Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Călăuză în timpul Postului Mare

Călăuză în timpul Postului Mare

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Alexandru Damian Anfile - 15 Martie 2011

Textul actualului volum este preluat din Triod, ediţia 2010, fiind însoţit de o introducere în care sunt prezentate înţelesul şi folosul Canonului cel Mare, dar şi câteva date despre autorul acestuia, Sfântul Andrei Criteanul.

Cea mai recentă publicaţie teologică a acestui an, apărută cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în excelente condiţii grafice, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Necesitatea acestei apariţii este cu atât mai mare, cu cât ne aflăm în perioada Postului Mare, când compoziţia aflată în paginile sale este întrebuinţată în cult, fragmentar în timpul Pavecerniţelor celor mari din primele patru zile ale postului şi complet în Denia de miercuri seara din a cincea săptămână a Postului Paştelui.

Canonul cel Mare, operă a Sfântului Andrei, episcopul Gortynei din Creta, părinte al secolului al VIII-lea, reprezintă atât o transpunere în timp a vieţii Bisericii Ortodoxe, cât şi, după cum se spune în textul introductiv, o meditaţie biblică şi o rugăciune de pocăinţă. Este o parte vie de istorie a Bisericii, fiind singura alcătuire de acest fel păstrată în cult sub forma sa iniţială, de la cumpăna secolelor VII-VIII, când a fost introdusă ca nou gen al imnografiei bizantine, înlocuind condacul, faţă de care era mai amplă şi mai profundă în înţelesuri teologice.

Împărăteasa Canoanelor

Totodată, această cântare îi induce pe ascultători într-o dispoziţie contemplativă, potenţată de atmosfera solemnă din timpul slujbelor şi de impresia vizuală produsă de icoane. Pocăinţa necesară, mai mult ca oricând la începutul Postului Mare, este ilustrată prin numeroase exemple biblice, cuprinse în cele peste 250 de tropare ale acestei ample compoziţii, cât şi prin maniera sobră de intonare a acestora în cadrul slujbelor.

Frumuseţea şi profunzimea teologică a acestei compoziţii liturgice, denumită pe bună dreptate Împărăteasa Canoanelor, o recomandă nu doar pentru uzul preoţilor, ci al tuturor credincioşilor ortodocşi.