De ce citesc tinerii tot mai puțin literatură

De când computerul a devenit PC (personal com­puter) și odată cu apariția internetului, a telefonului mobil, a tabletei, a rețelelor de socializare, a instrumen­telor de căutare  în mediul virtual, a multiplelor forme de divertisment oferite de noile tehnologii, dorința tinerilor de a citi literatură și, în general, orice carte a scăzut considerabil. Trei oameni formați prin lectură, după modelul clasic, uma­nist, Gheorghe Lăzărescu, Felix Nicolau și Luigi Bambu­lea, explică acest fenomen îngrijorător și oferă argu-mente în favoarea lecturii.

Trist este faptul că tinerii nu se mai simt atrași aproape deloc de cartea tipărită pe hârtie. În paralel, nici sistemul de învățământ nu vine cu soluții viabile și atractive pentru încurajarea cititului în rândul liceenilor și studenților. Unii profesori reușesc totuși să le inducă dragostea de lectură elevilor, dar se pare că acest lucru este posibil doar acolo unde elevii sunt foarte preocupați de învățătură în general, așa cum este cazul elevilor de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, unul dintre liceele de top ale țării. Gheorghe Lăzărescu predă limba și literatura română elevilor de la acest colegiu. El vorbește despre interesul acestora de a citi, deși trăiesc și ei în era internetului și a tabletei. „Sunt elevi care citesc mai mult, dar chiar și între ei sunt diferențe, fiind vorba și de domeniul care îl interesează pe fiecare. De ajutor este faptul că, pe lângă literatura din programă, le dăm o bibliografie facultativă. Aceste cărți am gândit să fie prezentate de câte un elev o dată pe săptămână. Fiecare elev are de pregătit expunerea însemnărilor sale de lectură a unei cărți din acea listă. Nu e obligatoriu să le citească pe toate. Unii sunt atrași după aceea să citească respectiva carte în urma prezentării făcute de colegul sau colega lor la acele ore. Este pentru ei un dublu câștig, nu doar citirea cărții, ci și un exercițiu de prezentare, de vorbire în public, lucru care îi va ajuta în viață”, explică pedagogul.

Profesorul Lăzărescu mai povestește și despre secretul unei ore reușite de limba și literatura română. „Diferă de la clasă la clasă, de la elev la elev. Același profesor este stimulat de fiecare clasă în parte sau de câțiva elevi să fie altfel, să-și facă ora în așa fel încât să corespundă intereselor lor științifice și culturale. Trebuie să fii atent și la ce-i interesează pe elevi, să nu respingi nici o întrebare, având însă grijă să nu te îndepărtezi foarte mult de ceea ce trebuie predat”. Dascălul mai spune că scopul unui profesor de limba română este să formeze buni vorbitori de limba română, cititori interesați și oameni care se pot exprima corect și nuanțat.

Abilități de informare modernă

Nu doar despre elevi se spune că nu mai citesc ca odinioară, ci și despre studenți. Scriitorul Felix Nicolau, totodată profesor universitar, doctor abilitat la Universitatea din Lund, Suedia (până anul trecut la Universitatea Tehnică de Construcții din București, Facultatea de Limbi Străine și Comunicare), consideră că un profesor are nevoie să cunoască foarte bine noul fel de a comunica și a se informa al tinerilor pentru a ști să-i atragă. Chiar dacă acum studenții nu mai au aceeași foame de cultură și de cunoaștere ca atunci când era el student, profesorul spune că tinerii pot fi îndrumați spre lectură cu mult tact. Când studenții sunt mai atrași de tabletă mai mult decât de carte, profesorul le poate sugera să o folosească eficient, stocând pe ea cărți electronice, albume de artă, dar și din alte domenii, întrucât de pe tabletă se poate citi foarte ușor.
„La ora actuală, este interesant ce se întâmplă, este o epocă de tranziție. Unii profesori nu știu să folosească mijloacele noi de informare și de comunicare, sunt analfabeți în domeniul informatic și sunt mai atașați de cartea pe hârtie, în consecință, nu prea au farmec, nu au putere de seducție în fața studentului. Există și profesori foarte pricepuți la aceste mijloace informatice, dar care stau foarte prost ei înșiși la citit. A treia categorie, profesorii pricepuți la computer, dar care au și o cultură solidă și se informează, care se dezvoltă intelectual, este o categorie rarefiată”, afirmă profesorul Nicolau.

Lectura, pregătire pentru viață

Cercetătorul literar Luigi Bambulea, redactor-șef al revistei „Verso”, spune că declinul lecturii s-a produs la nivel global după al Doilea Război Mondial. Iar dacă generațiile recente „refuză într-o manieră aproape irațională apropierea de carte”, fenomenul acesta nu privește doar actuala generație tânără, ci este vorba de „succesive generații de adolescenți care se îndepărtează într-o manieră tot mai periculoasă și mai îngrijorătoare de carte”.

Luigi Bambulea are experiență și ca profesor de limba română în licee bucureștene, întrucât a predat în colegiile naționale „Goethe” și „Mihai Viteazul”, și spune că unul dintre motivele pentru care tinerii nu mai citesc este modul în care școala face selecția de texte literare, care dirijează lectura într-un sens deficitar, precar. Elevul citește din perspectiva susținerii examenului de la final de liceu pentru a putea să alcătuiască analize literare, nu pentru a se întâlni cu orizontul conștiinței umane. Temele unor romane sunt depășite istoric, elevii de azi nu mai înțeleg, de pildă, obsesia pentru pământ. Profesorul trebuie să aibă mult șarm în a le face elevilor cunoscute, înțelese și plăcute subiectele operelor literare. Literatul aduce câteva argumente în favoarea lecturii: „Lectura este o introducere, o propedeutică la existență, nu presupune doar parcurgerea unei opere de beletristică, ci și de istorie, filosofie, psihologie, chiar operele beletristice actualizându-se în timpul lecturii la multiple niveluri. O operă are valențe filosofice pentru că îmi problematizează aspectele esențiale ale vieții; are dimensiune teologică pentru că îmi ridică probleme, mă obligă să mă autochestionez cu privire la sensul spiritual al existenței. O carte îmi descoperă ceva cu privire la dimensiunea etică a existenței. Și nu trebuie să uităm de autocu­noaștere. Lectura oferă intrumentele hermeneuticii, pentru că trăim într-o societate care trebuie mereu interpretată. Lectura dezvoltă capacitățile discursive, care sunt fundamentale, întrucât trăim într-o societate care se construiește pe baza discursurilor, fie că sunt verbale sau nonverbale. Lectura conturează un anumit mod de a gândi, iar multitudinea de autori și cărți citite structurează moduri diferite de a gândi. Lectura presupune și construirea propriei persoane pe valori. Nu trebuie să uităm nici de rolul terapeutic al lecturii, pentru că sunt perioade în viața noastră când, dincolo de psiholog, duhovnic sau o altă persoană, noi înșine suntem chemați să ne vindecăm și putem face acest lucru citind. Lectura mai presupune maturizarea, ieșirea din etapele infantile ale vieții și înseamnă realizarea unor sinteze ale cunoașterii de sine în profunzime”.