Alocaţii europene pentru copiii români

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Educaţie și Cultură

Un articol de: Oana Nistor - 21 Ianuarie 2014

Copiii români ai căror părinţi muncesc legal în ţările Uniunii Europene, dar şi în Norvegia, Liechtenstein, Islanda şi Elveţia au dreptul la alocaţie oferită de statul unde îşi desfăşoară aceştia activitatea. În statele din vestul Europei, cuantumul alocaţiei lunare este de peste zece ori mai mare decât suma oferită de statul român (mai puţin de 10 euro).

Copiii românilor care muncesc cu contract de muncă în ţările din Uniunea Europeană beneficiază, potrivit Regulamentului CE 1408/71, de alocaţii de susţinere din partea statului unde aceştia îşi desfăşoară activitatea. Alocaţia pentru copii, în cuantumul stabilit de legislaţia ţării în care lucrează părinţii, se acordă indiferent dacă aceştia au sau nu copiii împreună cu ei, potrivit Ministerului Afacerilor Externe. „Alocaţiile «europene» reprezintă o formă de prestaţii familiale care au ca scop asigurarea securităţii sociale pentru salariaţii şi lucrătorii independenţi şi membrii familiilor acestora, care au reşedinţa într-un stat membru al Uniunii Europene şi desfăşoară o activitate salarială sau independentă într-unul dintre aceste state. Aceste alocaţii se acordă pentru copiii avuţi în îngrijire, ca şi alocaţiile care se acordă în România. Diferenţa constă în faptul că, urmare a desfăşurării unei activităţi salariale sau independente pe teritoriul unui alt stat membru UE, această alocaţie poate avea un cuantum mai mare (în majoritatea cazurilor), acest cuantum depinzând de legislaţia statului respectiv“, subliniază MAE. Regulamentul 1408 se aplică tuturor statelor membre UE, dar şi în Norvegia, Liechtenstein, Islanda şi Elveţia.

Românii care vor să beneficieze de acest drept garantat de legislaţia europeană trebuie să facă o cerere la instituţia competentă cu plata prestaţiilor familiale din ţara unde îşi desfăşoară activitatea şi să completeze în dublu exemplar un formular european special, E411. Formularele sunt trimise apoi în România, la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (ANPIS), organismul de legătură cu instituţiile competente din alte state membre pentru domeniul beneficiilor de asistenţă socială. ANPIS completează formularul cu date de la alte instituţii, precum inspectoratul şcolar ori inspectoratele teritoriale de muncă, întreaga procedură putând dura chiar şi până la patru luni. Copiii vor beneficia de aceste alocaţii care vor fi oferite de un singur stat sau, după caz, vor primi o diferenţă la alocaţia primită în România de la statul care acordă alocaţia mai mare. Este indicat ca, înainte de demararea procedurii de obţinere a „alocaţiei europene“, beneficiarii să se intereseze, la angajator sau instituţia competentă, dacă au sau nu dreptul la această prevedere legală. În sprijinul solicitanţilor pot veni şi reprezentanţii consulatelor şi ai ambasadelor din ţările unde lucrează şi solicită plata alocaţiilor pentru copii.

Alocaţii de peste zece ori mai mari decât în România

Cuantumul alocaţiilor de care beneficiază copiii diferă de la un stat membru la altul, România numărându-se printre ţările care oferă cea mai mică susţinere financiară. Dacă statul român alocă lunar, pentru întreţinerea copilului, după primii doi ani de viaţă, mai puţin de 10 euro (42 de lei), unele state susţin întreţinerea copiilor cu sume de peste 150 de euro: Olanda - 63 euro, Germania - 164 euro, Italia - 137 euro (alocaţia poate creşte însă şi până la 300 de euro în funcţie de veniturile părinţilor), Austria - 95 euro, Franţa - 124 euro, Marea Britanie - aproximativ 100 euro.

Sumele acordate lunar variază însă în funcţie de numărul de copii, de vârsta acestora, dar şi de veniturile obţinute de părinţi. De exemplu, statul luxemburghez oferă pentru cel de-al treilea copil născut peste 800 de euro, iar în Danemarca alocaţia se acordă în funcţie de vârsta beneficiarilor: 184 de euro/lună până la doi ani şi 115 euro/lună între 7 şi 17 ani.

Peste 81.000 de copii au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate

La sfârşitul lunii septembrie a anului trecut, 59.774 de familii aveau cel puţin un membru care muncea în străinătate, iar în 16.197 dintre acestea ambii părinţi erau plecaţi din ţară, potrivit unor date transmise agenţiei Mediafax de către Direcţia pentru Protecţia Copilului din cadrul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

În total, 81.439 de copii erau afectaţi de fenomenul migraţiei părinţilor, 22.892 dintre ei provenind din cele 16.197 de familii în care ambii părinţi au ales să muncească în străinătate. Acestea sunt datele oficiale ale instituţiilor statului, însă ONG-urile susţin că numărul copiilor care au cel puţin un părinte plecat din ţară depăşeşte 350.000, iar dintre ei 126.000 cresc departe de ambii părinţi.

Potrivit noilor reglementări în domeniu, toţi părinţii care merg să muncească în străinătate, indiferent dacă pleacă să îşi caute de lucru sau au deja contract de muncă, trebuie să anunţe la serviciul de asistenţă socială cu cine rămân copiii lor în ţară. Obligaţia de a notifica serviciul public de asistenţă socială nu mai revine doar persoanelor care pleacă în străinătate cu contract de muncă, aşa cum era prevăzut până la aprobarea Legii 257/2013, ci tuturor.