Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
„Integrarea europeană se realizează şi prin spiritualitate şi cultură“
▲ Între Facultatea de Teologie Ortodoxă ieşeană şi cea Romano-Catolică din Freiburg s-ar putea dezvolta un parteneriat, având ca bază parteneriatul deja existent între niversitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi şi Universitatea „Albert Ludwig“ din Freiburg ▲ Interviu cu titularul disciplinei Istoria şi filosofia Religiilor, de la Facultatea „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pr. prof. dr. Nicolae Achimescu, care a predat în această vară, două săptămâni la Freiburg ▲
Părinte profesor, în luna mai aţi predat în Germania, la Facultatea de Teologie Catolică din cadrul Universităţii Freiburg. În ce context aţi mers la Freiburg şi cum s-a desfăşurat şederea dumneavostră acolo? La invitaţia Facultăţii de Teologie Catolică a Universităţii din Freiburg, în perioada 12-30 mai am predat câteva cursuri şi am coordonat câteva seminarii în această facultate. Tema generală a cursurilor şi seminariilor pe care le-am coordonat a fost „Budism şi creştinism. Evaluare din perspectivă creştină“. Practic, m-am referit în mod special la ceea ce ne aseamănă şi la ceea ce ne deosebeşte, dintr-o perspectivă creştină. Am ţinut cateva cursuri, fiind asistat de fiecare dată de către decan şi de către anumiţi profesori. În medie au participat până la 80 de studenţi pe curs, iar seminarul, fiind legat de aceeaşi temă, l-am făcut cu doctoranzii. A fost foarte interesant, căci având această temă, au participat şi doctoranzi din Extremul Orient şi au fost întrebări dintre cele mai interesante. Ca experienţă generală, aş vrea să vă spun că, în primul rând, am fost impresionat de căldura cu care am fost primit, atât la nivelul conducerii facultăţii, cât şi la nivelul profesorilor din facultate. În permanenţă, am resimţit, la Freiburg, în această facultate, o apropiere sufletească, aş spune, prieteneasca, între mine şi profesorii de acolo. Menţionez faptul că în urmă cu câţiva ani, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iasi, la propunerea P. F. Parinte Patriarh Daniel şi Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“, i-a acordat titlul de doctor honoris causa cardinalului Karl Lehmann, fost profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg. Încă de atunci, s-a stabilit o legătură apropiată între cele două facultăţi de teologie şi, sigur, între mine, în calitate de decan, şi decanul de la Freiburg de atunci, care l-a însoţit pe cardinal în România. Este vorba de profesorul Helmuth Hopping, care a ţinut prelegeri pentru studenţii noştri şi a rămas foarte impresionat de atmosfera din facultatea noastră. Se face misiune doar indirect Care este modul de lucru al cadrelor didactice de acolo, al studenţilor, care este relaţia dintre student şi profesor şi cu ce se diferenţiază acestea de învăţământul teologic ieşean? Eu am studiat în Germania, la Tübingen, am predat cu vreo doi ani înainte şi la Universitatea din Graz din Austria şi, sigur, că am înţeles bine relaţia dintre profesor şi student. Vreau să vă spun că, în afara examenului, când devine mai sobră, relaţia între student şi profesor este foarte caldă, foarte apropiată. Aproape că uneori nici nu faci diferenţa între un student şi un profesor. Pe de altă parte, am sesizat că, în cea mai mare parte, asistenţii sunt foarte tineri. Sunt profesori care au şi câte doi asistenţi. De asemenea, în general, fiecare profesor are secretara lui, care îi ţine corespondenţa, îi organizează întâlnirile, se ocupă de partea tehnică a lucrurilor, iar el se ocupă exclusiv de cercetare. Toate cursurile se desfăşoară, ca şi aici, pe durata unei ore şi jumătate. Mi s-a spus de la început că trebuie să prezint cursul o oră şi un sfert, iar 10 - 15 minute urmau întrebările studenţilor. Şi un alt lucru care m-a impresionat foarte mult, şi l-am sesizat şi la Universitatea din Graz din Austria, este faptul ca există şi „visiting students“, adică studenţi care îşi plătesc cursurile acestea la care participă, dar care sunt studenţi în vârstă. Sunt oameni pensionari şi nu sunt puţini. Acolo am observat rânduri întregi în care stau bătrânii, pun întrebări, îşi notează. Unii şi-au lămurit anumite lucruri, mi-au mulţumit, remarcand nota misionara a cursurilor. Aceasta cu atat mai mult cu cat asa cum remarca Magnus Striet, decanul facultăţii şi titularul disciplinei de Teologie fundamentală, prezenţa misionară a Facultăţii de Teologie Catolică în universitate este mai degrabă una indirectă. Profesorii sunt evaluaţi la trei nivele Cum este organizată Facultatea de Teologie Catolică din cadrul Universitaţii Freiburg? Este singura facultate de teologie a universităţii, fiind chiar şi cofondatoare a acesteia. De ce singura? În general, în Germania, în cadrul aceleiaşi universităţi găseşti una protestantă şi una catolică, căci cam jumătate din populaţia Germaniei este catolică şi jumătate protestantă. Are în jur de 800 de studenţi şi cca. 100 de doctoranzi, între care în jur de 20% sunt străini. Există 14 discipline de studiu şi patru secţii, respectiv Teologie Sistematică, Teologie Biblică, Teologie Istorică şi Teologie Practică. Sistemul Bologna va fi introdus abia de la 1 octombrie 2008, intrucat introducerea procesului nu depinde de minister, ci de aprobarea Senatului Universităţii. Ministerul recomandă, dar nu impune. Promovarea profesorilor este condiţionată, ca şi la noi, de binecuvântarea episcopului locului, dar şi de confirmarea din partea Vaticanului. Sunt 14 profesori, dintre care doar jumătate sunt hirotoniţi. Mi s-a părut foarte interesant modul în care se face evaluarea profesorilor acolo. La noi, evaluarea o fac studenţii şi, in eventualitatea in care un profesor este mai exigent, se poate intampla ca acesta să primească un punctaj mic pe scara de evaluare. Acolo, însă, ca să nu fie subiectivă, evaluarea profesorilor se face la trei nivele: de către studenţi, colegi şi de un sociolog. Iarăşi, ce mi s-a părut interesant este faptul că fiecare profesor dispune de un birou - secretariat în cadrul facultăţii, iar facultatea, la rândul ei, coabitează cu biblioteca, aşa încât nu se poate face o separaţie între facultate, birouri, profesori şi bibliotecă. Este o infrastructură şi logistică comună. Deci, fiecare profesor, în funcţie de domeniul sau, dispune de o sală de seminar şi o bibliotecă de specialitate. Numai sălile de curs sunt în afara acestui spaţiu, pentru că sunt cu mult mai mari. În aceste condiţii ar fi interesant să se dezvolte o colaborare între Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg? Da, chiar avem în vedere perspectiva unui parteneriat. Eu le-am lăsat documentele pentru un parteneriat direct la nivelul facultăţii, căci la nivelul universităţii există deja. Acesta ar putea implica, într-o prima fază, prelegeri susţinute de profesorul Bernhard Uhde, în primul semestru al noului an universitar, şi de profesorul Magnus Striet, decanul facultăţii, în semestrul al II-lea, la Iaşi. Acelaşi parteneriat ar fi în beneficiul nostru, deoarece ar putea să se concretizeze pe viitor într-un schimb de studenţi, masteranzi, doctoranzi până la nivelul profesorilor. Chiar concluzia decanului a fost că integrarea europeană nu se realizează doar prin economie, deşi aceasta este foarte importantă, ci şi prin spiritualitate şi cultură. Şi în această perspectivă, contactele personale sunt la fel de importante ca şi cele instituţionale. ▲ Universitatea lui Husserl şi Heidegger Universitatea „Albert Ludwig“ din Freiburg a fost înfiinţată la 21 septembrie 1457, la cererea principelui Albrecht al VI-lea, cu aprobarea Papei, sub îndrumarea directă a episcopului Heinrich de Konstanz. De altfel, nici o universitate nu putea fi înfiinţată fără aprobarea papei, doar sub directa îndrumare a episcopului locului. Universitatea a rămas sub îndrumarea spirituală a Episcopiei de Konstanz până în anul 1821, când aceasta a fost desfiinţată. A fost structurată iniţial după modelul Universităţii din Viena, făcând parte din seria aşa-numitului „al doilea val“, alături de universităţile din Greifswald(1456), Basel(1460), Ingolstadt(1472) şi Tübingen(1477). „Primul val“ a fost reprezentat de universităţile din Praga, Viena, Heidelberg, Erfurt, Köln, Rostock şi Leipzig. Aici au predat, în secolul trecut, Edmund Husserl, părintele fenomenologiei europene, şi Martin Heidegger, marele metafizician şi filosof existenţialist. Astăzi, Universitatea din Freiburg face parte din rândul celor 9 universităţi de elită din Germania, alături de Tübingen, Heidelberg, München, Münster etc., având în jur de 22.000 de studenţi. 20% dintre aceştia şi dintre doctoranzii sunt străini, cei mai mulţi asiatici: japonezi, coreeni, chinezi etc.