Evocarea unui regizor la Muzeul Literaturii Române

Regizorul de teatru Cristian Munteanu va fi evocat joi, 1 februarie 2018, de la ora 18:00, la Muzeul Național al Literaturii Române din București (sediul din strada Nicolae Crețulescu nr. 8), la 10 ani de la trecerea sa la cele veșnice, întâlnire ce va fi urmată de audiția spectacolului radiofonic „Moartea lui Ivan Ilici”, cu un scenariu de Pușa Roth, după nuvela lui Lev Nikolaevici Tolstoi, în regia, desigur, a lui Cristian Munteanu. Din distribuție fac parte: Mihai Constantin, Ruxandra Sireteanu, Eusebiu Ştefănescu, Petre Moraru, Ştefan Velniciuc, Gavril Pătru, Delia Nartea, Claudiu Istodor, Valentin Uritescu, Ion Siminie, Constantin Dinulescu, Petre Nicolae, Ion Arcudeanu, Aurelian Georgescu, Gheorghe Pufulete, cu participarea preotului Cristian Deheleanu.
Cu această ocazie vor fi prezentate și volumele regizorului, apărute postum la Editura Semne: „Dans alb” (poezii, 2009), „Dialog nocturn” (poezii, basme, scenarii și monologuri dramatice, file de jurnal, miniportrete – interviuri, scrisori), „Jocul cu fantasme” (piese într-un act, scenarii radiofonice și tv, 2012), „Jocul închipuirii” (piese pentru copii, scenarii radiofonice și dramatizări, 2014), „Vremea secerișului” (piese de teatru, 2017).

„Cristian Munteanu este unul dintre numele cele mai mari din întreaga istorie a teatrului radiofonic românesc, nu numai pentru că o amplă fonotecă de înregistrări cu spectacole de gen poartă semnătura sa regizorală, ci prin valoarea artistică – de multe ori prin noutatea adusă în epoca respectivă, prin modernitatea ce rezistă și astăzi – a majorității acestor spectacole”, afirmă Costin Tuchilă, redactor Radio România Cultural, secția teatru.

Pușa Roth, scenarista piesei amintite, a afirmat că „regizorul Cristian Munteanu urma până la cea mai fină nuanță sugestiile bogate ale dialogurilor, refăcând cu migală de artizan atmosfera pieselor regizate de domnia sa. Mi-aduc aminte de «Mantaua» de Gogol, de «Moartea lui Ivan Ilici» de Tolstoi, de «Duios Anastasia trecea» de Dumitru Radu Popescu, pe care le-am dramatizat, iar Cristian Munteanu se bucura ca un copil de minunatele cadouri primite. Avea un stil aparte de a conversa, cu tăceri, cu zâmbete discrete, niciodată pe un ton mai ridicat, chiar dacă, de multe ori, se întâmpla să fie nemulţumit de o înregistrare sau alta”.