A fi profesor la disciplina religie implică o mare responsabilitate, căci de personalitatea, dedicarea și căldura sufletească a acestuia depind în mare măsură apropierea elevilor de Dumnezeu și integrarea lor în viața Bisericii, afirmă prof. Cristian Alexa, inspector şcolar pentru disciplina religie în cadrul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. În opinia sa, ora de religie este foarte importantă pentru sistemul de educație și pentru societatea românească, pentru că promovează valorile autentice care stau la baza civilizației noastre, și a celei europene, și furnizează modele reale de oameni care au trăit conform acestor valori.
Domnule inspector Cristian Alexa, care este rolul religiei în şcoală, în secolul al XXI-lea?
Rolul religiei în școală este foarte important, esențial, aș zice, pentru că, prin valorile morale pe care le transmite, disciplina religie îl formează pe elev să fie bun, iubitor, empatic, corect și liber. Religia oferă modele autentice într-o lume din ce în ce mai neliniștită și dezorientată, îndrumă spre adevăr și frumos, spre o viață activă, ancorată în comuniunea cu semenii și propune un țel înalt, mai presus de lucrurile materiale, de hedonismul și de virtualizarea în care se zbate omul secolului al XXI-lea. Religia dă sens tuturor eforturilor depuse de elev la celelalte materii de studiu și este pentru școală ceea ce este sufletul pentru trup. Religia însuflețește școala românească, iar istoria ne confirmă acest adevăr prin faptul incontestabil că primele școli au apărut la noi în pridvoarele bisericilor. Semințele sădite în sufletul copilului prin educația religios-morală vor aduce roade nu numai în viața lui personală, ci și familie, Biserică și societate.
Continuând întrebarea anterioară, care este rolul profesorului de religie în instituţiile de învăţământ şi în formarea personalităţii elevilor?
Profesorul de religie ar trebui să fie un îndrumător, un prieten al elevilor şi un model demn de urmat de aceștia. De personalitatea profesorului, de implicarea și dedicarea lui, de sinceritatea și căldura lui sufletească depind în mare măsură apropierea elevilor de Dumnezeu și integrarea lor în viața Bisericii. Prin prezența sa în școală și prin lucrarea sa, profesorul de religie poate contribui la crearea unei atmosfere de spiritualitate și de moralitate și ajută astfel la formarea personalității elevilor în spiritul moralei creștine. Aș zice că influența profesorului de religie se extinde și asupra celorlalți dascăli și chiar și asupra părinților elevilor.
Cu ce provocări vă confruntaţi la început de mandat ca inspector şcolar pentru disciplina religie?
Provocările sunt, pe de o parte, cele din afară, venite de la cei care doresc marginalizarea sau chiar eliminarea orei de religie din școală, dar și din interior, în special din lipsa de profesionalism a unora care nu au înțeles că dincolo de a fi o meserie, a fi profesor de religie reprezintă o chemare și o slujire. Începutul de an școlar vine cu destule provocări pentru profesorii de religie. Anul acesta a existat o acțiune de contestare a legalității slujbelor religioase de binecuvântare a anului școlar, dar având ajutorul Patriarhiei Române, care a transmis un comunicat de presă foarte bine documentat juridic, acest moment a fost depășit cu bine. Apoi sunt problemele ce țin de amestecul altor persoane, care prin diferite metode încearcă să îi convingă pe elevi să se retragă de la ora de religie, fie pentru că este prima oră sau ultima oră în orar, fie pentru alte motive pe care nu le putem controla. Cred că toate acestea ar trebui să ne ajute pe noi, profesorii de religie, să fim mai uniți și să înțelegem că numai prin implicarea noastră, a tuturor, putem trece cu bine toate încercările ce vor veni.
Şi pentru că am vorbit deja despre responsabilitatea dumneavoastră în ceea ce priveşte disciplina religie, vă rog să prezentaţi pentru cititorii noştri formarea profesională pe care aţi parcurs-o.
Am absolvit Seminarul Teologic-Liceal „Calinic Argeșeanul” din municipiul Turnu Măgurele, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Secția Pastorală, apoi studii postuniversitare de informatică în cadrul Facultăţii de Matematică a Universităţii de Vest din Timişoara. După terminarea Facultății de Teologie, în anul 2002, am obținut titularizarea în învățământ ca profesor de religie, apoi am urcat treptele gradelor didactice, obținând gradul didactic I, în anul 2013. Pe lângă acestea, am absolvit diferite cursuri și programe de formare profesională cum ar fi: Curs de mentorat pentru practica pedagogică, Curs pentru abilitarea corpului de metodiști la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Curs de management educațional, Curs „Pregătiți pentru viață”, Curs pentru administrarea rețelelor de calculatoare, Program de formare „Profesorul și cariera de succes” ș.a. Începând din anul 2014, sunt profesor-mentor pentru efectuarea practicii pedagogice cu studenții Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, iar din anul 2018 am fost cooptat în Corpul Naţional de Experţi în Management Educaţional și ca profesor metodist.
În contextul actual, în care se vorbeşte despre o criză a valorilor în învățământul românesc, la disciplina religie, care sunt direcţiile cele mai importante pe care vă axaţi atât dumneavoastră, cât şi colegii profesori?
Putem vorbi de o criză a valorilor la nivelul întregii societăți, care se manifestă și în învățământul românesc. Și, din acest punct de vedere, ora de religie este foarte importantă pentru sistemul de educație și pentru societatea românească, pentru că ea promovează valorile autentice care stau la baza civilizației noastre, și a celei europene, și furnizează modele reale de oameni care au trăit conform acestor valori.
Pentru profesorul de religie cel mai important lucru este să îi îndrume pe copii pe linia formării caracterului, astfel încât să rămână apropiați de ora de religie, de Biserică și de valorile creștine. În acest scop cred că fiecare profesor de religie trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a fi un exemplu de integritate morală și un bun profesionist. Astfel, pe lângă interesul personal și documentarea permanentă în scopul dezvoltării personale și profesionale, cred că ar fi necesară o participare mai susținută a profesorilor de religie la cursuri de formare, prin care să fie la curent cu ultimele informații din domeniu și să deprindă tehnici moderne de predare și de evaluare. Cred că profesorul de religie trebuie să fie implicat activ în viața școlii, printr-o colaborare strânsă cu direcțiunea școlii, cu ceilalți colegi, cu personalul didactic-auxiliar și nedidactic, precum și cu părinții. La fel de importantă este și legătura cu biserica din proximitatea școlii, iar parteneriatul dintre Biserică și școală să nu fie doar un document printre foarte multele documente școlare, ci să se traducă în activități concrete, prin care să fie reînnodată tradiția strânsei legături dintre aceste două instituții fundamentale pentru noi ca popor.
O altă direcție importantă ar fi corelarea cunoștințelor religioase cu temele de actualitate, pe care să se pună accentul și în cadrul orei de religie: ecologia, empatia, asertivitatea, diminuarea violenței de orice fel, consumul de droguri ș.a.
Unul dintre aspectele urmărite în şcoala românească este cel al performanţelor. Cum se realizează excelenţa în educația religioasă?
Excelența în educația religioasă se poate urmări, după opinia mea, pe două planuri: rezultatele elevilor la concursuri și proiecte, precum și rezultatele profesorilor la nivelul carierei lor profesionale. Din punctul de vedere al rezultatelor elevilor, amintesc faptul că, la Olimpiada Națională de Religie din anul școlar 2018-2019, municipiul București a avut 88 de elevi calificați, ceea ce demonstrează interesul crescut al acestora pentru disciplina religie, dorința lor de a face performanță și implicarea profesorilor care i-au pregătit la un nivel foarte înalt.
Din perspectiva profesorilor de religie, aș dori să subliniez faptul că avem în București colegi autori de manuale și auxiliare școlare. Mulți profesori de religie au fost cooptați în Corpul Naţional de Experţi în Management Educaţional, unii fiind directori de școli, alții fiind angajați în cadrul Ministerului Educației Naționale și în Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
În multe şcoli, ora de religie este privită ca o „cenuşăreasă”, ce se poate face pentru a schimba aceasta?
Imaginea orei de religie este strâns legată de personalitatea profesorului de religie. Cred că un bun profesionist va câștiga respectul tuturor, iar acest fapt este valabil în orice domeniu. Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să fim lumină pentru ceilalți, iar prin faptele noastre să îi apropiem pe semenii noștri de Dumnezeu. Dar, ca să fim lumină pentru alții, trebuie mai întâi să dobândim noi Lumina.
De asemenea, promovarea în mass-media a unor exemple de bună practică referitoare la ora de religie ar putea ajuta la schimbarea opticii în privința acesteia.
Cum poate fi motivat un elev să acorde importanţă orei de religie?
Copiii vor fi deschiși în primul rând dacă și familia lor nu se opune formei instituționalizate de predare a religiei, cel puțin până la vârsta majoratului. În al doilea rând, ei (elevii) sunt cei mai sinceri critici ai noștri, sesizând imediat dacă ne facem datoria de profesori din vocație, din pasiune sau ca pe o meserie oarecare. Contează foarte mult ca și ei să aibă un cuvânt de spus, mai întâi chiar în cadrul orei de religie, când vor putea adresa întrebări legate de structura lecției și chiar dincolo de aceasta. Preocupările lor și nedumeririle lor sunt importante, deci va trebui ca profesorul de religie să fie pregătit să le facă față cu înțelepciune și discernământ, să le răspundă pertinent. În acest caz, ei singuri vor fi dornici să studieze în continuare disciplina religie, să se implice în proiecte și acțiuni extracurriculare legate de această disciplină.
Este într-adevăr religia „ora despre iubire”, după cum se spune adesea?
Să nu uităm că ora de religie în școală este un drept câștigat de poporul român în urma Revoluției din ̓89. Iar aceasta vine să atenueze, atât cât se poate, golul lăsat de perioada comunistă în privința educației religioase instituționalizate pentru toți cei care aparțin unui cult oficial recunoscut și care își doresc acest lucru, pentru ei și urmașii lor.
Nu în ultimul rând, să nu uităm că fundamentul educației religioase este iubirea. De aceea se spune, pe bună dreptate, despre religie că este „Ora despre iubire”. Este ora despre iubirea lui Dumnezeu față de om și despre răspunsul omului la această iubire. Alături de preoți, profesorii de religie au o misiune importantă, aceea de a învăța, de a fi după chipul Învățătorului desăvârșit, Care este Hristos. Și ce poate fi mai frumos și mai înălțător decât să împărtășești copiilor și tinerilor calea adevărului, a iubirii și a bucuriei lăsată de Domnul nostru Iisus Hristos?
