O lecție de creștinism

Povestește Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației „Corneliu Coposu“, fostul şef de cabinet al Seniorului: „În februarie 1990 eram alături de Seniorul Corneliu Coposu şi Marius Lupuţiu. Ninsese mult în ultimele zile şi se formaseră troiene de zăpadă. Când am ajuns la trecerea de pietoni dintre Athenée Palace şi Hotel Bucureşti, îl văd pe Senior cum, sprinten, o ia mai repede şi ajunge înaintea noastră în faţa unei persoane gârbovite, căreia începe să-i spună ceva. Ajungând cu Marius în dreptul lor, îl văd pe acel individ alb la faţă, complet blocat. Domnul preşedinte se întoarce spre noi şi ne spune: «Ştiţi cine este domnul? Acesta este Alexandru Vişinescu, cel care m-a schingiuit şi m-a bătut până la moarte la Râmnicu Sărat». Când am auzit asta, şi Marius, şi eu am vrut să sărim pe el!” Dar Seniorul i-a oprit: „Nu! Nu vă legaţi de el! Doar Dumnezeu este Cel care are dreptul să-l judece!“ Apoi, s-a reîntors spre Vişinescu şi i-a spus câteva cuvinte incredibile: „Dacă cumva va fi vreodată un proces împotriva ta, iar eu voi mai trăi, să mă chemi de martor, pentru că voi spune că numai un nebun putea să facă ceea ce ai făcut tu acolo”.

N-a fost singura lui reacție de acest tip. După decembrie 1989, una dintre surorile sale și-a adus aminte de ofițerul de Securitate care-l anchetase ani la rând după ieșirea din pușcăriile comuniste și care terorizase toată familia cu telefoanele lui. „Ce-ar fi să ne interesăm ce mai face dumnealui?“, a întrebat ea, sugerând că, în noile condiții, ar putea fi tras la răspundere. „Ce fel de creștină ești?”, s-a încruntat Seniorul. „Lasă-l în pace! Își îndeplinea obligațiile de serviciu.”

De altfel, Corneliu Coposu nu a încercat niciodată să-și vadă dosarul de urmărire de la Securitate, ajuns la CNSAS și ale cărui volume, puse unele peste altele, măsoară cam un metru jumătate înălțime. Ce să afle? Ce-a suferit? Știa. Cine l-a turnat? Știa...