O veritabilă monografie a unei localități cu cei mai mulți slujitori bisericești: satul Deal, județul Alba

Un „minuscul sat”, cu doar 276 de numere de case și tot atâtea familii, a supraviețuit din vremuri istorice datorită unor locuitori pentru care viața creștină, credința în Dumnezeu, depășea elementul vieții cotidiene. Cu mici excepții, s-a mai scris despre satul Deal, consemnat în cronici la 1366 sub numele de Neagra și „așezat de Dumnezeu în calea tuturor răutăților și bătaia tuturor vânturilor”, cum spunea Nicolae Iorga despre toate satele din Ardeal. 

Mărturii s-au scris de către popa Cosma din Deal, eroul acestei așezări, care, alături de Sofronie de la Cioara, a luptat pentru apărarea Ortodoxiei românești, pângărită de autoritățile catolice din Transilvania. O lucrare monografică de modeste dimensiuni a scris preotul satului Bașa. Mii de pagini a pregătit pentru editare săteanul Ioan Olteanu, care, însă, n-au cunoscut lumina tiparului. Manuscrisele sale au fost pierdute în nefericite împrejurări. În baza celor păstrate, o lucrare a fost semnată de Ioan Olteanu și Vasile Oltean, „Valea Oanei - Valea plângerii” (București, 2000).

Astăzi suntem fericiți să ținem în mână o impresionantă lucrare, alcătuită după îndelungați ani de cercetare și trăire de „deloreanul” preot Ioan Petriu, intitulată „Cronica preoților deloreni - jertfelnicie, statornicie și continuitate”, scoasă cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, și bucurân­du-se de îngăduința celor care i-au înlesnit cercetarea în Arhivele Arhiepiscopiei din Alba Iulia. Evenimentele sunt stabilizate începând cu anul 1700, dar aruncă priviri spre îndepărtatele istorii ale așezării sătești încă din vremea dacilor. Nu s-a limitat doar la un itinerar biografic, alimentat de bogăția mărturiilor istorice, pe care le-a depistat în baza unei minuțioase cercetări arhivistice, ci s-a aplecat asupra acestor documente pentru a ne face să înțelegem contextul social în care acești locuitori au putut să păstreze credința străbună, în ciuda intemperiilor de ordin social, politic și administrativ la care au fost supuși. „Legea străbună” au păstrat-o nu ca o zestre, ci ca o convingere că aceasta este definiția vieții lor.

Purtat de convingerea biblică a Evanghelistului Matei că „oricine Mă va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu”, autorul cărții vrea să dea mărturia pe care înaintașii săi din satul așezat „pe un picior de plai, pe-o gură de rai”, mioritic, au dovedit-o în trăirea lor istorică. Este meritul autorului de a urmări evenimentele petrecute în spațiul istoric al Transilvaniei, în care se afla și satul Deal din vremea lui Negru Vodă, cu accente asupra celor din vremea lui Mihai Viteazul, dar mai ales în perioada prigonirilor din vremea Uniației generalului Bucov, când popa Cosma din Deal s-a dovedit unul dintre eroii naționali ai apărării Ortodoxiei românești. Găsim pagini impresionante, care vin ca mărturii în timp pentru a ne convinge azi că popa Cosma din Deal trebuie trecut în rândul sfinților români, nu numai pentru jertfirea și martirajul său, dar și al familiei sale, soția și fiul său murind în temnița prigonitorilor anticreștini. După ce cutreierase 42 de sate, dovedind românilor semnificația păstrării credinței strămoșești și susținând, în satul Deal, un „sobor”, în 3 octombrie 1757, și-a dovedit calitatea de apărător al istoriei noastre străbune, asemeni unui conducător național.

Determinarea popei Cosma a devenit motivație de existență creștină pentru românii ortodocși din Deal. Autorul lucrării, utilizând numeroase mărturii documentare, cercetate în valoroasele arhive transilvănene, și nu numai, urmărește evoluția vieții creștine ortodoxe în satul său natal, oferind mărturii biografice pentru slujitorii bisericii din Deal, mulți dintre ei necunoscuți chiar și de către localnici. Îl pomenim pe popa Roman, unul dintre apărătorii credinței din timpul Mitropolitului Atanasie, care a fost numit în popor „satanasie” pentru presiunile lui la „uniație”. Apoi, preoții Dumitru, Vasile Negrea, Ioan Duca, Simion și Vasile Dura, Petru Roșca, Ion Dobre, Lazăr Voișean, ca să pomenim câțiva dintre cunoscuții preoți rămași în colbul documentelor pentru jertfele lor întru apărarea credinței strămoșești în Deal. Autorul lucrării oferă pagini memorabile, menite să dovedească contribuția lor în lupta pentru apărarea credinței strămoșești.

Dovedindu-se un analist sârguincios, oferă capitole întregi cu mărturii documentare privind „preoții cu rădăcini delorene provenitori din alte parohii” (Ioan Dăncilă, Vasile Dobre ș.a.). Pagini memorabile îi dedică Episcopului Vasile Coman, protopop al Brașovului și, apoi, Episcop al Oradiei. Nu pot să nu-i mulțumesc pentru paginile impresionante oferite celor doi unchi ai mei, Vasile Coman, episcopul, și Nicolae Coman, preotul brașovean, dar și mie și fraților mei, Pavel Oltean, fost preot la Jina, și Ioan Oltean, la Gârbova (Sibiu). Este impresionantă lista preoților deloreni în diferite parohii din Transilvania, și nu numai, preoți care s-au născut în Deal și au păstorit în numeroase parohii din țară. Cu o minuțiozitate impresionantă, autorul lucrării excelează în a depista mărturii documentare, prin care valorifică activitatea pastorală a acestora, care aureolează valoarea unui sat atât de mic, dar atât de creștinesc. Cu câtă încântare prezintă evoluția cărturărească a deloreanului preot Nicolae Dura, care slujește viața creștină a românilor de la Viena, oferindu-ne lista impresionantă a publicațiilor sale!

Din cuprinsul acestui volum aflăm și mărturiile documentare privind autorul cărții, preotul Ioan Petru, născut în Deal, la 25 noiembrie 1956, care s-a bucurat de părinteasca duhovnicie a părintelui Domedie Manolache, de la Mănăstirea Râmeț, și a lui Arsenie Boca, ajuns preot la Vaslui, primind „brâul roșu”, în 1988, iconom stavrofor în 1990, protopop al Protopopiatului Fălciu, apoi al Protopopiatului Huși (2012), cunoscut pentru cărțile sale: „File de monografie - Fălciu” (Bârlad, 2008) și „Preoți din Episcopia Hușilor” (Bârlad, 2020), dar și pentru numeroase articole și recenzii.

Cifra de 42 de slujitori ai Altarului, proveniți din Deal, răspândiți în spațiile bisericești ai acestei țări, confirmă pe deplin ce a însemnat viața creștină într-un sat mic, dar ce adaugă multe suflete creștine care au lăudat pe Dumnezeu, iubindu-L și păstrându-L în credința lor strămoșească.