În urmă cu 35 de ani, pe 22 decembrie 1989, era înlăturată ultima dictatură est-europeană de sorginte comunistă - cea din România. A fost un moment de mare tensiune socială, dar și un timp marcat de
„Luminarea poporului român trebuie să continue”
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a proclamat 2015 drept An internațional al luminii și al tehnologiilor bazate pe lumină, prilej cu care UNESCO a demarat o serie de manifestări științifice și culturale la nivel mondial. Domnul academician Ionel Valentin Vlad, președintele Academiei Române, ne-a vorbit despre această inițiativă, despre contribuția României la acest proiect și despre aspectul spiritual al luminii.
Stimate domnule președinte al Academiei Române, 2015 a fost numit de instituțiile internaționale ONU și UNESCO drept An internațional al luminii. Ce ne puteți spune despre această inițiativă?
ONU și UNESCO au decis ca 2015 să fie Anul internațional al luminii, celebrând o serie de realizări importante pe care le-au obținut diverși învățați. În particular, a fost celebrată publicarea legilor lui Maxwell, care descriu aspectul electromagnetic material al luminii, baza iluminatului, motoarelor electrice, radioului, televiziunii, telefoanelor mobile, comunicațiilor din ziua de astăzi. Lumina este singurul fenomen pe care îl știm care are acest aspect dual: este fizică/materială și spirituală. Congresul Internațional de Teologie „Relația dintre parohie și școală în viața și misiunea Bisericii din contextul actual”, care a avut loc în perioada 18-21 octombrie 2015 la Centrul „Dumitru Stăniloae” din București, sub îndrumarea atentă și ca întotdeauna foarte bine dirijată a Preafericitului Patriarh Daniel, în contextul Anului omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi, s-a legat, în multe dintre prezentările făcute, de acest dualism, cu un accent special pe lumina spirituală, cea pe care ne-o comunică Hristos.
Pornind de la sintagma latină „Ex oriente lux”, care este semnificația acestui An internațional al luminii?
Lumina care vine de la răsărit mă duce cu gândul la steaua care i-a călăuzit pe învățații care au venit să-L viziteze pe Pruncul Hristos. Asta după ce oamenii sărmani, păstorii, au venit primii, recunoscând venirea pe lume a lui Hristos, Lumina lumii. Steaua i-a călăuzit pe învățați, care au venit și s-au comportat cu foarte mare atenție, ca să nu-I facă rău Pruncului născut. Și I-au recunoscut puterea pe care o avea și care va domina toată istoria noastră după El. Să nu uităm că toată datarea actuală, opera unui mare învățat care provenea de pe aceste meleaguri, Dionisie Exiguul, se face de la Nașterea lui Hristos. De atunci pornește istoria noastră modernă, creștină. Aceasta este semnificația Anului internațional al luminii. La diverse niveluri, fiecare dintre noi facem o misiune. Să nu uităm că misiunea nu o face numai preotul, nu se face numai în biserică. Fiecare dintre noi trebuie să dea mărturie. Să fim în fiecare zi într-o misiune. Aceasta este o legătură specială între ceea ce a însemnat tematica acestui congres internațional de teologie și relația pe care, de altfel, o are Patriarhia Română cu Academia Română. De la începutul Academiei, această legătură a fost extrem de armonioasă și a adus numai lucruri bune. Ne-am luptat împreună pentru credință, pentru limba română și pentru multe alte lucruri care au însemnat unirea, solidaritatea și identitatea națională a românilor. Mai respectăm și astăzi această solidaritate? Există și cazuri în care o observăm, pentru că sunt oameni care au această lumină în sufletul lor, în fond Îl au pe Hristos în inima lor, și fac o mulțime de lucruri care înseamnă filantropie, ajută pe cei mai sărmani, ajută oamenii în vârstă și-i respectă, ajută pe cei care sunt bolnavi. Există aceste exemple în societatea românească. Din păcate, nu chiar așa de multe pe cât am dori.
Suntem în ultimul trimestru al anului, așadar ne apropiem de bilanț. Ce evenimente a provocat acest proiect și ce finalitate au avut?
Această inițiativă a avut un rol foarte mare. În primul rând, s-a creat o rețea internațională pentru sărbătorirea Anului internațional al luminii (AIL), din care facem parte și noi; eu sunt președintele comitetului român care se ocupă de această misiune. Sunt circa 40 de țări care au creat această rețea care pune în aplicare recomandarea pe care au făcut-o ONU și UNESCO. De altfel, AIL a fost deschis la UNESCO în 15 ianuarie cu o participare extrem de aleasă și interesantă, în prezența unor laureați ai Premiului Nobel, dar și a filantropilor care se ocupă de nevoiași. Sunt oameni care nu au lumină în casă, care nu au purtat și nu știau ce înseamnă ochelarii. S-a prezentat cum să-și facă, cu o trusă foarte simplă, ochelari. De la 50 de ani, să-și poată prelungi viața și să nu trăiască aproape orbi. Deci să aibă în continuare lumină. A fost extrem de interesant. Acum, apropiindu-ne de sfârșitul anului, ne dăm seama că au fost organizate o serie de manifestări internaționale de mare amploare. La München a fost „World of Photonics”, cu vreo 20.000 de participanți reprezentând atât pe cei care se ocupă de știință, cât și pe cei care se ocupă cu aplicarea ei în viața cotidiană. Lumina o utilizăm în fiecare zi: operații medicale, prelucrarea materialelor, energia solară și motoarele fotonice, restaurarea operelor de artă, comunicațiile optice din toate orașele etc. Practic, aș putea spune că suntem „cablați” optic: lumina ne transmite mare parte din informația pe care o deținem.
Care a fost contribuția României la implementarea acestui proiect?
Sigur că și noi am sărbătorit cum se cuvine în România, am avut mai multe conferințe. Probabil cea mai importantă a fost la Academia Română - „Micro-to Nano-Photonics”, un domeniu care este la limita de jos, cuantică, a proceselor de interacție a luminii. Să nu uităm că uneori, prin experimentele pe care le facem cu lumina, punem o parte din lumina pe care o avem în noi. Deci există această îngemănare, această conectare a celor două aspecte. La conferință au participat președintele României și un laureat al Premiului Nobel - Ștefan Hell -, membru de onoare al Academiei chiar înainte de a primi acest titlu onorant. Îl respectăm foarte mult pe prof. Hell, deoarece vorbește foarte frumos de profesorii pe care i-a avut în România, de școala pe care a urmat-o în România, de însemnătatea acestei formări liceale pentru viața lui. Toate acestea le spune într-o limbă română care de multe ori este mai bună decât cea vorbită de mulți dintre românii de pe stradă. Iată cum limba noastră este respectată în continuare. Au mai participat președintele Academiei austriece, prof. Zeilinger, fizician și specialist în optică cuantică - un potențial Premiu Nobel, apoi președintele Societății de inginerie optică americană, prof. Yatagai, experți de un nivel înalt profesional. La sfârșitul acestei conferințe care a durat aproximativ o săptămână, între 1-4 septembrie, toți au recunoscut că a fost una dintre cele mai dense și prestigioase conferințe la care au participat în acest an. Președinția României și Casa Regală ne-au primit și l-au decorat pe laureatul Premiului Nobel, prof. Hell, cu cele mai înalte distincții ale țării. Această manifestare a avut o mare rezonanță internațională. A fost un an în care lumina, cei care cred în ea și o folosesc în diverse forme au fost sărbătoriți frumos, cum se cuvine.
Revenind la aspectul spiritual al luminii, cum putem aduce lumina lui Hristos în viața omului zilelor noastre?
Trebuie să recuperăm unitatea dintre Biserică și Statul român, pe care, din păcate, lumea nu o mai percepe, din cauza faptului că au fost 50 de ani când nu s-a învățat religie, când cateheza era, practic, interzisă, când atâtea lucruri erau înlocuite cu ideologii. Asta se simte și acum. Unii dintre copii sunt mai educați decât părinții lor. Și atunci, lumina lui Hristos trebuie adusă și în sufletul celor care au ajuns să creadă printr-o experiență personală. Aceștia trebuie să cunoască Sfintele Scripturi, despre care nu au avut unde să învețe într-un mod și într-un cadru organizat. De aceea cred că luminarea poporului român trebuie să continue și printr-o catehizare a adulților. Nu numai a tinerilor. Firește că este o grijă a noastră specială, am observat-o și în acest congres: relația între parohie și școală în viață și în misiune. Cum să faci pentru fiecare dintre copiii care pornesc învățătura din clasa I, dar care evoluează în timp, să devină până la urmă și ei parte a misiunii noastre pe pământ. Copii ai lui Dumnezeu. Copii ai luminii.
Cum vedeți inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de acum mai bine de 10 ani, pe când era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, de a înființa o publicație pusă sub semnul luminii?
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care este membru de onoare al Academiei, așa cum au fost și antecesorii Preafericirii Sale, joacă un rol foarte important în societatea noastră. A considerat că aceste aspecte ale luminii sunt foarte utile dacă vor fi introduse ca nume de ziar. Și bine a făcut. Așa cum se spune despre lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu: „Și a fost bine”. Deci a acționat în acest sens. Ziarul Lumina este un ziar extrem de interesant. Ne aduce de fiecare dată articole care sunt interesante și utile. Am remarcat că, în special în anul acesta, au fost multe articole privind școala, educația și Biserica. Sigur, ele au fost legate și de o serie de frământări, unele create de niște politicieni obtuzi. Deasupra acestor frământări Biserica a ieșit, ca întotdeauna, întărită și cu o mare susținere a poporului român. 95% din populație se declară pentru învățământul creștin. Ziarul este o lumină pentru noi. Prin toate aceste lucruri scrise de mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Și unii membri ai Academiei Române au publicat o serie de articole interesante. Pentru mine, Lumina este unul dintre ziarele pe care le citesc cu mare interes. Și de fiecare dată, găsesc câte o noutate importantă în acest ziar. Deci ne luminează.