„Fericirea unui copil e nepreţuită şi merită orice sacrificiu“

Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale pleacă de la grija profesorilor de a le înţelege deficienţele şi de a încerca să le corecteze prin comunicare şi joc, metode dezvoltate mai ales în cadrul activităţilor extraşcolare. În acest sens, se află în derulare programe internaţionale, cu sprijin de la Uniunea Europeană şi în parteneriat cu alte şcoli din Europa. Unul dintre acestea, „Interacţiunea copiilor cu CES (cerinţe educative speciale) în cadrul şcolilor normale, prin activităţi artistice cu ceilalţi copii“, este coordonat de Viorela Coandă, profesor psiholog şi consilier şcolar la Şcoala Generală „Nicolae Simonide“ din Piteşti.

Activând din februarie 2007 în cadrul Fundaţiei pentru dezvoltarea societăţii civile, departamentul de Instruire şi sprijin pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale copiilor şi tinerilor, psihologul Viorela Coandă se ocupă de încadrarea în societate şi în viaţa socială a copiilor cu diverse probleme comportamentale sau sociale. Viorela Coandă vorbeşte despre sensibilitatea copiilor cu CES şi despre necesitatea abordării acestor probleme prin prisma înţelegerii şi a dorinţei de a le reda dreptul la o viaţă normală.

De ce aţi ales să lucraţi cu tinerii şi copiii cu cerinţe educaţionale speciale?

Pentru că şi copiii cu cerinţe educaţionale speciale sunt tot ai noştri. Sunt la fel ca ceilalţi copii, doar că au nevoie de mai multă atenţie din partea profesorilor. Mulţi dintre ei provin din familii dezorganizate, dezbinate sau lovite de drame, şi aceste evenimente lasă asupra pshihicului lor, încă neformat, răni şi amprente adânci.

Pentru un profesor nefamiliarizat cu astfel de situaţii, un copil hiperactiv va fi catalogat drept obraznic sau impertinent, iar un copil introvertit, închis în el, va fi considerat timid sau liniştit, când, de multe ori, aceste simptome duc la probleme mult mai grave. Prima oară am avut contact cu acest gen de copii în perioada 22-28 octombrie 2005, când mi-am desfăşurat un stagiu de practică pedagogică la Universitatea de Studii Pedagogice din Utrecht, Olanda, în cadrul departamentului de includere socială a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Atunci mi-am dat seama că asta vreau să fac toată viaţa, să învăţ să îi citesc şi să îi ajut să iasă din capcana minţilor lor, pentru că problemele psihice pe care le au la vârsta lor se pot corecta, cu răbdare şi dragoste faţă de munca pe care o depui.

Am înţeles că, în ultimii ani, Şcoala ,,Nicolae Simonide“ a fost implicată, prin intermediul dumneavoastră, în mai multe proiecte internaţionale de schimb de experienţă cu şcoli generale din Spania şi Norvegia. ne puteţi oferi mai multe detalii?

Într-adevăr, din septembrie 2006 până în prezent, am fost implicată în activitatea de coordonare a proiectului multilateral Comenius 1, realizat în parteneriat european, numit: „Interacţiunea copiilor cu CES (cerinţe educative speciale) în cadrul şcolilor normale prin activităţi artistice cu ceilalţi copii“. Acest proiect a avut ca parteneri două state din spaţiul european, şi anume Spania şi Norvegia (n. r. - ultima nefiind membră a UE) şi a fost susţinut financiar de către Uniunea Europeană pentru realizarea activităţilor atât în şcoală, cât şi pentru mobilităţi.

În prezent, acest proiect se află în derulare pentru următorii 2 ani, până în iunie 2009, în urma formularului de reînnoire aplicat în primăvară. Anul trecut, proiectul a debutat în luna octombrie 2007, cu activitatea intitulată „luna copilăriei“, când copiii au discutat despre drepturile lor, au creat compuneri pe această temă, au realizat desene care au fost expuse în şcoală şi şi-au exprimat liber sentimentele. Tot în noiembrie anul trecut, a avut loc mobilitatea profesorilor din România şi din Norvegia, împreună cu elevi din şcoala „Nicolae Simonide“ şi o şcoală din Spania. Experienţa a fost unică, atât pentru copii, cât şi pentru profesori.

Comunicarea, factor primordial în socializarea copiilor cu CES

Cum s-au acomodat copiii români în Spania?

Copiii au fost extrem de entuziasmaţi să cunoască şi să locuiască în cadrul familiilor spaniole, să simtă „pe viu“ viaţa unui popor complet străin lor. A fost un prilej extraordinar pentru ei să stabilească relaţii de prietenie cu copiii spanioli şi, de asemenea, să interacţioneze cu profesorii spanioli din şcoală. Au vizitat tot felul de locuri interesante şi s-au bucurat de vârsta lor din plin. Copiii de la noi din şcoală care nu comunicau deloc sau care nu vorbeau decât foarte rar şi numai la insistenţele profesorilor, odată ajunşi să viziteze grădinile din jurul şcolii spaniole, s-au bucurat deschis, au vorbit şi s-au deschis lumii de lângă ei. Nimic nu e mai frumos pe lume şi nimic nu valorează mai mult în viaţa aceasta decât un zâmbet de copil, iar fericirea lui e nepreţuită şi merită orice sacrificiu.

Ce alte activităţi urmează să desfăşuraţi în continuare?

Pentru lunile ianuarie şi februarie 2008 sunt planificate activităţi legate de realizarea unui carnaval la nivel de şcoală, ce se va desfăşura în data de 28 februarie 2008. Pentru realizarea lui vor fi implicaţi copii cu vârste cuprinse între 9 ani şi 13 ani. Carnavalul va avea ca emblemă „Ghiocelul“, simbolul primăverii, pe care o dorim cu toţii să vină atât afară, dar mai ales să se aşeze în inimile noastre şi ale copiilor.

În lunile martie şi aprilie 2008 copiii se vor pregăti de sărbătorirea Sfintelor Paşti, momente în care vom face schimb de reţete culinare specifice fiecărei ţări, iar copiii vor comunica prin intermediul scrisorilor despre obiceiurile şi tradiţiile specifice fiecărei comunităţi în parte.

Profesorii au învăţat să le acorde copiilor mai multă atenţie

Câţi profesori sunt implicaţi în acest proiect?

Echipa proiectului Comenius se află sub coordonarea mea directă şi este compusă din 17 profesori din diferite domenii, alături de conducerea şcolii.

Care au fost rezultatele concrete ale acestui proiect?

După primul an de desfăşurare s-a constatat că acei copii cu dizabilităţi la învăţare şi la socializare au ajuns să fie priviţi altfel, în sensul bun al cuvântului, de către profesori şi au ajuns să participe activ la orele de curs; profesorii au reuşit să cunoască mai multe despre metodele de lucru cu aceşti copii, prin acordarea unei atenţii crescute la nivel de clasă. Lucrările lor au fost expuse pe panourile Comenius în şcoală, şi cu acest prilej copiii s-au simtiţ cu adevărat evidentiaţi şi împliniţi. (Bogdan DĂRĂDAN)