Lucrare despre Fericitul Augustin, apărută la Sibiu

Editura „Andreiana“ a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent în seria „Teologia Doctoralia“ un volum despre teologia Fericitului Augustin, elaborat de pr. dr. Tudor Sicoe. Lucrarea părintelui Sicoe insistă pe elementele de Triadologie din învăţătura Fericitului Augustin şi pe alte aspecte ale teologiei bogate şi cuprinzătoare a scriitorului bisericesc, unul dintre marii gânditori ai Antichităţii Târzii.

Cartea părintelui Tudor Sicoe, paroh la Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ din Braşov, este lucrarea de doctorat susţinută la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu, sub coordonarea pr. prof. dr. Constantin Voicu. Lucrarea evocă personalitatea complexă şi teologia profundă a Fericitului Augustin, „cel mai mare geniu pe care l-a avut în trecutul său Biserica creştină din Apus“, după spune părintele Constantin Voicu în Prefaţa cărţii.

Cunoscut în lumea întreagă pentru spiritul său enciclopedic, pentru inteligenţa şi profunzimea ideilor sale teologice, pentru claritatea şi fantezia prin care şi-a exprimat gândirea, Fericitul Augustin este considerat a fi un deschizător de drumuri, iar opera sa este studiată şi analizată de teologi şi în zilele noastre. Lucrarea părintelui Tudor Sicoe, intitulată „Fericitul Augustin. Aspecte teologice cu referire specială la Triadologie“, face parte din lucrările de referinţă ale teologiei româneşti, dedicate marelui gânditor.

Încă din partea introductivă, autorul prezintă caracterul fundamental al triadologiei în viaţa Bisericii, pentru ca mai apoi, în primul capitol, intitulat „Fericitul Augustin şi epoca sa“, să fie abordate probleme precum: contextul istoric şi filosofic în care a trăit şi s-a format Fericitul Augustin, sursele filosofice şi teologice care au stat la baza formării sale intelectuale Fericitului Augustin şi contextul mai larg, teologic şi social, al vremii.

Inovator în teologia apuseană

În continuare, părintele Sicoe dedică un capitol vieţii Fericitului Augustin, dar şi ereziilor timpului în care a trăit el: maniheismul, arianismul şi pelagianismul. Al treilea capitol, intitulat „Teologia Fericitului Augustin“, prezintă, pe scurt, opera acestuia. Într-unul dintre subcapitolele acestei părţi sunt expuse cele mai importante elemente ale teologiei augustiniene, precum existenţa lui Dumnezeu, triadologia, hristologia, antropologia, harul, eclesiologia, mariologia şi concepţia despre Stat.

Miezul lucrării este capitolul al patrulea, care poartă titlul „Triadologia“, şi care debutează printr-un excurs în triadologia apuseană preaugustiniană. Sunt prezentate elementele triadologice prezente la autori latini precum Tertulian, Novaţian, Sfântul Irineu al Lyonului, Ipolit al Romei, Sfântul Ciprian, Lactanţiu, Ilarie de Poitiers.

Nu lipsesc nici referinţe la elementele triadologice prezente la Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti răsăriteni, precum Origen sau Părinţii capadocieni. Triadologia augustiniană este analizată pe baza lucrării „De trinitate“, în care, pornind de la baze filosofice şi teologice, Fericitul Augustin realizează un tratat de mari dimensiuni dedicat dogmei Sfintei Treimi.

Sfânta Scriptură joacă de asemenea un rol esenţial în dezvoltările lui triadologice. Autorul abordează raportul dintre Fiinţa divină şi Treimea Persoanelor, pe care Fericitul Augustin îl prezintă plecând de la fiinţa dumnezeiască, „inaugurând în teologia apuseană un principiu triadologic cu imediate consecinţe, potrivit căruia se porneşte de la esenţa divină pentru a se ajunge la Persoane. Esenţa divină este identică cu orice atribut al acesteia, iar fiecare Persoană a Sfintei Treimi posedă în mod deplin esenţa divină, deci are şi toate atributele divine.

Este demn de remarcat faptul că autorul recurge pe parcursul analizei sale în mod constant la compararea triadologiei apusene, în general, şi a celei augustiniene, în special, cu triadologia părinţilor răsăriteni, fapt care dă demersului său un plus de valoare“, după cum spune părintele profesor Constantin Voicu în Prefaţă.

Unitate şi perihoreză

În continuarea lucrării, părintele Tudor Sicoe analizează şi alte aspecte din teologia augustiniană cum ar fi: „Unitatea Treimii“, „Persoanele Treimice“ şi numirile lor, un subcapitol în care sunt redate diferitele numiri date de Fericitul Augustin celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, precum şi însuşirile ontologice şi iconomice pe care acestea le reflectă.

Un alt subcapitol numit „Persoanele treimice. Producerile lor: naşterea şi purcederea“, aprofundează relaţiile existente în sânul Sfintei Treimi şi explicarea acestora în viziunea augustiniană. Despre caracterul perihoretic al lucrărilor Persoanelor Sfintei Treimi, autorul spune că „triadologia lui Augustin afirmă deopotrivă realitatea Persoanelor Sfintei Treimi într-o coexistenţă perihoretică însă de tip static, precum şi lucrările lui Dumnezeu-Treime în afară, atât cele specifice, într-o viziune nouă, deja tipic augustiniană, în care observăm încă o dată reflexul lui Augustin de a pune în evidenţă esenţa comună a Treimii, exagerând unitatea de esenţă a lui Dumnezeu în defavoarea diversităţii Persoanelor, aspect care ne arată relaţia deficitară în teologia lui Augustin între teologie şi iconomie“.

Influenţele augustiniene în teologia apuseană

Cel de-al cincilea capitol al lucrării, numit „Influenţele triadologiei augustiniene“, demonstrează faptul că întreaga teologie apuseană este total dependentă de marele teolog latin. Într-un interesant subcapitolul din această parte a cărţii, părintele Tudor Sicoe vorbeşte despre energiile divine şi disputa palamită asupra energiilor necreate, atitudinea Apusului în această chestiune cu implicaţii triadologice şi răspunsul apusean la aceasta, care este văzut de părintele Sicoe ca fiind influenţat de triadologia augustiniană. Această influenţă este vizibilă şi în protestantism, în ciuda principiului clar enunţat că doar Scriptura (sola Scriptura) este izvor al revelaţiei, nu şi tradiţia.

Influenţa triadologiei augustiniene asupra protestantismului este tema celui de-al optulea subcapitol din această a cincea parte. În aceeaşi manieră este prezentată influenţa triadologiei apusene asupra teologiei occidentale actuale, o atenţie aparte oferindu-se teologilor Karl Barth, Karl Rahner, Jürgen Moltmann, Hans Urs von Balthasar.

Ultimul subcapitol este dedicat triadologiei Părintelui Stăniloae şi poziţiei lui faţă de filioque, avându-se în vedere triadologia augustiniană.

Pe lângă citatele din operele Fericitului Augustin, autorul foloseşte o serie de lucrări de referinţă ale unor autori moderni care au abordat problematica Tridaologiei la gânditorul apusean. Bibliografia consistentă şi caracterul ştiinţific al analizei teologice oferă lucrării o importanţă majoră şi o încadrează în lista bibliografică românească despre Fericitul Augustin. Cititorii au posibilitatea să cunoască mai bine viaţa, opera şi teologia Fericitului Augustin şi au un punct de plecare în viitoarele demersuri de cercetare academică.