iisus a zis către toți cei slabi în credință: «O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi?» Prin această mustrare, Domnul vrea să spună că demonii au putere asupra oamenilor deoarece este slabă credința în popor. Cu cât slăbește mai mult credința în popor, cu atât duhurile rele au mai multă putere asupra oamenilor, făcându-i să cârtească, să se răzvrătească sau să învinuiască pe Dumnezeu pentru că ei trec prin suferință, mai ales când suferă un copil nevinovat. Dar chiar și atunci când mustra pe oamenii slabi în credință, Iisus rămânea totuși în starea de iubire față de oamenii aflați în suferință. (...) Copilul era bolnav, dar tatăl lui s-a făcut glasul suferinței celui care era chinuit de un duh mut și surd. De fapt, tocmai pentru că era stăpânit de un duh mut și surd, copilul nici nu putea să articuleze vreun cuvânt, să-și exprime suferința. Văzând rugăciunea stăruitoare, credința întărită și smerenia profundă a tatălui copilului, Iisus a poruncit duhului necurat să iasă din acel copil și să nu mai intre în el niciodată. Abia acum copilul devine pe deplin copilul tatălui său, adică sănătos și liber, deoarece Iisus i-a dăruit sănătatea și libertatea. Cât timp copilul era bolnav sau posedat de duhul necurat, acest duh stăpânea peste copil şi-l chinuia. Vedem, deci, că Domnul nostru Iisus Hristos are milă atât de tatăl copilului, care se pocăiește recunoscându-și slaba lui credință, cât și de copilul pe care îl eliberează de duhul mut și surd care îl chinuia. Astfel, toți cei prezenți au văzut iubirea milostivă și vindecătoare a lui Iisus”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a vorbit despre armele pe care trebuie să le folosim împotriva diavolilor mândri, anume postul și rugăciunea.

„Ucenicii primiseră de la Domnul Iisus Hristos puterea de a alunga duhurile necurate și de a vindeca orice boală și orice neputință în popor, dar nu înțelegeau de ce această putere dată lor nu a devenit lucrătoare în cazul de față. Din acest motiv, Iisus îi vindecă pe ucenicii Săi de nepriceperea lor duhovnicească privind alungarea duhului mut și surd, spunându-le că nu este suficient să poruncească verbal demonilor să iasă afară din omul pe care îl stăpânesc, ci că trebuie să se afle în stare de rugăciune și post, adică trebuie să fie plini de Duhul Sfânt ca să poată alunga duhurile rele din oamenii chinuiți de acestea. Iar prezența lucrătoare a Duhului Sfânt vine în om prin rugăciune stăruitoare și prin post. Când omul pos­tește, el se smerește, iar cu cât se smerește mai mult, cu atât rugăciunea sa devine mai fierbinte, mai puternică. Astfel, prin rugăciune smerită unită cu postul, omul se golește de sine sau de egoism și se umple de iubirea smerită, vindecătoare și sfințitoare a lui Dumnezeu. Ucenicii învață, așadar, de la Învățătorul lor Iisus Hristos că nu este suficient să poruncească demonilor ca să iasă din copil, ci trebuie să fie în stare de comuniune vie cu Dumnezeu prin rugăciune și prin post pentru că demonii, fiind răi și mândri, nu se tem nici de cuvinte frumoase, nici de cuvinte aspre sau poruncitoare, ci se tem doar de rugăciunea smerită și milostivă, de rugăciunea fierbinte unită cu postul. Deci, ei se tem de prezența Duhului Sfânt în om, deoarece numai Duhul Cel Sfânt și Bun poate alunga duhurile necurate și rele din oamenii stăpâniți de acestea. Astfel, Domnul Iisus Hristos ne învață cât de necesară, vie și puternică, eliberatoare de patimi egoiste și duhuri necurate, de boală și neputință este rugăciunea unită cu postul”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În a doua partea a cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre viața, nevoința și opera Sfântului Ioan Scărarul, pomenit în această zi.

„«Scara» Sfântului Ioan a fost citită ca un manual de viață duhovnicească secole de-a rândul în mănăstiri. Și astăzi, în unele mănăstiri, această carte este citită mai ales în perioada Postului Mare. În cuvinte simple, dar cu un conținut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din minte, din inimă și din trup a celui care se străduiește să urce duhov­nicește spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeiești, prin curăți­rea de patimi și cultivarea sfințeniei. (...) Rugăciunea, po­că­ința, postul, metaniile, lacrimile și toate nevo­ințele duhovnicești de care se face pomenire în Scara Sfântului Ioan au ca scop curățirea omului de patimi și creșterea lui în virtuți, în iubire smerită față de Dumnezeu și față de oameni. Aceste virtuți sunt adunate în suflet ca flori de lumină pentru a le oferi Domnului Iisus Hristos în lumina sărbătorii Sfintelor Paști. Sfântul Ioan Scărarul, dascăl al rugăciunii, al postului și al pocăinței, este nu numai lăudat în cântările Utreniei acestei duminici, ci este şi invocat sau chemat să se roage pentru noi. El este nu numai un model sau o icoană duhovnicească, ci și un rugător pentru noi”, a afirmat Patriarhul României.