Distrugerea rădăcinilor unui popor. Modelul sovietic

Este cunoscut faptul că ideologia comunistă s-a arătat în unul dintre cele mai hidoase moduri în Uniunea Sovietică. Din dorinţa de a făuri socialismul, regimul instaurat la Moscova în urma revoluţiei bolşevice nu a ţinut cont de nimic şi de nimeni, iar când venea vorba de valorile fundamentale ale vieţii omului, acestea erau distruse complet, în căutarea omului nou, care să nu mai fie legat de altceva în afara statului. Despre loviturile date poporului rus, mai ales în primii ani de după instaurarea comunismului, am vorbit cu părintele ieromonah Dimitrie Perşin, profesor de bioetică la Facultatea de Medicină din Moscova.

Părinte Dimitrie, chiar şi astăzi, la un secol de la revoluţia bolşevică, Rusia ocupă unul din primele locuri la numărul de avorturi la cerere. Cum s-a ajuns la această situaţie dramatică?

Rusia a fost victima unui experiment care a durat 70 de ani. Atunci când bolşevicii au preluat puterea, ei au impus societăţii o nouă ideologie, marxist-leninistă. Conform acestei ideologii, realitatea lumii este epuizată de materie şi, respectiv, nu există Dumnezeu, nici nu există suflet, iar personalitatea, după formulările lui Marx, nu este decât un produs al relaţiilor sociale. După această teorie, societatea plămădeşte personalitatea la fel cum copiii fac iarna un om de zăpadă, iar în societate omul intră după naştere. Înainte de naştere, după părerea acestui mod de a privi lumea, ateu, până la naştere, omul nu este decât o bucată de materie vie, neavând personalitate, fapt pentru care nici nu poate avea vreo valoare. Lucrurile poate că nu ar fi fost grave dacă această teorie, ca multe altele în filosofia veacurilor, nu ar fi devenit ideologie şi chiar legislaţie a Rusiei sovietice, cum de altfel reprezintă și astăzi o realitate a lumii contemporane. În istoria ţării noastre, data de 18 noiembrie 1920 va rămâne o zi neagră, pentru că atunci au fost legalizate avorturile. Până la revoluţia bolşevică din 1917, medicii care făceau avorturi la cerere erau exilaţi în Siberia pentru doi ani. Chiar dacă nu era vorba de închisoare, totuşi fapta era pedepsită. După revoluţia bolşevică, toate aceste bariere care limitau avorturile au fost anulate. Bolşevicii au făcut aceasta pentru că, pe lângă impunerea noii ideologii totalitare, ei doreau construirea unei societăţi în care fiecare om să se teamă de toţi cei din jur, în sensul că oricine, pe lângă NKVD sau alte structuri opresive, cum ar fi vecinii sau chiar rudele, te-ar fi putut pârî chiar şi pentru o banalitate, iar tu să ajungi la închisoare sau în Gulag. Ce împiedica însă existenţa unei astfel de societăţi? Valorile morale sau arhetipurile morale despre care scrie Carl Jung.

Cenușa decedaților era folosită ca îngrășământ

Dar cum acționăm când facem apel la aceste valori morale despre care vorbiţi?

Valorile morale se manifestă în aşa-numitele situaţii-limită, după cum spune Karl Jaspers. Aceste situaţii sunt în număr de trei: moartea, iubirea şi naşterea unui copil. Atunci, omul manifestă ceea ce este înlăuntrul inimii lui. La mormântul mamei ne vom purta şi vom fi îmbrăcaţi aşa cum au făcut strămoşii noştri, nu ca nişte vedete de televiziune. Şi de aceea puterea sovietică a aplicat trei lovituri prin aşa-numita revoluţie culturală. Modul de înmormântare se schimbă: statul începe să incinereze, dar nu pur şi simplu, ci incinera cu scopul de a face îngrăşăminte din cenuşa rezultată, după cum relata poetul şi scriitorul sovietic Kornei Ciukovski. Poetul era cutremurat de felul în care un comisar i-a dus în 1921, pe 3 ianuarie, de voie, de nevoie, să urmărească felul în care comuniştii au transformat o baie publică în crematoriu la Petrograd, oraş plin de tifos şi păduchi pe atunci, unde băile erau atât de necesare. În loc de aceasta, baia a devenit crematoriul în care erau arse corpurile morţilor, şi cenuşa folosită ca îngrăşământ pentru gazon.

Familia, un pericol pentru regimul bolșevic

Dar ce valori erau promovate, dacă nici chiar propriul popor nu era cruţat?

Este evident că se demonstra un nihilism total, o negare a oricărei forme de veşnicie. Imaginea seminţei de grâu care putrezeşte şi creşte în ceva nou, prezentă în civilizaţia umană încă din neolitic şi redată în Evanghelie, a fost schimbată cu reciclarea trupului în îngrăşământ. A doua lovitură a fost dată împotriva familiei, prin aceea că au fost legalizate divorţurile. Chiar dacă şi în timpul Rusiei ţariste era posibil divorţul, sistemul birocratic însă descuraja foarte mult această acţiune. În primii ani de după revoluţia bolşevică, oamenii chiar erau încurajaţi să-şi înşele consoarta. Toate valorile familiale erau considerate prejudecăţi şi au fost aruncate la gunoi de bolşevici, care făceau propagandă pentru aşa-numita „dragoste liberă”, care astăzi se numeşte „pick up”, în sensul schimbării partenerilor ca pe mănuşi. Jaspers scria că un fenomen asemănător putea fi observat în acei ani şi în Germania. Această atitudine faţă de iubire, cel mai important eveniment din viaţa omului, a născut ideologii criminale. Un om care, de dragul plăcerilor carnale, poate trece peste lacrimile şi durerea altuia, adică să-l folosească şi să-l părăsească, devine un trădător, un Iuda.

Comunismul, o politică falimentară

Dar problema avorturilor cum a ajuns să fie atât de acută?

A treia lovitură a fost împotriva naşterii de prunci, în sensul că au fost legalizate avorturile. Pe lângă aceasta, propaganda aşa-numitei iubiri fără limite a dus la o epidemie de sifilis, dar şi la apariţia unui mare număr de copii abandonaţi, care creşteau în stradă. Şi aceasta pe lângă grozăviile războiului civil din acei ani! Şi atunci, pentru a scăpa de copiii nedoriţi, iar pe de altă parte cu scopul de a dărâma omul în partea lui cea mai intimă, puterea bolşevică a legalizat avorturile. Este de la sine înţeles că avortul nu se produce din vina femeii. Atunci când merge la avort, femeia nu-şi doreşte acest lucru. Ea ar dori să fie îmbrăţişată, luată pe sus şi dusă acasă. Femeia face acest pas cu mare durere, pentru că a fost trădată de tatăl copilului, care a părăsit-o, familia nu o susţine, societatea o ostracizează, statul nu o sprijină, iar medicul e gata să-i omoare copilul. De aceea, sângele copilului este asupra tuturor celor implicaţi. Şi, până la urmă, oamenii care sunt capabili să-şi omoare copiii pentru a rezolva nişte probleme de viaţă sigur nu mai sunt cu adevărat oameni. Vorbind despre ce a fost, ei nu mai erau capabili să se opună maşinăriei care conducea în acea perioadă Uniunea Sovietică.

Această situaţie s-a perpetuat de-a lungul întregii existenţe a Uniunii Sovietice?

În anul 1936, Stalin a interzis avorturile în URSS. Dictatorul nu a făcut aceasta din considerente morale, ci din raţiuni strict practice. După Primul Război Mondial, războiul civil, zdrobirea boierilor şi a cazacilor, colectivizarea, industrializarea şi foametea indusă au dus la situația că populaţia ţării a început să se diminueze. Dacă până la revoluţia bolşevică sporul natural era de un milion de persoane în fiecare an, la două decenii după aceasta, populaţia începuse să scadă dramatic. El a avut nevoie să mărească numărul cetăţenilor sovietici, care să contribuie la construirea comunismului. Cu toate acestea, interdicţia a dus la salvarea a sute de mii de oameni în anii de foame şi sărăcie din perioada de după război. Cunosc persoane care nu s-ar fi născut dacă nu era interdicţia la avort.