Identitatea națională și cultura în epoca „derizoriului”

Cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, pe 15 ianuarie, la Academia Română a avut loc o ședință solemnă la care au fost aduse în discuție problematici actuale din societatea românească. Ministrul culturii şi identităţii naţionale, Ioan Vulpescu, a afirmat, cu această ocazie, că „am intrat într‑o epocă a derizoriului” periculoasă pentru cultură.

Pericolul pierderii identității naționale a fost semnalat, în cadrul ședinței solemne desfășurate la Academia Română, de către ministrul Vulpescu, în opinia căruia societatea românească experimeantează „sinucigaș” abandonarea culturii. Acesta consideră că „am intrat într‑o epocă a derizoriului, care este la fel de periculoasă pentru cultură ca şi epoca anticulturală, reprezentată de defunctul regim comunist. Acum nimeni nu mai ameninţă făţiş cultura şi pe creatorii ei, nici nu‑i mai cenzurează politic manifestările, însă un văl apăsător de tensiune şi dispreţ, de indiferenţă instituţională şi iresponsabilitate acoperă zi de zi tot ce se face în materie de cultură. De la şcoală, în care se învaţă tot mai puţin, mai ales limbă şi literatură română şi istorie, până la mass‑media din care cultura pare a fi dispărut, societatea românească experimentează sinucigaş abandonarea culturii”, a afirmat ministrul culturii, Ioan Vulpescu. „Dacă până acum vorbeam despre dezvoltarea durabilă, acum suntem confruntaţi cu deculturalizarea la fel de durabilă”, a continuat acesta.

Conform unei statistici prezentate de Vulpescu, în Finlanda, care are 5,5 milioane de locuitori, sunt tipărite mai multe titluri şi într‑un tiraj mai mare decât în ţara noastră, care are 21 milioane de locuitori. Pe măsură ce studiul limbii şi literaturii române şi, respectiv, al istoriei nu‑i mai oferă copilului român nici o certitudine cu privire la cine este el ca om în lume şi cine sunt cei în mijlocul cărora s‑a născut şi trăieşte, consumul de cultură de orice fel, nu numai de română, scade la zero, a concluzionat demnitarul. Ca și soluții, în viziunea sa ar fi necesară repoziţionarea socială a creatorului şi respectiv a cercetătorului ştiinţific, repoziţionarea şi consolidarea instituţiilor culturale, inclusiv a cercetării ştiinţifice, conservarea şi valorificarea superioară a patrimoniului, iar cultura să beneficieze de o creștere a finanţării, mai ales în condițiile în care „cultura este un motor de dezvoltare” chiar și în România.

Potrivit lui Ioan Vulpescu, anul acesta, din bugetul culturii s‑au pierdut bani la ambele rectificări, de aceea „Ministerul Culturii nu mai trebuie să fie unul marginal, ci să schimbe perspectiva asupra lui și asupra culturii. E nevoie de predictibilitate și de continuitate și de o înțelegere transpartinică pentru domeniul culturii. Cultura trebuie să fie în centrul actului de guvernare, iar lucrurile bune trebuie să treacă dincolo de ciclurile electorale. Trebuie să ne apropiem nu numai de bugetele țărilor europene, dar și de climatul țărilor europene”.