Calitatea recensământului depinde de cooperarea populaţiei

Recensământul populaţiei şi al locuinţelor care a început ieri este cel mai complex studiu statistic realizat după 1989 în România şi primul după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Patriarhia Română îndeamnă clerul şi credincioşii ortodocşi să participe cu responsabilitate la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2011 şi să-şi declare identitatea creştin-ortodoxă. Datele statistice obţinute în urma recensământului din acest an vor fi de folos eparhiilor Patriarhiei Române din ţară şi străinătate pentru pregătirea şi dezvoltarea programelor pastoral-misionare, social-filantropice şi cultural-educaţionale, în funcţie de realitatea demografică şi problemele specifice fiecărei comunităţi de credincioşi.

Începând de ieri şi până pe data de 31 octombrie, în România se desfăşoară cel mai complex studiu statistic realizat după 1989. Cetăţenii vor trebui să răspundă la cele 80 de întrebări ale chestionarelor Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011. Recensământul populaţiei şi al locuinţelor este operaţiunea prin care, la anumite intervale de timp, are loc numărarea oficială a populaţiei pe teritoriul unei ţări şi în cele mai mici sub-teritorii geografice ale sale, cât şi ale stocului de locuinţe. Această operaţiune are avantajul obţinerii informaţiei referitoare la două universuri - populaţie şi condiţii de locuit - în cadrul aceluiaşi proces de diseminare.

Despre particularităţile pe care le are recensământul din acest an, care sunt informaţiile obligatoriu de declarat şi care sunt cele opţionale, ce se întâmplă dacă cineva refuză să fie recenzat, cum se identifică recenzorii şi, mai ales, care este utilitatea acestui recensământ, am stat de vorbă cu prof. univ. dr. Vergil Voineagu, preşedintele Institutului Naţional de Statistică.

Domnule preşedinte, recensământul din acest an este primul de la aderarea României la Uniunea Europeană şi, prin urmare, primul în care România aplică standardele Eurostat, Biroul de statistică al Uniunii Europene.

Este o cercetare statistică oficială amplă, obligatorie pentru toate ţările UE şi care se realizează o dată la 10 ani. Această cercetare oferă posibilitatea să se cunoască potenţialul uman, resursele de muncă ale unei ţări, dar şi transformările intervenite de la perioada recensământului anterior. Trebuie să cunoaştem câţi suntem, care sunt modificările intervenite în structura populaţiei, în condiţiile sociale, în condiţiile de locuit, informaţii referitoare la migraţia populaţiei, la migraţia internă şi externă etc. În urma recensământului, vom afla nu numai câţi români există. Recensământul va furniza informaţii valoroase asupra dinamicii populaţiei şi va permite elaborarea de politici economice, sociale, de învăţământ şi aşa mai departe.

Ce ipoteze se pot formula, încă de pe acum, în legătură cu răspunsurile pe care ni le va oferi acest recensământ?

În mod clar, reducerea populaţiei, pentru că, din 1990 încoace, sporul populaţiei României este unul negativ şi, în al doilea rând, amploarea fenomenului migraţiei, pe care şi noi, şi cred că şi cetăţenii, vrem să o cunoaştem cât mai exact.

Toate datele culese de la cetăţeni sunt confidenţiale şi nu se cer documente

Ce particularităţi are recensământul din acest an?

Faţă de celelalte recensăminte, la actualul avem multe informaţii, multe variabile, caracteristici care se referă nu doar la numărul populaţiei, ci şi la structură, variabile de natură demografică, condiţii de locuit, la migraţia populaţiei, pentru că, aşa cum ştie toată lumea şi trebuie să recunoaştem, soldul migrator este negativ. Este o cercetare amplă, foarte costisitoare. Implică un cost de 193 milioane de lei, iar la colectare participă peste 120 mii de persoane. Spun acestea pentru că necesită o organizarea foarte riguroasă ca să acoperim teritoriul ţării şi să ajungem la o estimare cât mai corectă. Calitatea recensământului - ca să justificăm şi costurile - depinde, pe de o parte, de acurateţea şi calitatea materialelor de lucru - şi mă refer la manualele recenzorilor, mă refer la chestionare, la formulare, la materialele de popularizare -, dar depinde foarte mult şi de cooperarea populaţiei.

Pentru că v-aţi referit la cooperare din partea populaţiei, sunt persoane care afirmă, în mod public sau pe diverse forumuri de discuţii, că nu vor accepta să declare date legate de persoana sau familia lor. De ce credeţi că există astfel de reţineri?

Am văzut aceste lucruri, drept care reiau şi subliniez următoarele precizări. La acest recensământ datele sunt înregistrate pe libera declaraţie a fiecărui cetăţean. Nu se cer documente într-un fel sau altul. De asemenea, populaţia trebuie să fie conştientă că datele sunt confidenţiale. Cine încalcă confidenţialitatea prevăzută în cadrul legislativ este supus rigorilor legii. Să fie conştienţi că aceste date din recensământ nu folosesc nici justiţiei, nici fiscalităţii, nici unui partid sau altuia, sunt date de natură pur statistică. Nu avem variabile, caracteristici de natură politică sau sugerate de un partid sau altul. Sunt variabile normale, stabilite împreună cu regulamentul internaţional, împreună cu mediul academic şi nu numai, care să satisfacă nevoile internaţionale, dar şi cele naţionale. Avem nevoia de a şti cum stăm, comparativ cu alte ţări.

Ce se întâmplă totuşi în cazul în care o persoană refuză să răspundă la întrebările recenzorului?

Persoanele care vor refuza să participe la recensământ riscă să primească o amendă între 1.500 şi 4.500 de lei. Vor fi amendaţi cetăţenii care vor respinge recenzorii în mod ostentativ, explicit şi repetat. În funcţie de modul în care persoana în cauză va refuza să răspundă întrebărilor, se va stabili şi suma pe care trebuie să o achite. Amenda nu va fi dată însă de către recenzor. Recenzorul va trebui să înştiinţeze prefectul, iar acesta va înştiinţa cetăţeanul că trebuie să plătească o amendă. Această prevedere este menţionată şi în Hotărârea de Guvern numărul 1.502 din 2009.

De ce este nevoie de CNP-ul persoanei supusă recensământului?

Înregistrarea CNP-urilor elimină posibilitatea dublei înregistrări a unei persoane care, pe perioada recenzării, ar putea fi găsită de recenzori în mai multe locaţii. În procesul ulterior de centralizare a datelor nu se va prelua însă şi numele persoanei, astfel încât dispare orice legătură între codul numeric personal şi posesorul acestuia.

Puteţi oferi informaţiile solicitate şi la centrele de recensământ

Câte întrebări conţin chestionarele şi ce aspecte vizează?

Chestionarele Recensământului cuprind 80 de întrebări, trei dintre formulare fiind obligatorii. Este vorba despre cele privind clădirile/locuinţele, cele referitoare la gospodărie, cele care vizează membrii familiilor şi chestionarul de persoană. Acesta este cel mai amplu şi conţine peste 50 de întrebări. Nu sunt obligatorii răspunsurile la întrebările referitoare la caracteristicile etnico-culturale, limbă maternă, religie, precum şi la cele privind dizabilităţile.

Cum se identifică recenzorii?

Recenzorii sunt selectaţi şi angajaţi de prefecturi şi primării pe baza unor teste. De asemenea, când se prezintă la cetăţeni, au legitimaţii, o geantă specială de recensământ şi un document pe care întâi îl prezintă persoanei intervievate.

Când se face recenzarea?

Programul unui recenzor pentru colectarea datelor este în intervalul 8-20. Dacă în această perioadă nu este nimeni acasă, se poate stabili, împreună cu persoana care participă la recensământ, o altă oră la care cetăţeanul respectiv este disponibil să completeze fişele. Astfel, recenzorul poate veni şi până în ora 8 dimineaţa, dar şi după 8 seara.

Ce se întâmplă dacă, din motive obiective, nici un membru al unei familii nu este acasă în intervalul orar respectiv?

În acest caz, legea prevede posibilitatea preluării unui minim de informaţii din surse indirecte: vecini, administratori de bloc, primari sau secretari de primării, preoţi, învăţători etc. Informaţiile preluate privesc doar numele celor absenţi şi perioada de când aceştia lipsesc din respectiva locaţie. În nici un caz nu se cer informaţii care ţin de statutul educaţional, social, profesional, etnie sau religie. Totodată, în situaţia în care chiar nu poţi fi acasă în ziua respectivă, cetăţenii au obligaţia de a se prezenta, până pe data de 30 octombrie, la centrul de recensământ de care aparţin. Comisiile locale de recensământ funcţionează, de regulă, în sediile primăriilor locale. Ele sunt mediatizate prin presa locală, precum şi prin alte mijloace de informare de care se dispune la nivelul fiecărei localităţi.

Românii plecaţi de mai mult de 12 luni nu mai sunt consideraţi ca fiind în populaţia stabilă

Cum eşti recenzat dacă stai cu chirie, deci nu locuieşti la adresa de pe buletin?

Recenzarea se face, conform Regulamentului European, la reşedinţă, aşadar acolo unde o persoană se află la momentul recenzării, şi nu la domiciliul legal, cel din actul de identitate. Cât priveşte statutul de chiriaşi, recenzorul nu solicită nici un act care să ateste dacă o persoană ocupă un anumit spaţiu locativ, cu sau fără un contract de închiriere.

Cum sunt recenzaţi studenţii?

În situaţia în care îşi fac studiile în altă localitate decât cea în care îşi au reşedinţa, studenţii sunt recenzaţi la căminele studenţeşti sau la gazdele la care domiciliază ca persoane temporar prezente. Iar în localităţile de domiciliu sunt înregistraţi ca persoane plecate pe perioadă îndelungată.

Cum sunt recenzaţi cei plecaţi la muncă în străinătate, singuri sau împreună cu familia?

Sunt înregistraţi pe formularul M (migraţie), statutul lor fiind determinat de răspunsul la întrebarea "de cât timp sunt plecaţi din localitatea de recenzare?". Dacă această perioadă este mai mare de 12 luni, la centralizarea chestionarelor ei nu vor mai face parte din populaţia stabilă a României, urmând a fi incluşi în populaţia stabilă a ţărilor în care se află. Aceeaşi procedură, dar în sens invers, se aplică şi cetăţenilor străini ce vor fi recenzaţi pe teritoriul României. Dacă ei se află aici de mai mult de 12 luni, vor fi cuprinşi în populaţia stabilă a ţării noastre.

Când vom afla rezultatele?

Date preliminare privind populaţia stabilă a României, numărul clădirilor, locuinţelor şi gospodăriilor vor fi făcute publice în ianuarie 2012. Datele preliminare ale recensământului, cum ar fi numărul de persoane recenzate, numărul de persoane plecate din ţară, structura populaţiei pe sexe sau numărul de cetăţeni străini, vor fi prezentate în luna aprilie 2013, urmând ca datele finale să fie date publicităţii în trimestrul IV al anului 2013.

Istoricul recensămintelor din România

Pe teritoriul României, primele evidenţe ale populaţiei au fost efectuate, în scopuri militare sau fiscale, încă din vremea împăratului Traian. Numărători ale populaţiei au fost realizate, ulterior, în timpul lui Petru Şchiopul (1594), Matei Basarab (1641), Constantin Mavrocordat (catagrafiile realizate după anul 1739). În istoria modernă a ţării noastre sunt menţionate 12 recensăminte, patru în secolul al XIX-lea şi opt în secolul al XX-lea. Prima înregistrare a populaţiei în care se regăsesc elemente ale unui recensământ modern a avut loc în anul 1838, în timpul Regulamentului organic. După această dată, cronologia recensămintelor consemnează următoarele: al 2-lea recensământ s-a desfăşurat în perioada decembrie 1859-martie 1860, după care au mai urmat încă zece: în 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 şi 2002. De-a lungul timpului, recensămintele s-au perfecţionat, atât în ceea ce priveşte metodologia observării statistice, cât şi din punct de vedere al modalităţilor de organizare, precum şi de prelucrare a rezultatelor acestuia.

Astfel, o menţiune specială trebuie făcută pentru recensământul populaţiei din anul 1930, când în organizare şi programul de înregistrare s-a ţinut seama de cerinţele ştiinţifice moderne ale perioadei respective. Prelucrarea datelor recensamântului din 1930 reprezintă, de asemenea, o realizare valoroasă, întrucât, pentru prima dată în România, datele înscrise în formularele de recensământ s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice), ceea ce a permis alcătuirea a numeroase tabele cu date corelate.

În 1977, a fost singurul caz de forţă majoră în care s-a apelat la datele confidenţiale din formularele de recensământ, cu aprobarea instituţiilor superioare. Cutremurul produs în seara zilei de 4 martie a provocat mari pierderi materiale şi umane, multe clădiri fiind distruse şi numerose persoane date dispărute. În ceea ce priveşte recensămintele populaţiei din 1977, 1992 şi 2002, acestea au avut un program mult mai complex, fiind comasate cu recensăminte ale locuinţelor.

Să ne declarăm identitatea creştin-ortodoxă

Patriarhia Română îndeamnă clerul şi credincioşii ortodocşi să participe cu responsabilitate la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2011 şi să-şi declare identitatea creştin-ortodoxă.

Datele statistice obţinute în urma recensământului din acest an vor fi de folos eparhiilor Patriarhiei Române din ţară şi străinătate pentru pregătirea şi dezvoltarea programelor pastoral-misionare, social-filantropice şi cultural-educaţionale, în funcţie de realitatea demografică şi problemele specifice fiecărei comunităţi de credincioşi. Ca atare, participarea la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2011 reprezintă o îndatorire civică şi creştinească, având în vedere faptul că rezultatele acestuia trebuie folosite în mod corect şi conform cu realitatea. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

Şi persoanele care trăiesc pe stradă vor fi recenzate

Recensământul din acest an va cuprinde şi persoanele care trăiesc pe stradă, acest fenomen fiind întâlnit, în principal, în marile oraşe. "O parte dintre aceste persoane îşi petrec nopţile în locuinţe speciale. Aceştia vor fi recenzaţi cu ajutorul organizaţiilor non-guvernamentale. În cazul celor care trăiesc efectiv pe stradă, se va merge la ei şi vor fi recenzaţi, iar unde nu este posibil, se va cere ajutorul autorităţilor locale. Aceste persoane pot fi aduse într-un spaţiu în care pot servi masa, prilej cu care vor putea fi recenzaţi", a declarat reprezentantul Institutului Naţional de Statistică, Vladimir Alexandrescu. Reprezentantul INS a mai menţionat că organizaţiile non-guvernamentale îşi vor oferi sprijinul pentru declararea etniei cetăţenilor romi. "Oficial, în România sunt înregistrate 535 mii de persoane de etnie romă, dar estimările Uniunii Europene indică pentru România că numărul variază între 1,5 milioane şi 2,5 milioane de persoane. La nivel european, estimările arată că numărul persoanelor de etnie romă se ridică la 12 milioane", a precizat reprezentantul INS. Pentru asigurarea siguranţei recenzorilor în activitatea desfăşurată pe teren, în zonele critice sau cartierele mărginaşe, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi prefecturile au implicat echipaje ale Poliţiei Române şi Jandarmeriei Române.