Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Poezii religioase

Poezii religioase

Un articol de: Ziarul Lumina - 05 Apr, 2018

Bate lumina-n fereastră
Ignatie Grecu

Bate lumina-n fereastrã: Scoalã, frate!
Roua pe frunze-n crâng scânteie diamante.

Le mângâie-n tainã sãrutându-le zefirul.
A-nflorit sub Cruce-n zori Trandafirul.

Privighetoarea de-acum nu mai suspinã, ci cântã.
Ziua a-nceput de cu noapte clarã şi sfântã.

Din locul unde Domnul a stat în mormânt
Cereascã luminã rãsare pururi curgând.

An de an, împodobeşte omenirea cu stele,
Pace aducând, fluturând luminoase drapele.

Pe turnuri, în case, şi-n inimi, la ferestre.
Nici umbrã de teamã, nici urã în noi nu mai este,

De când Soarele Hristos a rãsãrit din morţi
Şi Lumina Învierii Lui i-a strãlucit pe toţi!


Fiul Omului
Gheorghe Simon

Întârzie vestirea mult aşteptată
prorocirea de veacuri
acum întâmplată.
Omul de ieri acum înnoit
lăstar de viţă abia răsărit
cu rădăcini înnoite
cum scris este
a trăi în adevărul clipei
fără de veste.
 
Cum în agonie Fiul Omului
să fie răstignit
şi toată puterea morţii să se fi risipit
toată rana păcatului să se fi agonisit
pe o simplă cruce
pe cât de înaltă în asfinţit
pe atât de largă în necuprins sfânt
tot pe atât de adânc în profunzime
e omul înnoit prin cuvânt.

Doar prin răstignire de sine
omul poate deveni el însuşi
zbor fără de aripi spre înălţime
aievea unui suflet fără de mormânt
doar mormânt gol în pământ viu
părintească iubire şi jertfire de fiu.

Trecut petrecut vei fi cu tine cu tot
dincolo unde nu e mai e nici un nume
ci doar chip înnoit în figură
doar oglindire de sine
cum e Verbul în răstignire
frânt pe crucea clipei spre jertfire
şi clipa nu se întrerupe
ci doar se frânge şi se rupe
şi cade ca un fruct de pe cruce.

Săptămâna Mare
Pr. Robert Nicolae

Plecând genunchii sufletești
Sub chipul salciei pletoase
În amintirea rugăciunii de mătase
Din Săptămâna slujbelor dumnezeiești.

N-aveam haină sclipi­toare
Doar sufletul ca floarea de liliac
Aducând ofrandă în cânt de diac
Domnului pentru Jertfa împăciuitoare.

Ce zile mari în Săptămâna Mare
Cu pulbere din stele în mâini
La denii trăind înalte tăini
În ochi cu picuri de lumânare
La slujbele mari din Săptămâna Mare.