Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Mitropolitul Tit Simedrea, un cărturar neobosit

Mitropolitul Tit Simedrea, un cărturar neobosit

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Arhim. Policarp Chiţulescu - 29 Dec, 2011

Între 5-9 octombrie 1960 a avut loc o memorabilă călătorie de achiziţii la Galaţi şi Sulina, efectuată de mitropolitul Tit, alături de preotul Dumitru Fecioru, unde comunităţile greceşti aveau numeroase cărţi vechi, de care nu se mai foloseau şi care erau în pericol să se piardă. Interesul Patriarhiei se îndrepta în special spre cărţile greceşti editate după 1900, care erau necesare diortosirii cărţilor româneşti de slujbă.

Acest demers a fost sprijinit de episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos, care a dat Bibliotecii de la Bucureşti 64 de volume de carte veche românească şi grecească. Tot la Galaţi, prelaţii au primit în dar pentru Patriarhie 216 volume de la o doamnă binevoitoare, Valeria Jora. Mai mult decât atât, mitropolitul Tit şi părintele Fecioru au mers la Sulina unde, prin mijlocirea parohului de acolo, preotul Andreescu, au cumpărat cu 600 de lei, de la comunitatea greacă de acolo, 40 de cărţi şi manuscrise de muzică psaltică. Acestea aparţinuseră lui N. Constantinidis, odinioară cântăreţ al bisericii din Sulina şi protopsalt al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Întâlnindu-l şi pe preotul din Isaccea, acesta a mărturisit că are o ladă plină cu cărţi vechi, în mai multe limbi, pe care le-a şi expediat ulterior Patriarhiei, la Bucureşti. Preotul Andreescu din Sulina remarca într-o scrisoare a sa trimisă Bibliotecii că, asistând la discuţiile dintre mitropolitul Tit şi părintele Fecioru, a avut parte de o adevărată desfătare intelectuală. În acelaşi referat, în care mitropolitul Tit relatează cele de mai sus, luminatul vlădică îi cere patriarhului Justinian să sprijine achiziţia a câteva sute de vechi manuscrise slavone care se aflau la mănăstirea lipovenească de la Slava Rusă. Acest bogat fond, de o mare însemnătate pentru istoria culturii şi spiritualităţii româneşti, fusese descoperit de episcopul Antim Nica. Se pare că volumele proveneau de la Mănăstirea Neamţ, de unde ar fi fost cumpărate prin 1856. Ele trebuia rapid preluate, cu atât mai mult cu cât Perpessicius, cunoscutul director al Bibliotecii Academiei din Bucureşti, cerceta fondurile de manuscrise slavone de la eparhii… Ulterior, peste nişte ani, o parte din volume au ajuns la Biblioteca Sfântului Sinod.

Nu ne uimesc deloc preocupările mitropolitului Tit pentru vechea noastră cultură românească, pentru documentele de demult. Cunoscând mai multe limbi (greaca, rusa, franceza, engleza şi slavona), el a publicat de-a lungul vieţii sale lucrări considerate ca fiind de referinţă pentru istoria românilor. Dintre cărţile şi studiile sale mai importante, menţionăm: Patriarhia românească, acte şi documente (1926); Viaţa şi traiul Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului. Introducere şi text (1937); Vechea Episcopie a Hotinului (1943); Filotei, monahul de la Cozia, imnograf român (1954) şi o variantă mai amplă în franceză, în revista Romanoslavica (1970); Tiparul bucureştean de carte bisericească din anii 1740-1750 (1965); Epilogul din Octoihul slavon - M. Dealu - şi identitatea de tipograf a lui Macarie din Muntenegru (1970). Studiilor despre cartea veche li se adaugă cele despre începuturile vetrelor monahale din ţara noastră, precum şi unele traduceri de cărţi. Textele publicate de mitropolitul Tit au sporit valoarea periodicelor care le-au găzduit, dar şi pe cea a revistei Biserica Ortodoxă Română (al cărei redactor a şi fost o seamă de ani), unde a adunat pe lângă sine, în redacţie, prestigioşi oameni de cultură.

Colecţionar de carte rară

Un ierarh de talia vlădicii Tit nu putea să nu aibă o impresionantă şi preţioasă colecţie de carte rară, căutată de mulţi. Biblioteca Sfântului Sinod are mai multe volume pe care este aplicată o etichetă pe care scrie: Ex-libris Tit Simedrea, cu litere care aduc a criptogramă. Amintesc un superb Tetraevanghel copiat integral pe file de pergament, cu litere şi frontispicii de aur, în vremea lui Petru Rareş, dăruit de vistiernicul Matiaş, în 1535, Mănăstirii Dobrovăţ. Remarc o Învăţătură sfântă (Tâlcuirea Sfintei Liturghii), exemplar rar, imprimat la Iaşi în 1697. Adaug un volum in-folio, conţinând Tâlcuirea Apocalipsei Sf. Ioan Teologul, tipărită în greceşte, la Leipzig, în 1800.

Mitropolitul şi-a petrecut anii de retragere în liniştea Schitului Darvari şi a Mănăstirii Cernica. Acolo îl vizitau oameni de cultură, credincioşi dornici să primească o povaţă de la un duhovnic bun. A trecut marele prag al veşniciei la vârsta de 85 de ani, pe 9 decembrie 1971. Era firesc ca un asemenea chip erudit de părinte duhovnicesc şi om de cultură să fie petrecut de mulţi ierarhi, preoţi, profesori de la Facultate şi Seminar, studenţi, elevi, oameni veniţi de pretutindeni. A fost prohodit de mitropolitul Firmilian al Olteniei şi de episcopii: Valerian, fost al Oradiei, Antim Târgovişteanul, Antonie Ploieşteanul, Nestor Severineanul, Gherasim Constănţeanul, fiind de faţă şi mitropolitul Iustin al Moldovei şi episcopul Visarion Răşinăreanul. Li s-au adăugat arhimandriţii Benedict Ghiuş, Grigorie Băbuş şi viitorul episcop, Roman Stanciu, stareţul de atunci al Cernicăi. Trupul mitropolitului Tit Simedrea a fost aşezat în mormântul pregătit din vreme. La căpătâiul său veghează o cruce masivă, sculptată simplu, în piatră, amintind de vechile cruci voievodale. Rândurile de faţă sunt o mulţumire recunoscătoare pentru ostenelile, ştiute sau tăinuite, pe care acest vrednic vlădică le-a depus pentru prosperitatea Bibliotecii Sfântului Sinod, dar mai ales pentru viaţa Bisericii a lui Hristos cea vremelnic luptătoare şi veşnic biruitoare.