Concursul de oratorie creştină "Crezul meu", desfăşurat anul trecut la nivelul Patriarhiei Române pentru omagierea mărturisirii de credinţă ortodoxă, a reunit lucrările de creaţie a numeroşi elevi de şcoală generală şi liceu, care şi-au exprimat în viziune proprie importanţa şi semnificaţia Crezului ortodox. Janeta Niţă, profesoară de religie la Liceul "Marin Preda" din Bucureşti, s-a implicat activ în promovarea acestui concurs la nivelul liceului la care predă. Lucrarea elevei sale Nichita-Larisa Milodin a fost premiată în etapa finală. În continuare, profesoara ne va vorbi de rolul educativ şi formator al disciplinei religie şi interacţiunea ei cu diferite discipline predate la şcoală.
Care aspect este mai important în pregătirea religioasă a elevului, informaţia propriu-zisă sau elemente ca rugăciunea, cântarea ori icoana, care ţin de latura harismatică a credinţei?
Noi considerăm că ambele aspecte sunt importante în pregătirea religioasă a elevului. Pe de o parte, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: "Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul şi adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis" (Ioan 17, 3), ceea ce înseamnă că elevul trebuie să cunoască credinţa cea adevărată pentru a avea garanţia veşniciei cu Dumnezeu, ferit de primejdia alunecării în învăţături greşite, pietiste, fără fundament doctrinar. Pe de altă parte, o acumulare de informaţii religioase fără o experienţă a cunoaşterii lui Dumnezeu prin Sfintele Taine, rugăciunea de obşte a Bisericii şi cea particulară din intimitatea camerei fac din elev doar un cunoscător bun al credinţei, dar nu un trăitor al ei.
În ce mod religia contribuie la cultura generală şi la pregătirea intelectuală a copilului?
Întreaga cultură universală, istoria, arta, literatura etc. sunt impregnate de prezenţa lui Dumnezeu. Învăţătura religioasă nu poate fi detaşată de cultură, deoarece această a luat naştere în Biserică.
Există o tensiune între pregătirea religioasă pe care o primeşte copilul la şcoală şi eventuale concepţii cu care acesta vine din familie, societate sau chiar le primeşte la alte discipline?
Sigur, societatea contemporană oferă elevului şi altă viziune despre viaţă, o viziune diferită de învăţătura Bisericii. De aceea, Familia, Şcoala şi Biserica sunt chemate într-o împreună-lucrare la formarea elevului ca model pentru societate. În liceele şi şcolile bucureştene există o conlucrare frumoasă între profesorul de religie şi profesorii de celelalte specializări, lucru care se observă în activităţile interdisciplinare concretizate în concursuri, expoziţii, pelerinaje.
Spovedania înnoieşte viaţa elevului
În ce mod ora de religie ajută la remodelarea obiceiurilor şi concepţiilor deja căpătate în alte medii sociale?
Din experienţa la clasă, definitoriu pentru schimbarea obiceiurilor rele sunt întâlnirile şi dialogul cu preotul prin Taina Spovedaniei, oferind astfel perspective noi ale vieţii elevului, la care, poate, nu s-a gândit vreodată.
Cum credeţi că un copil poate fi motivat să cunoască învăţătura Bisericii şi cum să devină apropiat de slujbele şi Tainele Bisericii, dat fiind faptul bine cunoscut că odată cu maturizarea foarte mulţi se înstrăinează de Biserică?
Copilul care se naşte într-o familie ortodoxă practicantă va fi adus încă din fragedă pruncie în spaţiul Bisericii. Astfel, copilul este obişnuit cu atmosfera din Biserică, cu prezenţa preotului, cu cântările bisericeşti, cu iconografia, cu orele de cateheză, toate acestea formându-i un caracter religios-moral. De asemenea, ora de religie este cea care susţine demersurile Familiei şi ale Bisericii. Astfel încât, putem spune că alături de preot un rol important îl are profesorul de religie. Dacă el reuşeşte să aibă atât în faţa clasei, cât şi în societate un comportament demn de urmat, respectând el însuşi poruncile lui Dumnezeu, devine model pentru elevi şi promotor al valorilor pe care le propovăduieşte.
Coroborate cu acţiunile Familiei şi ale Şcolii, prin ora de religie, sunt concursurile organizate de Biserică ("Hristos împărtăşit copiilor", "Alege şcoala!", "Crezul meu!", "Copilul în familie-Botezul meu") şi activităţile social-filantropice.
Copiii sunt "mici apostoli" în familii
Aţi întâlnit cazuri în care elevii au "educat" membrii familiei şi i-au adus la Biserică?
Da. Am întâlnit chiar foarte multe cazuri de elevi care au devenit mici apostoli în propriile lor familii, împărtăşindu-le părinţilor învăţătura Bisericii deprinsă la orele de religie. De pildă, o adolescentă de clasa a XI-a a reuşit să-şi convingă părinţii să se cunune religios. Alţii i-au determinat pe cei din familie să postească, să asiste la Sfintele Taine, apropiindu-i de valorile Bisericii. La clasele de liceu am avut elevi care după absolvire au optat pentru învăţământul teologic.
Care au fost ecourile concursului educaţional "Crezul meu" desfăşurat la nivel naţional de Patriarhia Română în rândul elevilor dumneavoastră?
Popularizarea unui concurs de o asemenea amploare a avut un aspect pozitiv atât asupra elevilor, cât şi a părinţilor şi profesorilor. Concursul a trezit dorinţa multor elevi de a participa la acţiuni organizate de Biserică. Pentru câştigătorii Concursului "Crezul meu!", rostirea Simbolului de credinţă alături de Patriarhul României a fost un moment unic şi emoţionant.
