Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
„Generaţii întregi se vor ghida după Istoria critică a lui Manolescu”
▲ Academicianul Nicolae Manolescu a afirmat, vineri, că prin „Istoria critică a literaturii române” a dorit să repună în drepturi spiritul istoric ▲ Criticul s-a angajat ca, atunci când va ajunge la concluzia că s-a înşelat în ceea ce-i priveşte pe cei recenzaţi sau absenţi, să îndrepte eventualele erori ▲
„De ce am scris-o? A fost o provocare, într-o vreme în care nu se mai scriu istorii literare în sensul propriu al cuvântului, de tipul Călinescu, Sanctis, Thibaudet. Consider aceasta o mare eroare care vine dintr-un declin al spiritului istoric şi din faptul că toate culturile mari sunt şi culturi întinse în timp, distanţa nemăsurându-se doar în secole şi decenii, ci şi în moduri de abordare a literaturii. Diferenţa între Miron Costin şi Mircea Cărtărescu devine cu atât mai mare cu cât trece timpul. Oricât aş vrea eu, nu mai am aceeaşi optică, precum generaţia anterioară mie”, a spus Manolescu, în cadrul lansării lucrării în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (MNLR). Reputatul critic a declarat că a trebuit să rescrie totul, optica sa despre anumiţi autori modificându-se de-a lungul timpului, lucrarea fiind rezultatul unei relecturi integrale a literaturii române. „Nu cred că există nişte însuşiri ale oamenilor, ale cărţilor, care s-au născut ca Minerva. Eu cred în istorie”, a declarat Manolescu. El şi-a caracterizat lucrarea drept „o istorie literară, o carte care provoacă, şi nu una moartă, o carte de discutat”, în care a citat „pe fiecare autor care spune ceva”. „Nu mă pot dispensa de observaţii. Nu asta este hrana noastră? Nu din asta vin discuţiile?”, s-a întrebat criticul, care a mărturisit că are propriile sale semne de întrebare despre anumiţi autori pe care i-a inclus sau nu i-a inclus în istoria sa. Criticul s-a angajat ca, atunci când va ajunge la concluzia că s-a înşelat în ceea ce-i priveşte pe cei recenzaţi sau absenţi, să îndrepte eventualele erori. „Pe măsură ce trece vremea, încep să mă uit la carte ca şi când nu ar fi a mea. Mă uit înainte cu anxietate. Cum o să fie poezia peste 20 de ani? Habar n-am!”, a mai spus, cu melancolie, Nicolae Manolescu, aplaudat îndelung, la finalul intervenţiei sale.
I. B. Lefter: „Seamănă a măcel, ca să zic aşa”
„Istoria critică a literaturii române”, lucrare monumentală de aproape 2.000 de pagini, rod al trudei de peste 30 de ani a academicianului Nicolae Manolescu, a fost prezentată, vineri, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române. Criticul Ion Bogdan Lefter a caracterizat lucrarea, în ultima sa parte, drept „o viziune integratoare şi istoricizantă a literaturii contemporane, naraţiunea istorică ajungând în miezul literaturii active a lumii literare”. „Există lucruri care sunt discutabile, controversate, ca şi absenţe flagrante de autori, o imagine care, cu cât ajungem în proximitatea imediată, este mai incitantă. Mi se pare că ultimele două valuri literare sunt survolate cam de sus, chiar dacă eu sunt inclus în carte. Seamănă a măcel, ca să zic aşa”, a susţinut Lefter.
Criticul a mărturisit că l-a frapat, la capitolul despre valul de după anii â80 încoace, generaţia lui Mircea Nedelciu, absenţa abordării prozei. Potrivit lui Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, „lucrarea este una monumentală nu numai fizic, ea nefiind un tom, ci un manual, chiar o biblie, care vine după aproape 70 de ani”. „Când Călinescu ducea la tipar Istoria lui, se năştea Nicolae Manolescu. Pentru ca să mai apară o carte ca aceasta trebuie să treacă istorie”, a spus Vlasie. „N-am mai văzut o mai mare fericire pe faţa unui autor, şi am publicat destui, decât pe faţa lui Manolescu, când a aflat că i s-a tipărit lucrarea”, a spus directorul Paralelei 45. Potrivit lui Vlasie, „această Istorie s-a clasicizat din chiar prima zi a apariţiei ei pe piaţă”, iar, „de acum înainte, putem vorbi de un manolescianism, prin crearea de canon”. „Generaţii întregi se vor ghida după Istoria critică a lui Manolescu, aşa cum altele au avut ca reper, la timpul ei, Istoria lui Călinescu”, a spus directorul Editurii Paralela 45.