„Păpuşarii în iarnă“ fac umor pe sfori la muzeu

Pentru prima dată în România, Teatrul "Ţăndărică" expune în spaţiul public păpuşile şi costumele spectacolelor care au primit aplauzele multor generaţii de copii, unii deveniţi acum părinţi sau chiar bunici. Personajele miniaturale ale poveştilor care le-au însoţit copilăria pot fi admirate în expoziţia organizată la Muzeul Naţional de Istorie a României. Organizatorii i-au spus "Păpuşarii în iarnă", expunere deschisă până în data de 9 ianuarie 2011.

Teatrul "Ţăndărică" este o lume specială. O lume unde visul şi imaginaţia nu au graniţe, unde emoţia, uimirea, curiozitatea, participarea afectivă a celor mici sunt parte reală din spectacol. Magia se naşte pe scenă, împreună cu actorii, costumele, păpuşile şi luminile ei, care, prin formule vrăjitoreşti, ne introduc în universul fabulos al fanteziei şi poveştilor. De curând, miracolul a coborât în sală, printre spectatori, şi continuă să surprindă şi fără reflectoare, cortină sau decor. Aşadar, păpuşile Teatrului "Ţăndărică" au venit în sala mare de la parterul Muzeului Naţional de Istorie (MNIR) pentru a le arăta copiilor că sunt frumoase şi captivante şi fără vocea din spatele lor, fără mânuitorul care le însufleţeşte trăgând de sfori, fără muzică şi fără mişcare. Ele sunt opere sculpturale care alcătuiesc o mică expoziţie ce narează istoria întreagă de 50 de ani a unei instituţii de prestigiu din România. Exponatele sunt grupate pe spectacole şi îşi revendică câte un spaţiu propriu ce constituie scena fiecărei reprezentaţii. Aşa fastuoase şi frumoase, păpuşile par decupări din cărţile cu poveşti 3D, din paginile cărora ies în relief personaje sau peisaje. Iniţiatoarea acestei expoziţii, Florentina Tănase, este actriţă de 35 de ani la "Ţăndărică" şi iubeşte nespus marionetele cărora le-a dat viaţă de-a lungul carierei. De aceea, a dorit să le scoată din depozite şi să le aducă în faţa celor care îndrăgesc acest gen de artă. După ce nu se mai joacă spectacolul, costumele şi păpuşile sunt "conservate" în magazie, loc ce poate alcătui, la rândul lui, o scenă, un alt fel de teatru, care are multe de istorisit.

Dincolo de magazia de costume

Marionetele au un specific anume, dat de acordul, concordanţa dintre personaj şi personalitatea exprimată, care nu este neapărat a actorului, ci aceea a rolului interpretat. De aceea, autorul, scenograful unei astfel de opere trebuie să ajungă până la sufletul personajului şi să armonizeze costumul şi bucata de lemn care capătă un chip. Astfel, o păpuşă bine realizată poate fi de mare ajutor atât regizorului, cât şi actorului, pentru realizarea personajului dorit. Este ceea ce a vrut să spună vizitatorilor expoziţiei, mari şi mici, Florentina Tănase, că o sculptură din aceasta îmbrăcată frumos trăieşte şi dincolo de magazia de costume, că are o energie ascunsă care reînvie imediat ce o atingi sau o priveşti. De aceea, actriţa are un proiect important cu Teatrul "Ţăndărică", acela de a alcătui împreună, în premieră, un Muzeu al Teatrului de păpuşi care au ieşit din spectacol. Pentru că spaţiul adecvat încă nu a fost găsit, artiştii expun marionetele la "Ţăndărică" şi în diverse alte locuri, cum este şi cel al muzeului de pe Calea Victoriei.

Poveştile, porţi către imaginaţie

Teatrul ar trebui să facă parte din cultura oricărui om, încă din primii lui ani. Este principiul pe care îşi fundamentează existenţa teatrele de copii. Ca urmare, sunt importante poveştile pe care le spunem celor mici, dar mai ales contează cum le spunem. Deoarece actorii, scenografii, regizorii sunt magicienii care creează iluzii şi deschid porţile imaginaţiei. De aceea, alegerea poveştii nu trebuie să fie deloc întâmplătoare.

În altă ordine de idei, cine crede că un adult nu mai poate fi provocat sau impresionat de o piesă pentru copii greşeşte. Un exemplu este "Frumoasa şi Bestia", o piesă uluitoare care emoţionează pe oricine, indiferent de vârstă, datorită viziunii neaşteptat de tulburătoare a regizorului Cristian Pepino. Astfel de scene se regăsesc şi în expoziţia "Păpuşarii în iarnă", care prezintă mici tablouri din "Micul Prinţ", "Cenuşăreasa", "Ileana Sânziana", "Anotimpurile mânzului", "Don Quijotte", "Bărbierul din Sevilla", "Căluţul cocoşat", "Povestea porcului", "Prâslea cel voinic şi merele de aur" şi "Taraf mic cu Maria Tănse. Umor pe sfori".

În altă ordine de idei, cine crede că un adult nu mai poate fi provocat sau impresionat de o piesă pentru copii greşeşte. Un exemplu este "Frumoasa şi Bestia", o piesă uluitoare care emoţionează pe oricine, indiferent de vârstă, datorită viziunii neaşteptat de tulburătoare a regizorului Cristian Pepino."

Primul spectacol de teatru românesc, jucat în străinătate

Păpuşile fac parte din spectacole vechi sau care se mai joacă încă. Cele mai vechi mascote sunt din anul 1952. Pentru reprezentaţia "Taraf mic cu Maria Tănase. Umor pe sfori" (1954), regia Margareta Niculescu, gândită ca o serie de numere artistice, cu cântec şi teatru de păpuşi, Maria Tănase a creat în mod special cântecul "În gară la Leordeni". Acesta a fost primul spectacol de teatru românesc jucat pe scenele internaţionale. Numărul reprezentaţiilor totale a depăşit 800, dintre care 706 au avut loc în ţară. Alte păpuşi de notorietate fac parte din spectacolul "Cenuşăreasa" (1990) de Charles Perrault, după Fraţii Grimm, în regia lui Silviu Purcărete. Este unul dintre puţinele spectacole care se joacă şi astăzi, după 20 de ani, cu acelaşi decor şi aceleaşi păpuşi.