Horia Bernea, redescoperit

Dacă Muzeul Ţăranului Român îi păstrează vie memoria directorului care a preţuit simbolistica satului românesc, Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) scoate la lumină diferite faţete ale impresionantei opere a regretatului artist Horia Bernea. Vernisată la sfârşitul anului 2010, expoziţia "Real Time" îşi aşteaptă vizitatorii până pe 27 februarie a.c.

Expoziţia-eseu curatoriată de Mihai Oroveanu îşi propune familiarizarea publicului larg cu complexitatea şi multitudinea operei lui Horia Bernea, într-o perioadă în care exprimarea artistică era îngrădită de sistemul comunist. Profund spirituale, lucrările lui Bernea comportă soluţionarea unor probleme ale timpului său. Numai prin asumarea unui nou limbaj, arta constituie pentru el mărturia unei libertăţi în anii de presiune ideologică.

Expoziţia "Real Time" de la MNAC poate fi citită pe mai multe paliere - de la un prim nivel formal la unul conceptual. Interesant este un mod de citire discursiv şi, pentru a rămâne în termenii lui Bernea, sunt expuse grupuri de entităţi formale create potrivit aceleiaşi logici interioare, denumite ansamblu şi entităţi independente sau purtătoare ale unor calităţi necesare unor anumite acţiuni, numite de el piese de trecere. Tocmai relaţia dintre aceste ansambluri şi piesele de trecere creează parcursul expoziţional de la MNAC, unde îl redescoperim pe Bernea şi în calitate de filosof al imaginii.

Ciclul praporilor

Dacă partea de la intrare găzduieşte lucrări din ultimii ani ai vieţii, ilustrând un Bernea recognoscibil, continuând cu şirul de autoportrete, apoi cu o multitudine de semne grafice şi plastice, centrul de greutate al întregii expoziţii îl constituie ciclul praporilor, căruia i s-a dedicat o întreagă sală.

Având ca limite de timp anii '70 şi extinzându-se până la finele anilor '80, praporii au alcătuit tema preferată a lui Bernea. De la încercările timide de reprezentare a lor în schiţe până la ilustrarea tridimensională a acestora, atingând punctul culminant în picturile din anii '80, când totul se transformă într-o masă de culoare, filtrând lumina. Praporii sunt pentru artist şi modalitate de înţelegere, de cunoaştere, de interiorizare a lumii: unul dintre prapori trimite la cultura egipteană (praporul cu sarcofag), altul la arta Renaşterii (praporul albastru), dar cei mai mulţi fac rapel la arta tradiţională (prapor din Almaş, 1984-1985), la creştinism, la crucile ortodoxe, la serafimi şi heruvimi. Pe parcursul expoziţiei ni se desluşeşte şi ni se descoperă secretul construcţiei praporilor prin câteva schiţe de compoziţie, dar şi prin fotografii din timpul procesului confecţionării lor în tridimensional.

Un motiv recurent în praporii lui Bernea şi în mare parte din lucrările de la sfârşitul anilor '90 este coloana din arhitectură, ca element de sprijin ce susţine un pronaos, un naos, o catapeteasmă. Coloana, ca legătură între cer şi pământ, ca element al ortodoxiei şi tradiţiei. În martie 2008, în expoziţia retrospectivă de la Palatele Brâncoveneşti, Sorin Dumitrescu expunea alături de prototipul coloanei - stâlp al ortodoxiei, câteva lucrări cu acest motiv din tablourile lui Horia Bernea. Atunci, în acel spaţiu al foişorului de la Mogoşoaia, Dumitrescu încerca o traducere pe linie tradiţională a unui reper elocvent al ortodoxismului românesc prin pictura "Judecata de Apoi" de la Mănăstirea Voroneţ. Se crea astfel un context expoziţional în care coloana verticală sălăşluia laolaltă cu acest spaţiu românesc ancestral, punând în contrapondere antinomia acesteia, coloana orizontală reprezentată de statuia lui Lenin (dărâmată în â89, imediat după căderea sistemului şi abandonată după zidurile palatului de la Mogoşoaia), ca reper al comunismului. La MNAC, într-una dintre lucrările din expoziţie apare o reprezentare a Mănăstirii Suceviţa, sub forma abstracţiunii, asemănătoare ca joc al formei şi culoare cu schiţele pentru "Proces de filamentare" din 1968 ale lui Horia. În aceste lucrări este redată într-un mod voalat viziunea ortodoxă.

Ciclul Cloanet, Panoplii şi Pavimente

Pornind de la steagurile bisericeşti - obiecte de cult în Biserica Ortodoxă, întrebuinţate în diferite procesiuni, în pelerinaje sau înmormântări -, Bernea acordă praporilor o însemnătate deosebită. Luat ca simbol al luptei duhovniceşti şi al biruinţei binelui, urmaşul steagului de luptă bizantin a fost des reprezentat în arta lui.

Pentru că în anii comunismului prea puţini îşi puteau asuma libertatea expresiei artistice, la Bernea apare nevoia de simbol. Astfel, el critică diferite aspecte ale sistemului sau creează triade ca Dumnezeu-credinţă-familie, pe care le ilustrează sub variate forme: prapori sau Supercruci. "Locul slab" (denumirea dată unui diptic de-al său din 1969) este acela care nu are protecţia crucii, iar pe fundal se profilează o siluetă încătuşată. Conturul unei hărţi cu sau fără cruci apare ca motiv recurent. Descifrând hărţile, pare că de fiecare dată artistul a vrut să ilustreze România şi destinul ei dinainte de '89. Predominanţa culorilor galben şi roşu dintr-o lucrare a anilor â70, intitulată "Mediu galben". Slogan trimite în mod critic la sistem, prin cele două culori ale stemei PCR-ului. Şi cum totul era sub supravegherea partidului, aceste lucrări nu ar fi trecut neobservate dacă Horia nu şi-ar fi creat un întreg sistem de semne şi simboluri pe care le descifrează oarecum în notiţele sale. Una dintre acestea este "O anume dezordine", apărută în catalogul expoziţiei "Probleme noi ale imaginii" de la Galeria Orizont, din 1974. Astfel, el găseşte o anumită terminologie în care "mucarfa" şi "brarb" devin simbol pentru obiectul deschis, respectiv pentru obiectul simetric. Asemenea simetrii se regăsesc în ciclul grafice, "Real time" (1969), ce cuprinde schiţe cu diferite matri(ţe)ce. Printr-un limbaj pe măsură, codificat şi voalat, Horia Bernea înlocuieşte propaganda epocii cu un cod artistic, spiritual, filosofic.

Probabil că ideea acestui cod porneşte de la mişcarea "Neue sensibilität", ce a căpătat o dezvoltare rapidă după Târgul de carte de la Frankfurt, unde poezia lirică trebuia redescoperită cu accentuare pe latura ermetică. Una dintre lucrările din expoziţie poartă denumirea de "Noua sensibilitate", care a reprezentat pentru el "Libertatea pe verticală", semn că îşi putea exprima crezul numai prin simboluri.

Vernisată la sfârşitul anului 2010, expoziţia "Real Time" îşi aşteaptă vizitatorii până pe 27 februarie 2011.