George Ciorănescu, în cercul marilor europeni

Un important om de cultură din exilul românesc de la München a fost George Ciorănescu, care a trăit între anii 1918 și 1993.

S-a născut într-o familie numeroasă, la Moroieni, în județul Dâm­bovița, și a fost eseist, poet, prozator, publicist, traducător, om de radio şi un promotor al ideii de unitate europeană. A avut opt frați, toți iubitori de carte și cultură, cel mai cunoscut dintre ei fiind marele erudit Alexandru Ciorănescu (1911-1999), profesor la Universitatea spaniolă La Laguna din Santa Cruz.

La Liceul „Sfântul Sava”, unde a studiat, George Ciorănescu a fost cel mai bun din clasă și încă de pe atunci a început să publice articole și poezii în reviste. După bacalaureat, a studiat Dreptul, a profesat ca avocat la Baroul din București și a fost în paralel asistent universitar de Economie politică la Școala Politehnică. În 1946 și-a luat doctoratul la Cluj, cu lucrarea „Românii și ideea federalistă”. Un an mai târziu a plecat din țară, după ce şi-a luat licența și în Filosofie la universitatea bucureșteană. A plecat spre Paris cu vaporul „Transilvania” din portul Constanța. Nu avea să-și mai vadă țara niciodată. A obținut un doctorat la Sorbona și a fost cooptat în conducerea Fundației „Carol I”, reîn­ființară peste hotare. Viața de exilat nu i-a fost prea ușoară la început, fiind nevoit să muncească într-o fermă de lângă Oxford, în Marea Britanie. Expe­riența aceasta a transfigurat-o în volumul „Ystud, poeme amare”, pentru care a primit felicitări de la Mircea Eliade și de la regele Mihai.

După o scurtă perioadă la Paris, s-a mutat definitiv la München, în Germania, lucrând la postul de radio Europa Liberă, unde a fost câțiva ani și director adjunct al departamentului în limba română. Scriitoarea Crisula Ștefănescu, redactor la același post de radio, spune într-un interviu că George Ciorănescu „mergea zilnic la Arhivele Ministerului de Externe Francez, unde copia documente privind istoria României”. Îi erau necesare atât pentru emisiunile radiofonice, cât şi pentru susţinerea unor conferinţe internaţionale ale căror teme arată implicarea sa în demascarea regimurilor totalitare: Independenţa de ieri şi de azi a României (sus­ținută la Paris, în 1974); Independenţa românească şi cea americană (New York, în 1974, la Fundaţia Iuliu Maniu); Deportarea românilor din Basarabia şi rusificarea acestui ţinut (Geneva, 1985); Dreptul românilor asupra Basarabiei (München, 1986); Pentru ce iubim Transilvania (Frankfurt/ Main).

În ţările europene de vest s-a format, după al Doilea Război Mondial, o mişcare pentru unitatea Europei, iar la 9 mai 1948, când se sărbătoreau trei ani de la încheierea conflagraţiei, s-a ținut, la Haga, Congresul Constitutiv al Mișcării Europene, prezidat de Winston Churchill. S-au înfiinţat acolo comitetele naționale ale Mișcării Europene, cuprinzând inclusiv statele căzute sub ocupație sovietică. Comitetul român a avut reprezentanţi de seamă ai exilului, printre aceştia aflându-se George Ciorănescu, Grigore Gafencu, Gabriel Bădărău. Mai târziu, în 1954, G. Ciorănescu a devenit deputat în primul Parlament european cu sediul la Viena, fiind supranumit „un adevărat ministru de externe al emigrației românești”.

Dincolo de propriile articole, poeme și cărți pe care le-a scris, de emisiuni de radio și de conferințele susținute în lume, el a fost și un mare animator de evenimente culturale și șef de reviste pentru românii din exil. A fondat importantul cenaclu Apoziția, pe care l-a condus timp de 25 de ani, întâlnirile având loc lunar în propria casă, care devenea neîncăpătoare pentru zecile de români care-l frecventau. A condus și revista cu același nume. Dar acest om de cultură altruist și anticomunist a fost și un om de nădejde al Parohiei Ortodoxe Românești „Buna Vestire” din München.

Mai multe informații despre George Ciorănescu și despre alți membri ai acestei familii puteți afla din cartea Dinastia de cărturari a Ciorăneștilor, scrisă de Mihai Gabriel Popescu și Ștefan I. Ghilimescu, dar și din volumul „Corespondenţa dintre Alexandru Ciorănescu - Geor­ge Ciorănescu, 1946-1964”, îngrijit și prefațat de Crisula Ștefănescu.