În general, profesorii români sunt interesaţi să se dezvolte profesional

La prima participare la studiul Studiul Internațional privind Procesul de Predare -Învățare (TALIS) derulat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în perioada 2011 – 2013, România a înregistrat cea mai ridicată rată de participare. Una dintre concluziile studiului arată că profesorii nu sunt stimulaţi să participe la cursuri de dezvoltare profesională, iar cei care urmează astfel de cursuri se axează în principal pe dobândirea de competenţe specifice în predarea pentru elevi cu nevoi speciale (27%), competenţe TIC în predare, precum şi cele utile în mediul multicultural sau multilingv. 

La studiul TALIS 2013 au participat profesori din 34 de ţări de pe 5 continente, TALIS analizând modurile în care munca profesorilor este recunoscută, evaluată și recompensată. Totodată, studiul evaluează şi gradul de îndeplinire a nevoilor de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, după cum se arată în raportul naţional privind TALIS transmis de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare.

Astfel, studiul relevă că în puţine şcoli există programe de mentorat (metodă de dezvoltare profesională definită ca o structură - suport dezvoltată în şcoli prin care profesorii cu mai multă experiență îi sprijină pe cei cu experiență mai redusă). Directorii unităţilor de învăţământ au susţinut că profesorii debutanţi au acces la programele de mentorat în proporţie de 11%, iar în proporţie de 15% le este oferit accesul la programele de mentorat pentru toți profesorii noi din școală. Totodată, directorii au declarat că accesul la programele de mentorat este asigurat pentru toți profesorii din școală într-o proporţie de 53%. Doar în 21% din cazuri se recunoaşte că programele de mentorat  lipsesc cu desăvârşire. În contrapartidă, doar 8% dintre profesorii chestionaţi au declarat că au avut sau au un mentor desemnat, acelaşi procent fiind valabil şi în cazul profesorilor care au declarat că au fost desemnați ca mentori.

În ceea ce priveşte procentajul profesorilor care au participat la activități de perfecționare în ultimele 12 luni (raportat la momentul realizării studiului), acesta este de 83%, comparativ cu 88% cât este media internaţională. În România, puțin peste 30% dintre cadrele didactice nu au plătit pentru activitățile de perfecționare la care au participat, iar 28% au plătit integral aceste activități. 21% dintre profesorii care au participat la activităţi de perfecţionare nu au primit niciun fel de sprijin. 

La ce activitaţi de perfecţionare participă profesorii români

Pentru cele mai multe cadre didactice activităţile de perfecţionare au constat în participarea la cursuri și ateliere - 52%, conferințe și seminarii pe teme educaționale -

29%, vizite de studiu în alte şcoli - 33%, şi doar 12% au întreprins vizite de studiu în companii, instituţii publice sau organizaţii non-guvernamentale, în timp ce 16% dintre profesori au susţinut că au participat la activităţi de formare continuă în companii, instituţii publice, organizaţii non-guvernamentale. 

Indiferent de domeniul de interes, studiul subliniază că “peste 85% dintre cadrele didactice din învățământul gimnazial au raportat că propria dezvoltare profesională în aceste domenii a avut un impact pozitiv mare sau moderat asupra metodelor lor de predare”. Cei mai mulţi dintre profesorii care urmează astfel de cursuri se axează în principal pe dobândirea de competenţe specifice în predarea pentru elevi cu nevoi speciale (27%), competenţe TIC în predare, precum şi cele utile în mediul multicultural sau multilingv. Există un interes destul de ridicat şi pentru însuşirea metodelor care vizează dezvoltarea competenţelor trans-profesionale pentru ocupaţia sau studiile

viitoare – 17%, pentru cunoaşterea noilor tehnologii la locul de muncă - 22%, însă sunt destul de preocupaţi şi de dobândirea competenţelor necesare consilierii şi orientării profesionale pentru elevi - 15%.  

În România, motivele indicate cel mai adesea de cadrele didactice ca fiind bariere în calea dezvoltării profesionale sunt cele legate de lipsa stimulentelor de participare la activități de dezvoltare profesională (60%), costul activităților de formare (55% dintre profesori) și nepotrivirea cu programul de lucru (42% dintre cadrele didactice).

Săptămâna viitoare, în pagina de “Educaţie”, vă vom prezenta care sunt practicile de predare utilizate de profesori la clasă în învăţământul gimnazial românesc. (Oana Nistor)