Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu „Ne plac supereroii pentru că ne spun povești frumoase”

„Ne plac supereroii pentru că ne spun povești frumoase”

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Interviu
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 11 Mai, 2022

Încă din cele mai vechi timpuri (super)eroii au fascinat prin povestea pe care o ofereau lumii. Despre problematica pe care o aduc supereroii în prim-planul societății contemporane am dialogat cu profesorul Nicu Gavriluță de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care a publicat, recent, lucrarea „De ce ne plac supereroii?” 

Domnule profesor, tuturor ne plac eroii, mai ales în copilărie visam să devenim eroi, într-o anumită situație. Cum a apărut nevoia de eroi?

A apărut din fireasca nevoie de a transcende și depăși condiția umană obișnuită. S-a spus despre erou că este versiunea perfectă a fiecăruia dintre noi. Prin experiențele, trăirile și capacitățile lui psihomentale și fizice, un erou își plasează existența la granița dintre oameni și zei. Este un mijlocitor între Cer și Pământ care-l are ca arhetip în mitologia greacă pe Hercule, de exemplu. Un erou are câte ceva din splendoarea zeilor cuplată destinal cu excelența umană. Eroul universal, indiferent de spațiul istoric și cultural de unde provine, are, totuși, condiția lui Ulise. Pleacă frecvent dintr-o Ithaca a lui pentru a se reîntoarce îmbogățit cu alte experiențe de viață și, în primul rând, spiritual. De cele mai multe ori, în istorie, eroul devine ideal-tip, model pentru cei care l-au cunoscut.

Cine au fost supereroii din trecut?

În tradițiile lumii și în civilizațiile vechi exista un anume portret-robot al eroului. Otto Rank îi creionează anumite trăsături destinale: progenitură regală, naștere anunțată profetic și, uneori, complicate, cu aventuri amoroase ale părinților; a­me­nin­­țare pentru tată și familie; alungarea din palat și salvarea copi­lu­lui-erou de către o făptură umană miloasă și umilă; răzbunarea peste timp a viitorului erou, urmată de obținerea recunoașterii și prestigiului social.

„Excelența ca model de viață”

Ce nevoi satisfac supereroii în prezent?

Supereroii întrupează valori și oferă modele de viață. Acționează, deseori exemplar, în interesul celor mulți. Mesajul final al filmelor Marvel cu supereroi este acela că putem avea și noi excelența ca model de viață. Important este să avem idealuri și să conferim sens vieții. Supereroul te invită permanent să-ți activezi tot ce ai mai bun în natura ta umană. Supereroii sunt versiunea cea mai bună a propriei tale vieți. Trăim uneori această performanță a trezirii la viață a eroului din noi pe plan imaginar. Interesant și semnificativ este faptul misterios că ceva anume din acest ideal-tip se strecoară subtil (și) în viața noastră de zi cu zi. Dacă se reușește acest magic transfer, atunci devenim alți oameni. Ceva anume din natura specială a supereroului se poate cupla destinal cu viața noastră. Pentru oamenii educați, faptul acesta este stimulat pe plan imaginar și de figurile exemplare ale supereroilor din seria americană a filmelor Marvel.

Între timp vremurile s-au schim­bat, cine sunt supereroii din societatea contemporană?

Astăzi, reprezentările eroului și, mai ales, cele ale supereroului sunt cu totul altele. Un erou contemporan (militar, medic, pompier, profesor etc.) nu mai face parte în mod obligatoriu dintr-o familie nobilă. Naș­terea sa nu mai este anunțată profetic ca o pedeapsă pentru tată și nici nu își mai asumă primejdioasa rătăcire prin lume ca semn al elecțiunii divine. Supereroii din filmele Marvel, de exemplu, trăiesc într-un alt registru ontologic. Populând lumile noastre ficționale, aceștia nu se regăsesc decât parțial în narațiunile clasice din culturile și mitologiile lumii. Înainte de toate, nu toți supereroii fac parte din familii nobile. De regulă, super­eroii americani sunt oameni de știință (Incredibilul Hulk, Doctor Strange, Tony Stark sau Viespea), voluntari generoși în timp de război (Căpitanul America), foști pușcăriași (Omul Furnică), mercenari și asasini (Văduva Neagră, Clint Barton), studenți (Omul Păianjen). Unul dintre ei este semizeu (Peter Jason Quill), iar altul chiar zeu (Thor). La limită, în grupul supereroilor intră și entitățile hibride (Rocket, un raton modificat genetic, și Groot, un copac extraterestru). Lipsesc și profețiile cu privire la nașterea supereroilor.

O societate fără supereroi ar putea exista?

Nu. Orice societate umană actuală are nevoie de supereroi. De ce? Pentru că aceste elite ale umanității o unesc prin resorturi intime, profunde, ce funcționează la nivelul realității cotidiene și al imaginarului social.

„Putem deveni eroi”

Un om obișnuit poate deveni erou?

Otto Rank spune că da și generalizează democratic figura eroului. Prin naștere, toți suntem eroi. În ce sens? Trecem de la condiția unei delicate și firave creaturi ce viețuieș­te în lichidul amniotic la cea proprie omului matur și biped. Prin urmare, orice mamă este o eroină. În acest sens, poate că nașterea este prima aventură a mamei care-și asumă respectiva condiție umană. Apoi, copilul însuși se înscrie în firescul condiției umane, cel care-l poate pune de multe ori în situația de a se depăși pe sine. Cu alte cuvinte, suntem invitați destinal să ne asumăm riscurile unor aventuri existențiale și, în situații de limită ale vieții, putem deveni eroi.

Sfinții pot fi încadrați în categoria supereroilor?

Nu, și vă spun și de ce. În mitologiile culturilor arhaice și tradițio­nale, eroii erau prezenți în timp și transfigurau istoria sub semnul absolutului. Interveneau în viața noastră, deși erau semizei sau alte figuri divine. Sacrul era prezent și se camufla în lumea profană. Aceasta din urmă sfârșea uneori prin a fi sanctificată de epifaniile în timp și istorie a unor entități (semi)divine. În schimb, supereroii americani actuali ființează doar pe planul ima­ginarului social. Sunt figuri compozite care populează filmele știin­țifico-fantastice și ne invită să trăim satisfăcuți de magia filmului în lumile noastre imaginare. Sfinții sunt mai mult decât (super)eroi. Trupurile lor sunt îndumnezeite, iar viața lor a devenit exemplară, mijlocind între lume și Dumnezeu.

Vă rog să ne spunți „De ce ne plac supereroii”? Ce idei din această lucrare, publicată recent la Editura Polirom, ne-ar putea răspunde la provocările lumii actuale?

Multora dintre noi ne plac filmele Marvel cu supereroi pentru acțiunea lor palpitantă, generos oferită de scenariști și combinată cu arta rafinată a luptelor. Plăcerea vizionării unor asemenea filme comerciale este amplificată semnificativ și de calitățile tehnice ale realizării acestor filme, calități uneori excepțio­nale. Filmele cu supereroi sunt iubite și pentru că aduc bani și prestigiu social. Mă gândesc în primul rând la producătorii, regizorii, scena­riștii și actorii industriei Marvel. Un alt motiv pentru care (ne) plac supereroii este acela că ei au devenit, pentru unii dintre noi, modele de viață. Calitățile și imperfec­țiu­nilor lor omenești au contat enorm în rețeta succesului. Ne regăsim și ne proiectăm imaginar în viața acestor supereroi. Toate acestea se întâmplă pe fondul absenței modelelor de viață pentru mulți oameni, în special tineri. Ne plac supereroii pentru că ne spun povești frumoase. Îndrăgim supereroii pentru că ne schimbă viața. Realmente interesant este faptul că anumite povești pot modifica realitatea cotidiană și modela chiar viața personală. Important este faptul că putem face „imposibilul” în propria noastră viață, fiind stimulați (și) de modelele oferite de acești supereroi.

Filmele cu supereroi au un rol soteriologic în viața noastră. Ne umplu timpul, salvându-ne de ceea ce este plictisitor, banal, repetitiv. Dau viață pustiului lăuntric din sufletul nostru, deșertificându-ne viața. Prin ecranizarea unor narațiuni imaginare, filmele cu supereroi ne pot oferi confort lăuntric, pace interioară, împăcare cu situațiile dificile din viață. Trăim prin delegație, pe plan imaginar, aventurile supereroilor. Ne plac supereroii pentru că ne satisfac nostalgiile secrete după experiențe spirituale inițiatice și magico-religioase demult dispărute în lumea modernă. Această nostalgie a noastră după acel illo tempore fabulos poate fi satisfăcută în filmul unui regizor sensibil, inteligent și cultivat.