În secolul nostru mercantil, în care legea o fac banii şi orgoliile, este foarte greu uneori să-ţi aperi drepturile câştigate cu muncă şi talent. Prins în maşinăria unei justiţii greoaie, creatorul aflat în situaţia de păgubit renunţă adesea să-şi mai caute dreptatea. Iată de ce aici se simte nevoia unor instituţii puternice, care să aplice legea şi să stopeze infracţionalitatea. O astfel de instituţie încearcă să fie Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe scurt ORDA.
Există o atitudine destul de ambiguă faţă de problema drepturilor de autor: mulţi acuză într-un fel sau altul lezarea proprietăţii intelectuale, dar sunt destui cei care nu ştiu exact cum, când şi cui să se adreseze în cazul unei probleme de această natură. Puteţi să ne spuneţi ce este ORDA şi care sunt atribuţiile ei, domnule director?
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) este o instituţie aflată în subordinea Guvernului României. Principalele activităţi sunt cele care ţin de gestionarea colectivă a drepturilor de autor, de registrele naţionale, expertize tehnico-ştiinţifice şi relaţiile internaţionale. În mod cert, este deja de notorietate că ORDA coordonează şi avizează 10 organisme de gestiune colectivă care administrează drepturile autorilor, producătorilor şi artiştilor, iar expertizele şi constatările realizate de către specialiştii noştri contribuie la stoparea fenomenului pirateriei în domeniu. După ce organele de cercetare penală încep procedurile de anchetă, de ridicare a corpurilor delicte, marea majoritate a acestora sunt aduse la sediul instituţiei noastre pentru a fi expertizate, pentru a se efectua constatări tehnico-ştiinţifice, pentru a se stabili în ultimă instanţă dacă sunt copii-pirat sau nu.
Care sunt domeniile în care acţionează ORDA şi cine vă sunt "clienţii"?
Instituţia noastră acţionează în tot ceea ce ţine de proprietate intelectuală, drepturi de autor, ca, de exemplu, cărţi, discuri, CD-uri, reviste, pagini de internet, softuri etc. Există o listă întreagă de tarife, pentru că încasăm şi mici taxe pentru această muncă de expertizare. Chiar dacă specialiştii noştri sunt prost plătiţi, îşi fac treaba conştiincios.
"Clienţii" noştri, cu ghilimelele de rigoare, sunt piraţii, surprinşi de organele de poliţie şi parchet atunci când comit infracţiuni pe legea dreptului de autor, Legea nr. 8 din 1996. De asemenea, mai pot fi şi persoane fizice interesate în efectuarea unei expertize, pentru a se compara o operă cu alta. Prin operă înţelegem programe de calculator, opere scrise, opere muzicale ş.a. Deci avem o mare paletă de "clienţi", şi buni, şi răi.
Activitatea ORDA acoperă doar teritoriul României sau instituţia acţionează şi în străinătate?
Nu, în afara ţării, nu. Sediul nostru este în Bucureşti, dar competenţa de activitate priveşte întreaga ţară. De altfel, textul legal spune că ORDA este autoritate unică în domeniul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în domeniul supravegherii, a controlului aplicării legislaţiei.
Pe piraţi îi depistaţi ca urmare a controalelor sau a solicitării celor păgubiţi?
Până în anul 2005 exista la Direcţia de Control a Aplicării Legislaţiei o competenţă în acest sens, adică se puteau efectua controale, se puteau aplica amenzi. Din anul 2005 au intervenit modificări legislative, iar ORDA efectuează doar constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize. Oamenii noştri nu se mai deplasează pentru a aplica amenzi şi a face controale. Acestea revin exclusiv organelor de poliţie.
Orice persoană sau instituţie care constată că i-au fost încălcate drepturile în acest domeniu poate solicita sprijinul dvs?
Bineînţeles! În funcţie de ceea ce ne solicită clienţii, îi sprijinim sau le redirecţionăm adresele către organele de poliţie. Sunt şi amenzi care se aplică de către comisarii Gărzii Financiare, de inspectori ai Jandarmeriei, acolo unde trimitem solicitările care nu ţin de competenţa noastră.
Cât de importantă este în instanţă expertiza ORDA, "atârnă" greu în stabilirea sentinţei?
Din fericire, poliţiştii au înţeles importanţa expertizelor şi a constatărilor efectuate de către specialiştii ORDA. Ei ne solicită aproape cu regularitate aceste expertize încă din faza de urmărire penală, până când dosarul ajunge în instanţă. Este important, pentru că, în acest sens, încercăm să arătăm că produsele acelea sunt piratate, pentru că altfel tot demersul de a le ridica şi confisca este inutil. Chiar anul acesta, în urma constatărilor tehnico-ştiinţifice efectuate de experţii din cadrul ORDA, s-au creat premisele pentru ca titularii de drepturi să încaseze, după finalizarea dosarelor, bineînţeles, sume semnificative: 1.500.000 lei, 13.000 de dolari şi 1,2 milioane de euro. Sunt sume foarte mari pe care statul, prin activitatea ORDA, le aduce în beneficiul titularilor de drepturi. Discutăm despre programe de calculator, despre artişti din industria muzicală, a filmului, care sunt pirataţi.
Cum erau protejate aceste drepturi înainte de 1990?
Drepturile de autor au fost protejate în România şi înainte de apariţia Legii 8/1996. Erau aşa-zisele tantieme (Decretul nr. 321/1956) pe care le plăteau cinematografele pentru utilizarea filmelor. Erau şi atunci încasări foarte mari. Noutatea adusă de Legea nr. 8/1996 este faptul că recunoaşte aceleaşi drepturi şi artiştilor, drepturile conexe, care nu erau recunoscute anterior actualei legi: drepturile artistului-interpret, ale producătorului de fonograme, de videograme şi ale televiziunilor.
"Legislaţia modernă este greu de aplicat în România"
Vă rog să ne vorbiţi despre prevederile acestei ultime legi.
Legea, aşa cum a apărut ea în 1996, este o lege, în opinia mea, modernă. Reglementează foarte bine cadrul şi permite înfiinţarea organismelor de gestiune colectivă în domeniu. În mod cert, nu există obligativitatea, similară OSIM-ului, de înregistrare într-un anumit registru pentru ca opera să fie recunoscută. Aceasta a fost o noutate prevăzută şi în legislaţia europeană. Din păcate, legislaţia modernă este greu de aplicat în România. Tocmai pentru că există piraterie, pentru că este greu să demonstrezi că eşti autor, s-a simţit nevoia apariţiei unor registre naţionale pe care le administrează ORDA, registre înfiinţate prin diferite acte normative care au modificat succesiv legea sau chiar reglementări noi.
Astfel, s-au creat şase registre naţionale: Registrul operelor, cel al programelor de calculator, al fonogramelor, videogramelor, cópiilor private şi multiplicatorilor, tocmai pentru a veni în sprijinul celor care voiau să li se confere drepturi de autor. Legea prevede clar că, prin simpla realizare a operei, eşti titular, dar pentru combaterea pirateriei şi pentru că unii au simţit nevoia să-şi înregistreze aceste opere, să aibă sentimentul că sunt recunoscuţi ca autori, au apărut şi aceste registre, foarte utile în momentul de faţă. Trebuie să precizez că nu trebuie să ne înscriem în registre pentru a avea drept de autor.
Există un subiect "fierbinte" în aceste zile, legat de folosirea de către o anumită instituţie a numelui de Ceauşescu.
Aici e vorba de marcă. Moştenitorii lui N.C. au reuşit să înregistreze numele Ceauşescu şi toate conflictele care apar provin de la faptul că se foloseşte marca fără acord. Acest lucru nu ţine de ORDA, ci de OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci). Noi, împreună cu OSIM-ul, apărăm proprietatea intelectuală. ORDA vine în sprijinul autorilor prin Registrul naţional al operelor, unde, contra sumei de 100 lei, se poate înscrie orice fel de operă. Este un mijloc de probă pe care autorul îl poate folosi în relaţia cu terţii. Se pot înscrie, de asemenea, conform prevederilor legale, şi în Repertoriul unui organism de gestiune colectivă, în funcţie de domeniu - audiovizual, muzical. Din păcate, e mai greu să demonstrezi că eşti autorul. Avem multe cazuri de softuri pentru care firmele se ceartă cu angajaţii din cauză că se piratează între ei.
Cazul Tolstoi, în care două trusturi de presă s-au acuzat de plagiat - e vorba de traducerea "Memoriilor" scriitorului - a fost tranşat de ORDA?
Există anumite procese pe rol între părţi şi eu aş evita să mă pronunţ. Chiar dacă un document oficial a fost emis de către ORDA, nu aş face nici o referire la el până când instanţa, care este suverană, nu va da o soluţie. Sunt argumente pro şi contra, fiecare parte are argumentele ei ş.a.m.d. De regulă, soluţiile de natură penală se comunică ORDA.
Există autori de carte care pot trăi decent din drepturile de autor?
Da. După părerea mea, da. Nu discutăm despre contractele directe pe care le au autorii şi artiştii cu casele de producţie. Editurile nu sunt obligate să se înscrie la ORDA, casele de producţie audiovizuală, da. Altădată, se depuneau şi contractele pe care le încheiau, deşi de fiecare dată se ştergeau sumele, pentru că nu era treaba noastră să ştim plăţile care se conveneau pentru cedarea drepturilor. Ceea ce se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă încercăm acum să centralizăm şi să aducem la cunoştinţa publică. În felul acesta vrem să demonstrăm că aceste organisme, aflate sub tutela ORDA, reuşesc să colecteze sumele de la utilizatori - televiziuni, radiouri, din ambiental - şi să le repartizeze mai mult sau mai puţin corect beneficiarilor.
"Se trăieşte bine din creaţia muzicală în România"
Credeţi că nu avem artişti săraci?
Avem şi artişti săraci, şi artişti bogaţi. Nu avem evidenţa contractelor de cesiune între artistul direct implicat şi teatru sau între artist şi cel care produce o reclamă. Ele nu sunt treaba noastră. Pot doar să spun că prin intermediul acestor registre de gestiune colectivă se colectează nişte sume semnificative pentru nivelul de trai din România. Funcţionează şi aici legile pieţei, legile cererii şi ofertei. Un artist câştigă mai mult, altul mai puţin. Remuneraţiile colectate de cele 10 OGC-uri (organisme de gestiune colectivă) au fost în anul 2009 de 50 de milioane de euro. Cel mai activ domeniu de pe piaţă este cel al autorilor de muzică - UCMR (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România). Nu am o evidenţă strictă a celor care compun muzică pentru filme sau a celor care compun doar pentru CD, dar cred că se trăieşte bine în România din creaţia muzicală. Sunt autori de top, artişti de top, e o industrie foarte amplă. Nu poţi spune că un artist foarte bun e şi remunerat foarte bine. Suntem în economia de piaţă şi nu toţi suntem egali.
Maneliştii se acuză reciproc că-şi fură piese, fragmente, teme muzicale. Aveţi des de-a face cu ei la ORDA?
Desigur. Înainte de a scoate pe piaţă şi vinde un volum, îşi depun contractele la ORDA, contracte în care se stipulează că producătorul a obţinut acordul autorului şi al textierului. Nu cel care cântă este şi autorul melodiei. La noi nu se depun partituri, părţile de melodie aflate în litigiu se reglează la Uniunea Compozitorilor. Este o comisie acolo care blochează eliberarea licenţelor pentru acele piese care sunt disputate. Litigii pe rolul instanţelor nu sunt doar între manelişti, ci şi între case de producţie cunoscute. Însă, dacă obţii acordul autorului, ca interpret poţi cânta orice melodie. Dacă nu mai trăieşte autorul sau dacă a cedat drepturile către UCMR, în schimbul unei plăţi piesa poate fi utilizată.
Care este opinia dvs. în legătură cu recentele reglementări privind plata contribuţiilor la stat de către beneficiarii de drepturi de autor şi drepturi conexe?
Trebuie să lămurim de la început lucrurile în acest domeniu. Nu este în atribuţiile ORDA reglementarea fiscală a acestei probleme. Nu am fost întrebaţi despre acest lucru şi este firesc să fie aşa. Ministerul Finanţelor este cel care reglementează aici. Cred, totuşi, că s-a găsit sau se va găsi cea mai bună soluţie. După informaţiile mele, nu sunt aşa de mulţi autori în România pe cât sunt cei care primesc plata ca drepturi de autor. Există statistici. E posibil să se fi abuzat cumva de aceste prevederi legale şi fiscale favorabile. Veţi vedea că acei autori şi artişti care acţionează în domeniul artistic au sau n-au motive să se plângă, în funcţie şi de sumele pe care le-au încasat. Eu aş spune că ne aflăm într-o situaţie de criză, iar o situaţie de criză impune măsuri de criză. Şi noi avem salariile reduse, de ce am face diferenţa între artişti şi restul populaţiei?
Faptul că sunt unici şi geniali nu este suficient?
Nu toţi sunt unici şi geniali, iar mulţi dintre ei chiar plagiază. Fiind într-o economie de piaţă, mi se pare normal să fii plătit în funcţie de ceea ce difuzezi. Dacă anumite opere sau creaţii nu se mai cer sau nu se mai difuzează, nu pot fi remunerate în plus faţă de remunerarea iniţială. Artiştii, autorii care au contribuit la realizarea filmelor vechi primesc sume pe drepturi de autor, dar sunt foarte mici. Eu cred că, dacă nu este, în momentul de faţă, cea mai bună reglementare, se va găsi la Ministerul Muncii şi la Finanţe soluţia cea mai bună.
Legea nr. 8/1996, cea prin care ORDA şi întregul sistem funcţionează, este perfectibilă? Mai trebuie ea să fie modificată?
Toată lumea doreşte să modifice Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor, şi asta fiindcă n-o cunosc. Vă spun că, dacă întrebi foarte mulţi artişti şi autori consacraţi, regizori de filme despre ORDA, vor spune toţi că ORDA are puteri nelimitate în domeniu. Dar atribuţiile ORDA sunt limitate. E vina noastră ca instituţie - pe care mi-o asum, deşi sunt doar de câteva luni director aici - că
n-am promovat suficient prevederile legii. Acum le avem pe site (www.orda.ro) şi oamenii vor şti ce este o operă şi ce nu, ce se poate proteja şi ce nu. Toţi cei care au tangenţă cu legea dreptului de autor, atunci când nu le convine o anumită aplicare a ei, spun că legea trebuie modificată. Or, legea conferă foarte multe drepturi autorilor, artiştilor, producătorilor. Evident că este perfectibilă, dar în momentul de faţă ea nu este cunoscută. Nu ne putem compara cu OSIM-ul, fratele nostru mai mare care funcţionează de aproape 100 de ani, dar îmi propun să-l ajungem din urmă, să devenim, ca notorietate, un concurent adevărat.
▲
Cine este ORDA
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este organul de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.
▲
Nu beneficiază de protecţia dreptului de autor
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele: ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora; simbolurile oficiale ale statutului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia; mijloacele de plată; ştirile şi informaţiile de presă; simplele fapte şi date (art. 9 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare).
▲
Creaţii pentru care se obţin drepturi de autor
Operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic şi ştiinţific care fac obiectul dreptului de autor: scrierile literare şi publicistice, programele pentru calculator, operele ştiinţifice scrise sau orale, compoziţiile muzicale, operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele, operele fotografice şi cinematografice, operele de artă grafică sau plastică şi operele de arhitectură, lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei, ştiinţei în general, operele derivate plecând de la una sau mai multe opere preexistente (art. 7- art.8 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare).
▲
Ce este Registrul Naţional
Registrul Naţional reprezintă un instrument unitar de evidenţă, la nivel naţional, a fonogramelor, videogramelor şi a programelor pentru calculator introduse în circuitul comercial pe teritoriul României, a marcajelor holografice aplicate pe acestea, precum şi a persoanelor fizice autorizate, asociaţiilor familiale şi a persoanelor juridice care desfăşoară activităţi cu fonograme, videograme şi programe pentru calculator.
