Piese de mozaic pentru Catedrala Naţională

Elevii noștri au fost uimiți și s-au bucurat mult când au aflat de canonizarea Sfinților Români, bărbați și femei, fiind dornici de a descoperi mai multe aspecte în legătură cu viața și învățăturile acestora, dar și despre răspândirea cultului lor. Ei au dorit să cerceteze și să elaboreze referate/proiecte sau să participe la concursuri religioase cu precădere în legătură cu câţiva sfinți nou-canonizați.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop (1910-1989) - despre care au aflat că a fost un ieromonah, teolog și pictor de icoane, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și un mare duhovnic, numit „Sfântul Ardealului”, a îndrumat mii de oameni spre credință, pocă­ință, rugăciune și iubirea aproapelui. A fost prigonit și închis de regimul comunist pentru influența sa spirituală, dar nu și-a lepădat credința. Este cinstit în ziua de 28 noiembrie, având mormântul la Mănăstirea Prislop. Din cuvintele Sfântului, copiii au selectat câteva citate: „Cu adevărat, iubirea este calea cea mai scurtă și mai presus de orice cale spre desăvârșire; printr-însa avem înlăuntrul nostru Împărăția cerurilor. Și sunt multe chipuri de a intra în Împărăția cerurilor, dar numai o singură ușă: Iisus Hristos”; „Dragostea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu”.

„Cel mai mult m-a impresionat faptul că Sfântul Arsenie și-a păstrat credința chiar și în închisoare și că i-a ajutat cu hrană pe luptătorii din Țara Făgărașului, chiar dacă a fost arestat din nou, din acest motiv” (Alesia, clasa a VII-a). „Și pe mine m-a impresionat faptul că Sfântul nu și-a pierdut credința când a fost prigonit și închis. Cred că acest Sfânt este într-adevăr un exemplu de credință și de curaj, un model pentru tineri și pentru toți creștinii” (Rebecca, clasa a VII-a).

Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria (1912-1998), cinstit în 2 decembrie, împreună cu Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (1897- 1990) - despre care elevii au aflat că a fost arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria, iar cele mai cunoscute cuvinte ale sale sunt: „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare... Nu până la prășit, că nu spune Sfânta Evanghelie așa. Cine va răbda până la sfârșit, acela se mântuiește, ci nu până la prășit. Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce”. Iar despre Sfântul Paisie, că a fost duhovnicul Mănăstirii Sihăstria și au preluat următorul sfat: „Eu m-am folosit cel mai mult de Viețile Sfinților, de pilda vieții lor. Dar de mare folos sunt și învățăturile Sfinților Părinți și, mai ales, Sfânta Scriptură. Toate sunt de folos la timpul lor”.

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (1903-1993) - despre care au aflat că este considerat una dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul al XX-lea și cel mai mare teolog român din acel secol. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia Sfintelor Nevoințe ale desăvârșirii” și a fost membru titular al Academiei Române, racla cu sfintele sale moaște aflându-se la Mănăstirea Cernica. Elevii au reținut aceste cuvinte ale Sfântului: „Vă îndemn să nu vă despărțiți inimile voastre de Dumnezeu, ci stă­ruiți și păziți-o pe ea cu gândul la Domnul nostru Iisus Hristos totdeauna, până ce se va sădi numele Domnului înlăuntru în inimă. Strigă și zi: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!, chiar fără să miști buzele, dar strigând în cuget; căci Dumnezeu aude și pe cei ce tac...”

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu (1661-1729), soția Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, cu cinstire în data de 16 august, mărturisitoare a credinței, alături de familia ei - despre care elevii au aflat că a avut o credință puternică; că a fost soție de domnitor cu multe responsabilități și cu inimă bună; că și-a crescut copiii în frică de Dumnezeu; că a suferit mult când și-a pierdut soțul și copiii, dar a continuat să aibă aceeași credință și demnitate. „Cel mai mult m-a impresionat puterea ei de a trece prin tragedii uriașe. Ea nu s-a lăsat și a continuat să lupte și să creadă în Dumnezeu. A rămas un model pentru toate mamele și pentru cei care trec prin greutăți și ne-a învățat să fim răbdători și să nu renunțăm la valorile noastre” (Mădălina, clasa a VII-a).

„Catedrala este un simbol al religiei ortodoxe din România”

Pe lângă aceste studii, elevii şi-au exprimat şi câteva gânduri privitoare la evenimentul istoric al sfinţirii Catedralei Mântuirii Neamului, fiind întrebaţi ce simbolizează pentru ei Catedrala Națională și ce rugăciune ar înălța pentru poporul român?

„Pentru mine, această Catedrală este un simbol al religiei ortodoxe din România. Sunt impresionat de construirea ei și așa cred că se vor simți toți cei care vor păși într-un loc atât de măreț. Doamne, ajută poporul român!”

„Catedrala Națională va fi un loc important de rugăciune, unde să mă pot apropia de Dumnezeu. Cred că se va simți acolo multă bucurie și liniște sufletească. Dă, Doamne, să fie pace și liniște în neamul românesc!”

„Cred că este un loc sfânt foarte frumos și mă voi duce neapărat să mă închin acolo. Sigur mă voi simți mai aproape de Dumnezeu. Doamne, ajută România să aibă un an ușor, fără războaie!”

„Consider că această Catedrală este una dintre cele mai importante unități de cult de pe pământul românesc. Aici se vor aduna mulți oameni buni și credincioși împreună. Doamne, ajută-ne să scăpăm de tot răul din sufletele noastre!”

„Catedrala Națională e un simbol religios al țării și cred că poate spori credința românilor, și nu numai a lor, a tuturor ortodocșilor care o vizitează. Mă rog ca tot poporul nostru să se roage în fiecare zi și noapte!”

„Pentru mine, Catedrala Națio­nală simbolizează frumusețea țării într-o singură construcție. Ea ne reprezintă ca pe un popor creștin curajos și harnic. Intrând în ea, cred că poți simți pacea interioară, apropierea de Dumnezeu și comuniunea cu toți sfinții. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te rog să aperi poporul român de toate necazurile și să ne mântuiești! Ajută-ne, Doamne, să ne apropiem de Tine tot mai mult și să fim curajoși în continuare!”

„Pentru mine, Catedrala Națio­nală reprezintă un loc măreț și plin de bucurie. Dumnezeule, Duhule Sfinte, Care tuturor împarți darurile Tale și toate le faci cu voia Ta cea sfântă, suflă și întru noi Darul Tău cel purtător de lumină, ca să Te slăvim pe Tine, Cel ce ești lăudat împreună cu Tatăl și cu Fiul! Amin!”

„Catedrala Națională reprezintă pentru mine un loc sfânt și un simbol istoric și religios al românilor. Aici vor veni foarte mulți oameni să se roage și să se apropie de Dumnezeu. Cine va intra în ea va simți, de asemenea, un fior de patriotism și multă liniște. Ajută, Doamne, neamul românesc să se dezvolte în continuare și să evolueze spre bine!”

„Pentru mine, ridicarea acestei Catedrale e un semn al bogăției pe care țara noastră o deține și un loc deosebit unde ne putem ruga. Doamne, ajută-ne să fim credincioși și sănătoși!”

„Consider această Catedrală drept un simbol național important, mai ales că este construită în Bucu­rești, capitala țării. Cine pă­șește în ea se va simți, cel mai probabil, liniștit și bucuros, admirând o construcţie specială. Doamne, dă-ne tuturor putere să trecem cu bine prin timpurile grele!”

„Pentru mine, Catedrala Națio­nală este un simbol de frumusețe și bogăție pentru țara noastră. Mulțu­mesc, Doamne, pentru că neamul românesc este un neam minunat!”

„Construirea acestei Catedrale este un mare pas spre întărirea credinței naționale. Este un lucru special, de asemenea, că și capitala noastră frumoasă are o catedrală frumoasă, la fel de specială ca și țara noastră. Doamne, ajută să se construiască tot mai multe lucruri frumoase în țară și să fie pace!”

„Pentru mine, finalizarea Catedralei Naționale înseamnă o bucurie imensă. Eu cred că este o răsplată de la Dumnezeu să te poți bucura de un așa loc minunat. Doamne, ajută-ne să ne bucurăm de viață, să fim buni și să ne iubim la fel de mult cum ne iubești Tu pe noi!”

„Pentru mine, Catedrala Națio­na­lă înseamnă un loc unde mulți oameni se pot ruga împreună, mai mult și cu mai multă putere. Doamne, ajută-i pe români să se bucure de Catedrala lor și să o prețuiască!”

Așadar, alături de elevii noștri, putem spune și noi: „Umplea-ne- vom de bunătățile casei Tale; sfânt este lăcașul Tău, minunat în dreptate” (Psalmul 64, 5). Slavă lui Dumnezeu pentru toate!