▲ „Se pare că modificările climei au început odată cu perioada de dezvoltare a industriei, în anii ’30-’50, de când au început să se dezvolte masiv industriile extractive“ ▲ „România are şi zone afectate de secetă, şi altele mai vulnerabile la aceste furtuni şi inundaţii rapide“ ▲ „Părerea mea, ca cercetător, este că încercarea omului de a schimba vremea trebuie oprită. De ce? Se tulbură foarte mult echilibrul naturii. Cunoaşterea noastră este limitată şi ceea ce noi credem că facem într-un anume loc, pentru a schimba un anume proces, poate, ulterior, într-un lanţ de procese fizice, să aibă un deznodământ tot împotriva noastră“ ▲ Interviu cu dr. Aurora Bell, şef Laborator de Tehnici pentru Prognoza Fenomenelor Meteorologice Severe din Administraţia Naţională de Meteorologie ▲
Doamna Bell, cum ar trebui să privească populaţia aceste schimbări de climă care sunt anunţate? Ni se spune ba că Pământul se va răci, ba că se va supraîncălzi... Cum le-aţi descrie şi cum ajung ele să se manifeste la noi?
La aceste schimbări climatice, a căror existenţă a fost stabilită de către specialişti, omul are o contribuţie clară. Există rapoarte făcute de un grup internaţional de climatologi, care au primit şi Premiul Nobel pentru asta, rapoarte care anunţă aceste schimbări ale climei. Sunt şi experţi din instituţia noastră care au lucrat la aceste rapoarte şi, prin urmare, sunt şi ei laureaţi ai acelui premiu. Repet, s-a dovedit clar, fără nici o tăgadă, că influenţa omului perturbează echilibrul climei.
De când exact datează aceste cercetări despre schimbările climaterice, schimbări despre care mijloacele media susţin că ar fi tot mai ameninţătoare?
Se pare că modificările climei au început odată cu perioada de dezvoltare a industriei, în anii â30-â50, de când au început să se dezvolte masiv industriile extractive. Sunt factori care favorizează schimbările climatice şi care au dus la încălzirea atmosferei cam cu jumătate de grad, în medie. Adică, dacă anul acesta este mai cald, aceasta înseamnă că atmosfera poate să susţină mai multă apă. Aceasta înseamnă o instabilitate atmosferică mai mare, iar natura vrea să restabilească echilibrul şi, în felul acesta, apar furtunile. Furtuna, din punctul nostru de vedere, este un lucru bun, pozitiv, ea intră în acest echilibru al naturii, al ciclului apei. Prin aceste furtuni se restabileşte, pentru un scurt timp, un echilibru. Cu cât acest echilibru este mai perturbat, cu atât aceste furtuni sunt mai agresive.
România unde s-ar afla, dacă ar fi să o privim pe o hartă a schimbărilor climatice? Va avea un exces de umezeală sau de secetă?
Sunt zone unde efectul de secetă este mai pronunţat şi sunt zone în care schimbările nu se resimt atât de puternic. România le include pe ambele, are şi zone afectate de secetă, altele sunt mai vulnerabile la aceste furtuni şi inundaţii rapide. Întrebarea dvs. la început a fost cum se poate raporta omul la aceste schimbări. Există o singură cale: să ne adaptăm. Cum să se adapteze oamenii la aceste furtuni? Să îngrijească copacii din curte sau din faţa blocului, să tundă, pe cât posibil, ramurile mari, expuse vântului. Să întărească structurile de rezistenţă ale casei în care locuiesc, mai ales acoperişul să fie mai bine ancorat. Să nu-şi construiască o casă în zone de luncă pentru a nu fi surprinşi de inundaţiile rapide. Să urmărească îndeaproape prognozele noastre şi avertizările pe care le difuzăm. Trebuie să fim conştienţi şi să ducem campanii de informare. Populaţia trebuie să ştie că un autoturism cu motor mare, puternic, contribuie la poluarea mediului mai mult decât unul cu motor mic. Sunt unele familii care au 2-3 maşini de putere şi, probabil, când sunt la volan nu se gândesc la consecinţele asupra mediului. Responsabilizarea oamenilor trebuie să se facă prin educaţie, prin politici de protecţie a mediului, prin decizii politice privind acţiuni pe termen lung. Tot aici intră şi grija pentru apa pe care o folosim, grija pentru reciclarea deşeurilor.
Dar la nivel organizat ce se poate face? Mă gândesc la instituţiile statului, în primul rând. Apoi, cum stăm cu legile?
La nivel organizat, suntem una dintre cele mai avansate ţări din Europa şi, pot să spun, din lume, din acest punct de vedere. Suntem una dintre puţinele ţări care are o lege a meteorologiei. Această lege stipulează care sunt procedurile de lucru şi care este fluxul informaţional pentru a informa şi a avertiza populaţia.
Dar faptul că am intrat în Uniunea Europeană, că am intrat într-un sistem mai organizat, mai legiferat ne ajută din acest punct de vedere?
Administraţia Naţională de Meteorologie participă la un program european de alarmare a populaţiei, denumit Meteoalarm. Acesta are şi un portal internet (www.meteoalarm.eu), unde fiecare serviciu meteorologic participant la acest program îşi afişează avertizările, evident, dacă e cazul. Aceasta pentru ca cetăţenii Uniunii Europene sau cei care călătoresc în ţările Uniunii Europene să ştie ce-i aşteaptă. Sistemul de avertizare a populaţiei foloseşte un cod de culori care asociază gradului de periculozitate a unui fenomen meteorologic o culoare. Acesta a fost adoptat şi se descifrează în felul următor: verde - vreme care nu prezintă pericol, galben - pentru vreme care nu reprezintă ceva neobişnuit pentru regiunea respectivă, dar care temporar poate avea factori de risc. Apoi, codul portocaliu - este dat pentru o vreme ce poate pune în pericol populaţia sau unele activităţi economice. Şi codul roşu, care este pentru fenomene meteo excepţionale, care, de regulă, se produc o dată la câţiva ani.
Încercarea omului de a schimba vremea trebuie oprită
Faceţi o mică istorie a meteorologiei din România.
Acum 125 de ani, în iulie, s-a înfiinţat primul Institut de Meteorologie din România, sub conducerea dlui Ştefan Hepites. Nu sunt foarte multe institute în lume care se pot lăuda cu aşa tradiţie. Institutul de Meteorologie a primit, de-a lungul vremii, numeroase premii. Am avut înaintaşi excepţionali, buletinele Institutului, într-o anumită perioadă, erau scoase în ediţie bilingvă, română şi franceză. Se consemnau observaţii foarte detaliate şi precise ale fenomenelor severe. Chiar dl Hepites este autorul unui articol despre prognoza vremii, articol care, pentru acea vreme, a însemnat un lucru extraordinar. Ei nu aveau dotările noastre, în schimb aveau deschiderea de a observa aceste fenomene. Prima tornadă consemnată vreodată în România a fost studiată chiar de dl Hepites. El a scris un articol care a fost publicat pentru prima dată, în limba franceză, în 1896, despre acest eveniment înregistrat în Bucureşti.
Cum a evoluat activitatea Institutului în timp?
A evoluat foarte bine până la război, când activitatea s-a diminuat. Apoi, a urmat perioada comunistă, în care multe lucruri au avut de suferit. În primul rând, am fost izolaţi de restul comunităţii de cercetători din lume. După Revoluţie, cel mai mare pas pe care l-am făcut a fost la începutul acestui secol, când, printr-un proiect finanţat de Guvernul României, a fost modernizat sistemul meteorologic naţional. Au fost achiziţionate radare Doppler de ultimă generaţie, care acum ne permit monitorizarea acestor furtuni de vară ce pot, uneori, produce pagube.
Pe timpul comunismului, a dominat şcoala de meteorologie rusă? Pe atunci, în popor, se discuta despre ce făceau ruşii în domeniul acesta - opreau ploile, schimbau vremea, îndreptau furtunile, zăpezile spre români. Am exagerat un pic, dar aş vrea să ne spuneţi mai multe despre asemenea încercări concrete.
Părerea mea, ca cercetător, este că încercarea omului de a schimba vremea trebuie oprită. De ce? Se tulbură foarte mult echilibrul naturii. Cunoaşterea noastră este limitată şi ceea ce noi credem că facem într-un anume loc, pentru a schimba un anume proces, poate, ulterior, într-un lanţ de procese fizice, să aibă un deznodământ tot împotriva noastră. A existat chiar o expoziţie de tunuri la Paris în 1901, cu care voiau să încerce împrăştierea norilor. Însă aceasta devine o poveste de genul aventurilor baronului Münchausen. S-a încercat şi în Austria, la fel. Până şi-au dat seama că nu se întâmplă nimic... Era un efort în van, nişte bani cheltuiţi, aruncaţi pe geam. După aceea, s-a schimbat metodologia. De la energia undelor sonore, care urma să aibă un impact asupra conţinutului de grindină, reuşind să o spargă, au trecut la altceva. S-au mai făcut unele cercetări şi au văzut că, dacă într-o cameră cu ceaţă, ca într-o zonă noroasă, se presară câteva particule sau nuclee de gheaţă, apar picături de ploaie. Aşa s-ar putea deci stoarce apa dintr-un nor. Dar acest experiment a fost făcută într-o cutie, într-un laborator. Un nor însă e o întreagă maşinărie, energiile din el sunt fantastice. S-au făcut şi la noi proiecte-pilot... Ulterior, s-a decis extinderea lor, dar forul nostru cel mai autorizat, anume Organizaţia Mondială a Meteo-rologiei, recomandă prudenţă în folosirea acestor instrumente.
În domeniul care ţine de securitatea naţională, cum ar fi domeniul militar, aveţi informaţii, se fac cercetări? Ce fac la acest nivel americanii?
În domeniul militar nu ştiu dacă se fac astfel de cercetări. Se ştie că în unele instituţii meteorologice naţionale, de exemplu, la Administraţia Meteorologică din Republica Populară Chineză, studiile par a fi mai avansate, chinezii demonstrând deja că folosesc rezultatele unor astfel de cercetări. Acest lucru se ştie, e public. La Olimpiada de la Beijing, au fost unele încercări de influenţare a vremii. După cum am văzut cu toţii, a fost şi o serie de curse de atletism care au avut de suferit din cauza ploii. Adică, ei au spus că opresc ploaia dar, dacă nu mă înşel, chiar cursa de maraton a avut de suferit, desfăşurându-se pe ploaie. Din punctul meu de vedere, ca cercetător, consider că nu există încă studii profunde şi o cunoaştere suficientă în domeniu, şi riscul de a da drumul acestor acţiuni poate să fie foarte mare şi să ne coste foarte mult, poate fără cale de întoarcere. Din punctul meu de vedere, acesta ar fi un mod superficial de a privi natura şi creaţia.
Suprafaţa României este complet acoperită cu aparatură meteo
În ceea ce priveşte previziunile meteorologice, cum stăm la nivelul aparaturii, al tehnologiilor? Avem aparatură de nivel mondial?
România stă foarte bine... În 2002 s-au amplasat 2 radare în zonele din sudul ţării, apoi s-au mai pus încă 5 în restul teritoriului. Suprafaţa României este complet acoperită, avem schimburi de date cu ţările vecine.
Cam cât la sută din previziuni se şi realizează?
Cam 85-86%, în medie... Suntem la nivelul Europei, din acest punct de vedere. Noi ne putem compara cu orice ţară din Europa. Trebuie să ţineţi cont de un lucru... Nu există multe activităţi care să se bazeaze clar pe prognoze. Nu ştiu cât de multe instituţii se ocupă cu aşa ceva... Sunt instituţii care trebuie să pună un diagnostic şi nu reuşesc. Aceste procente, 85%, pe un timp probabil, mie mi se par acceptabile. Când spunem 85%, luăm un cumul de parametri, anume, precipitaţii, temperatură minimă sau maximă, vânt şi nebulozitate. Noi lucrăm pe valori de prag şi, de regulă, ne încadrăm în aceste praguri. De obicei, nebulozitatea e mai greu de controlat, ca să spunem aşa... Sunt procese pe niveluri, pe straturi, nori joşi, nori medii, nori înalţi. România, din punct de vedere meteorologic (ca şi istoric), se află la răscruce de vânturi. Aceasta pentru că avem influenţa directă a Mării Negre, avem influenţa Mării Mediterane, traversând Balcanii, apoi avem influenţa Mării Baltice, pe circulaţiile nordice, şi influenţa oceanică a sistemelor care traversează toată Europa. Iarna avem o influenţă neplăcută din Europa de Răsărit, o zonă foarte mare deasupra Rusiei, cu întinderi mari de zăpadă, de unde vin vânturi reci. Tot pe timp de iarnă, Marea Neagră formează adesea cuplaje cu această circulaţie din Siberia, şi aşa apar viscolele pentru regiunile extracarpatice, dar şi furtunile pe mare. Pe de altă parte, clima României nu este atât de rea ca în alte locuri. În Australia, de exemplu, sau în unele state americane, cum e California, există incendii ale pădurilor din cauza climei toride.
Noi avem o climă temperat-continentală... E temperată precum caracterul nostru, nu? Dar ce va întâmpla cu această temperatură în viitor? Unde vor fi secete sau furtuni în exces?
Exact, dar cu influenţe medi-teraneene, oceanice... Noi suntem relativ bine, din punctul de vedere al climei. Mai prost va fi în anii ce urmează pentru sudul Europei, unde vor fi valuri de căldură şi perioade de secetă. Aceste valuri vin din nordul Africii şi, mai ales, dinspre Asia Mică şi ne pot afecta şi pe noi, în special Bărăganul şi sudul ţării, în general...
Viticultorii din Franţa au plase puse peste culturi, care reţin grindina
Cum de nu se poate rezolva problema grindinei? Agricultura noastră, nefiind inclusă într-un sistem industrial, agricultorii sunt afectaţi foarte mult, unii chiar la nivel de subzistenţă...
Sunt sute de kilometri de suprafeţe cu culturi viticole, spre exemplu, în Franţa, pentru care agricultorii au găsit o soluţie ce nu afectează echilibrul atmosferei. Ei au plase puse peste culturi, care reţin grindina şi, mai apoi, folosesc şi apa provenită din topirea greloanelor de grindină... Un sistem de protecţie împotriva grindinei care acţionează necontrolat asupra norilor poate avea consecinţe dramatice asupra naturii. Trebuie făcute studii şi cercetări înainte de a porni aceste acţiuni. Datorită dorinţei de a diminua efectele schimbărilor climatice, se dezvoltă în prezent o ramură care se numeşte „geoinginerie“, care încearcă să găsească soluţii... În SUA, de exemplu, a apărut ideea de a vopsi acoperişurile caselor sau şoselele în culori deschise, ca să nu se mai încingă atât de mult. Şi aceste acţiuni au mai puţine efecte nedorite. Dar ca să arunci o substanţă în atmosferă, pretinzând că poţi să controlezi un nor, mie mi se pare o lipsă de pietate în faţa naturii.
Deşi încercări de a influenţa vremea se fac deja de o sută de ani, sunt considerate de fizicieni nişte chestiuni de „vraci“. Într-un raport internaţional se menţionează că Spania, o ţară în care apa este preţioasă, a încercat timp de 25 de ani, printr-un proiect, să facă studii, să aducă norii pe suprafeţele aride, dar n-au reuşit şi au renunţat.
Dacă se încălzeşte vremea, trebuie să ne aşteptăm şi la secete mari, peste cele obişnuite?
Ceea ce se constată an de an este lipsa tot mai mare a ploilor în anumite zone, cum este cea a Bărăganului, a Dobrogei... Aceste lucruri se ştiau şi pe vremea comunismului şi tocmai de aceea s-au construit canale, s-au instalat sisteme de irigaţie... În perioadele de secetă, cei care vor să „însămânţeze“ norii, să tragă, în norii din aceste zone, ca să fie ploaie. Dar ei nu acolo vor să tragă, ci în zona viticolă de deal, unde se pot produce inundaţii. Să presupunem că, în loc de grindină, aceste acţiuni produc precipitaţii... Grindina, chiar dacă este multă, rămâne pe loc, într-o zonă de deal, precipitaţiile, dacă găsesc teren propice, merg la vale şi pot distruge.
Datele arată că în sud-estul Olteniei a început deşertizarea. Ţările din estul ţării noastre, Rusia, Ucraina, ar putea suferi foarte mult din cauza secetei. Australia va suferi cel mai mult, apoi, zone extinse din SUA, Africa.
Pe de altă parte, sunt zone din nordul Europei care ar putea avea un regim cu precipitaţii mai frecvente. Precipitaţiile deci se retrag tot mai mult spre nord, spre zonele de deal şi de munte, spre nordul Moldovei, Transilvania.
▲
Ţăranul ştie, cunoaşte natura foarte bine
Ce puteţi spune despre etno-meteorologie?
Aceste tradiţii sau semne ale vremii s-au dezvoltat pe o realitate. Ţăranul care stă atâtea ore pe câmp observă, ştie, cunoaşte natura foarte bine şi face asocieri între aceste semne. El este obligat să le înţeleagă şi cel mai bun previzionist al vremii este cel care stă tot timpul cu ochii spre cer şi-şi cunoaşte zona foarte bine. Ştie de unde bate vântul predominant, în timpul iernii, în timpul verii, ştie ce nori se apropie, ce-i vor aduce ei. Am fost şi eu prin ţară şi am văzut cum ţăranii observă aceste lucruri. Ei ştiu şi despre fenomene mai severe, cum ar fi vârtejurile mari de praf. Oamenii din Bărăgan le numesc „volbură“. Ei ştiu când apar, când dispar, cum să te protejezi, cum să te lipeşti de pământ şi să-l laşi să treacă peste tine...
Aici, la dvs., vă bazaţi şi pe asemenea elemente de etno-meteorologie în prognozele pe care le faceţi? Ştiu că dl Mărmureanu, la Institutul său foloseşte şi nişte papagali...
Noi nu folosim aceste criterii de prognoză. Dar ştim de exemplu că ciorile pot indica, pe timpul iernii, prezenţa aerului cald sau rece. Dacă cioara coboară la pământ înseamnă că aerul este cald până jos, la nivelul solului. Dacă cioara stă sus, pe copaci, aerul cald circulă pe sus, iar mai jos este mai rece. Dacă stolurile de ciori se apropie rapid de oraş, înseamnă că din spatele lor vine un curent de aer rece sau furtuna. Ne-ar interesa ca fapt divers aceste lucruri.
Am auzit o poveste de la un coleg de facultate, al cărui bunic fusese mare latifundiar undeva, în Oltenia, şi care ştia cu exactitate fiecare lot de pământ pe care-l avea la ce tip de cultură se potrivea. Comuniştii i-au luat pământul şi l-au inclus în CAP. Nici o cultură semănată acolo n-a mers până când nu l-au întrebat pe acest om ce trebuie să facă, ce să planteze acolo. A trebuit să-l ia cu trăsura să-l ducă acolo, pe câmp, el se aşeza efectiv pe pământ şi stătea acolo ceva vreme, probabil simţea umezeala, după care le spunea ce anume merge să planteze acolo. Omul care a trăit toată viaţa într-un anume loc începe să cunoască intuitiv toate aceste semne. Intuiţia se construieşte pe nişte ani de experienţă.
Dar această intuiţie nu poate fi cumva perturbată, oamenii aşteptând doar comunicatele de la televizor despre vreme?
Omul de la ţară poate să aibă experienţă în ceea ce se întâmplă imediat în zona lui. Noi însă le dăm din timp date despre lucruri care se pot întâmpla mai întâi la zeci şi sute de kilometri depărtare şi care se îndreaptă către zona lui. În legea meteorologiei există stipulat foarte clar unde anume se transmit mesajele de avertizare. În primul rând, la Ministerul Mediului, apoi la alte instituţii ale statului, la prefecturi, care informează primăriile, inspectoratele judeţene pentru situaţiile de urgenţă. Problema cea mai mare o au satele izolate, îndepărtate, unde primăriile şi prefecturile se închid la o anumită oră. Faxul cu avertizarea meteo, dacă este transmis vineri seara, poate rămâne pe masă până îl găseşte cineva abia luni dimineaţa. Dar, între timp, se pot întâmpla multe lucruri. Aici ar trebui să fie active televiziunile sau radioul, care să umple aceste goluri.
