La Muzeul Băncii Naționale a României (din strada Lipscani nr. 25) s-a deschis, în 17 aprilie 2024, expoziția dedicată celebrării bicentenarului nașterii eroului ardelean Avram Iancu, intitulată „Avram Iancu.
19 Apr, 2024
Lucian Boz - un eminescolog la Sydney
Un scriitor valoros, eminescolog apreciat de G. Călinescu, care n-a fost încă recuperat aşa cum se cuvine de literatura română, este Lucian Boz, care a trăit în exil după venirea comuniştilor la putere în România.
Lucian Boz s-a născut la 9 noiembrie 1908, în Hârlău, judeţul Iaşi, şi a plecat la cele veşnice în 14 martie 2003, la Sydney, în Australia. A urmat Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, oraş în care s-a mutat cu familia încă din 1909, continuându-şi studiile universitare tot în Capitală, la Facultatea de Drept, unde a obţinut licenţa în 1934.
S-a manifestat literar în aproape toate genurile: poezie, proză scurtă, roman, traduceri, eseu, dar mai ales critică literară, în care a excelat. A făcut parte din aşa-numita Generaţie ʼ27 şi a fost prieten apropiat cu Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Ion Vinea, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt şi cu alte personalități. În gazetărie a debutat în 1930, în revista „Facla”, apoi a devenit redactor al ziarelor „Dimineața” şi „Adevărul”. În 1930, a publicat în „Facla”, condusă de Ion Vinea, unicul interviu acordat de Constantin Brâncuşi, aflat pe atunci la Bucureşti, interviu pe care l-a inclus ulterior în volumul „Anii literari ʼ30”.
A participat la şedinţele literare ale vestitului cenaclu Sburătorul, condus de E. Lovinescu, şi a publicat eseuri în toate marile reviste literare. Pe marii critici ai vremii George Călinescu şi Eugen Lovinescu i-a impresionat prin ideile lansate în studiul său despre Eminescu, publicându-şi ulterior cercetarea despre marele poet în volumul „Masca lui Eminescu”.
În 1937 a plecat la Paris, unde a urmat cursuri de drept la Universitatea Sorbona, dar nu le-a putut termina din cauza războiului care a izbucnit între timp. În perioada ocupaţiei germane s-a implicat în Mişcarea de Rezistenţă franceză, pentru care a fost arestat de Gestapo și trimis, împreună cu soția sa, în lagărul La Cité de la Muette. Deși era evreu, fiind cetățean român, Lucian Boz a fost salvat de la moarte în 1944 prin intervenția Legației Române de la Paris. Întors la Bucureşti, a lucrat în presa economică, iar în 1946 s-a stabilit la Paris, unde a colaborat cu articole la publicaţia „Le Monde”, care l-a trimis în 1947 în România pentru a face un reportaj despre urmările marii secete. De atunci n-a mai ajuns în ţara natală.
În 1950 a emigrat în Australia, la Sydney, unde a înființat un Birou de relaţii publice având drept client principal Industria Aerospațială Franceză, timp de 22 de ani. Din păcate, această muncă foarte solicitantă l-a împiedicat să scrie literatură atât de mult cât şi-ar fi dorit. A publicat însă eseuri şi cronici literare în reviste de limbă engleză, australiene în special, dar a colaborat şi la revista „Mele” din Hawaii, unde se afla prietenul său, scriitorul Ştefan Baciu, emigrat în Honolulu. Lucian Boz a susţinut în Australia conferinţe despre cultura română şi a publicat articole despre unii autori români.
După 1990, doar câteva volume ale lui Lucian Boz au fost publicate în România, dar este îmbucurător faptul că revista „Antilethe” (fondator Mihaela Albu), dedicată literaturii şi presei exilului românesc, i-a consacrat acestui scriitor pagini consistente, menite să-l aducă în atenţia publicului de astăzi.
