Încă un tezaur dacic, la Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia

Mai multe piese dacice şi romane, precum şi alte artefacte arheologice aflate în patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia au fost clasate de Ministerul Culturii şi Cultelor în categoria juridică „Tezaur“, conform Rompres.

Cele 17 bunuri cultural mobile cu valoare arheologică sunt considerate, din acest moment, prin lege, de valoare excepţională pentru umanitate, potrivit purtătorului de cuvânt al muzeului din Alba Iulia, Liviu Zgârciu.

Printre piesele respective se află cinci artefacte arheologice aparţinând eneoliticului, având o vechime de peste 6.500 de ani.

De asemenea, printre acestea se află şi cele 12 piese ce compun celebrul tezaur dacic de la Lupu. Tezaurul a fost descoperit întâmplător, în 1978, în Lupu, comuna Cergău (judeţul Alba), cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul satului. La o adâncime de 1,80 metri şi sub o lespede de piatră s-a găsit un vas de bronz, în care fuseseră introduse 10 obiecte dacice din argint, dar şi o cană de bronz romană. Piesele dacice, respectiv 2 fibule cu noduri, 7 falere decorate cu reprezentări antropo- şi zoomorfe şi o cupă semisferică, toate din argint, reprezintă unele dintre cele mai atractive şi interesante dovezi materiale ale civilizaţiei dacice.

Specialiştii consideră că tezaurul de la Lupu a aparţinut unui nobil dac (tarabostes), obligat să-l ascundă în pământ poate chiar la invadarea Daciei, în secolul I d. Hr., de către legiunile romane conduse de Traian.

Tezaurul de la Lupu poate fi admirat în cadrul expoziţiei de bază a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.

Anul trecut, în aprilie, alte aproape 40 de bunuri, unele unicat, aflate în patrimoniul muzeului din Alba Iulia au fost clasate de Ministerul Culturii şi Cultelor ca tezaur. Printre bunurile de tezaur respective se remarcau mai multe diplome privilegiale şi de înnobilare, unicate din secolele XVI-XVIII, având semnăturile autografe ale unor voievozi şi principi transilvăneni, precum Sigismund Báthory, Gabriel Báthory sau Gheorghe Rácóczi I.