Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu Ofrandă muzicală Cuvioasei Parascheva

Ofrandă muzicală Cuvioasei Parascheva

Galerie foto (8) Galerie foto (8) Interviu
Un articol de: Oana Nistor - 14 Oct, 2021

Mii de pelerini îşi îndreaptă şi în acest an paşii cu evlavie şi credinţă către cetatea Iaşilor, într-un pelerinaj în centrul căruia dăinuie peste vremuri chipul luminos al Sfintei Cuvioase Parascheva. Emoţia călătorilor în Hristos a fost transpusă într-o lucrare componistică complexă de către compozitorul şi muzicologul ieşean Viorel Munteanu: Oratoriul „Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Parascheva”. „Reflectarea virtuților acestui pelerinaj a fost gândul pe care l-am așezat ca început al acestui oratoriu închinat Sfintei Cuvioase Parascheva”, mărturiseşte maestrul Viorel Munteanu.

Ce v-a determinat, maestre, să scrieţi un oratoriu religios într-o perioadă în care credincioşii, şi pelerinii în mod special, sunt catalogaţi, din păcate tot mai des, ca fiind retrograzi, anacronici…?

Am în față o carte plină de învățătură a Preafericitului Părinte Daniel, „Dăruire și Dăinuire”, scrisă în anii 1980 și editată la Iași, din care țin să citez: „Când lumina Evangheliei rodește într-un popor credincios, ea nu-i desființează identitatea acestuia, ci o ajută să ființeze ca transfigurare și îmbogățire a ei în comuniune universală cu alte popoare creștine și în comuniune eternă cu Iisus Hristos, Împăratul veacurilor, Cel ce «ieri și azi și în veci este același» (Evrei 13, 8). Rodirea luminoasă a credinței în istoria și cultura unui popor se vede în virtuțile statornice ale poporului, adesea personalizate în luptători eroi, în cărturari înțelepți, în artiști inspirați și mai ales în sfinții martiri, mărturisitori, cuvioși, ierarhi și voievozi”.

Atunci, credincioșii și pelerinii noștri pot fi catalogați retrograzi și anacronici? Sunt convins că ne putem delimita de asemenea grupuri, oriunde s-ar afla. Dumnezeu este peste tot locul; dacă se zice că El este în mod deosebit în ceruri, este pentru că prezența Lui este mai vădită ființelor spirituale, iar cerul închipuie sfințenia; dacă se vorbește de prezența Lui deosebită în biserică, este pentru că mai ales în biserică împărtășește El, prin Sfintele Taine, harul Său sfințitor.

Compunând această frescă muzicală (n.r. - oratoriul „Chemări spre mântuire”), am purtat în suflet libretul cu imnuri bizantine, poeme de Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Popa, pr. dr. Constantin Sturzu și pr. Sever Negrescu, rugăciunile pelerinilor către Dumnezeu, prin și pentru Sfânta Cuvioasă Maica Parascheva, ­candelă în Moldova din timpul domnitorului Vasile Lupu, asigurându-mi, astfel, dramaturgia vocal-simfonică a lucrării.

De asemenea, am avut mereu în minte simbolul credinței, Crezul - înfățișarea pe scurt a învă­ță­turii pe care creștinul trebuie să o cunoască, să o primească cu credință și să o mărturisească.

Aţi dorit să cuprindeţi toată emoţia pe care o trăiesc pelerinii la întâlnirea cu sfânta mult iubită...

Reflectarea virtuților acestui pelerinaj a fost gândul pe care l-am așezat ca început al acestui oratoriu închinat Sfintei Cuvioase Parascheva. Lucrarea s-a născut din gândul Înaltprea­sfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a sădit în mine sămânța, încurajându-mă: „Sfânta Cuvioasă Parascheva reprezintă ea însăși tipul pelerinului care se leapădă de sine, fiindcă fără lepădarea de sine, pelerinajul ca urcuș duhovnicesc nu se poate împlini”. Mântuitorul ne încredințează de acest lucru, iar sfânta statornicește prin viața ei această lucrare: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), la fel cum iarăși aflăm din Troparul sfintei: „Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după Chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos...”

Între toate lucrările componistice, ce loc reprezintă această creaţie vocal-simfonică inspirată din viaţa şi faptele Cuvioasei Parascheva, o sfântă mult iubită de noi?

Prin muzica oratoriului „Chemări spre mântuire” ne întoarcem la originile multiseculare ale acestui gen muzical religios și la cel mai intim fir al muzicii - melodia. Avem aici cântarea bizantină, născută în mănăstire, ca semn al credinței în Dumnezeu, și întrupată în rugăciune cu acea stare de reculegere interioară trăită în timpul oficierii Sfintei Liturghii; totul, însă, într-o haină nouă, aceea a heterofoniei multivocale și vocal-instrumentale, în scopul esențializării și surprinderii puterii rugăciunii comune, cu sentimentul și conștiința universa­lității Bisericii din care facem parte.

În Ortodoxie, arta este gândită ca rugăciune; iar starea de rugăciune a Bisericii este perfect ilustrată prin celebra icoană numită „Deisis”, dar și prin protopsalți și specificul monodiei bizantine. Și dacă unul dintre cele mai sensibile modele de a-L cinsti pe Dumnezeu este cântarea, să ne gândim la prorocul David, la regele David cântându-și Psalmii, înfrumusețând, astfel, cultul divin.

De la psalmi vine termenul de psalt, desemnând cântărețul de muzică bisericească ortodoxă. Cântând din Letopisețul Putnei (1511), mi-l închipuiam la strană pe Evstatie Protopsaltul, în „Ierusalimul neamului nostru” (Mihai Eminescu), unul dintre cei care au transmis spiritul monodiei psaltice, plecând de la izvorul fundamental grecesc, dar cu nuanțe autohtone, până la Macarie Ieromonahul, Anton Pann sau Ghelasie Basarabeanul, cu cea mai populară doxologie trăită astăzi de toți creștinii la sfârșitul Utreniei. Asemenea cântări auzim și în oratoriu.

Oratoriul „Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Parascheva“ şi „Glasurile Putnei“ sunt două lucrări religioase complexe, de mare amploare, cele mai cunoscute, dar şi premiate; nu ar trebui oare să fie cântată, cel puţin la Iaşi, în fiecare an?

Da. Poemul „Glasurile Putnei” deține Premiul Academiei Române (1981), iar oratoriul a fost distins cu premiul de creație al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în anul 2018. Din 2017, de la prima reprezentare cu soliști ai Operei Naționale Române Iași, Orchestra Simfonică și Corul Academic „Gavriil Musicescu” ale Filarmonicii Moldova Iași, Corul de copii, Corul „Byzantion”, în regia lui Victor Zaharia şi sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, TVR Iași și Radio Iași au transmis în fiecare an, la marile sărbători religioase, oratoriul. În acest an, la Serbările Iașiului, avem punerea în scenă a Operei Naționale Române Iași. De asemenea, sunt promisiuni de interpretare la Bacău și Chișinău.

Și televiziunea TRINITAS TV a Patriarhiei Române va transmite în zilele următoare DVD-ul cu prima reprezentare a acestei creații editate de Doxologia Iași.

Ce alte lucrări religioase aţi mai compus sau aveţi în lucru?

Scriu, în prezent, „Simfonia a III-a, ofrandă lui Brâncuși. Prima parte”, intitulată „Lumină din Cartea Sfântă”. Rugăciunea se încheie cu un aforism al celebrului artist, rostit de recitator: „Divinitatea este pretutindeni!... Este chiar și aici și putem cu toții să facem parte din Ea. Trebuie doar să ne înfrângem propriul eu și să înțelegem că noi nu reprezentăm nimic fără Dumnezeu”.

Brâncuși a fost cântăreț de strană în România și la Paris, și-a construit două viori pe care cânta, în făurăria lui, alături de renumiții compozitori Erik Satie și Marcel Mihalovici, deci avea legături cu muzica.

Am multe lucrări religioase, două „Concerti grossi”, după G. Musicescu, un „Triptic psaltic pentru soprană și orchestră de coarde” și volumele de colinde „Strop de ler”, editate de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și răspândite peste tot în țară și la parohiile de peste hotare.

Tratez colindul (într-o selecție a lui Viorel Bârleanu) din întregul spațiu locuit de români: din Transnistria până în Voivodina de dincolo de Dunăre, din Bihor și Maramureș până în Dobrogea. Este un întreg repertoriu de colinde: de la melodii și aranjamente în suite la două și trei voci la scriitura vocal-simfonică (pentru soliști, cor de copii/cor mixt și orchestră) în volumul II (în total, sunt peste 260 de colinde).

În suite, colindul se interferează cu fragmente de cântări bizantine. Repetarea, imi­tația, canonul, variațiunea, improvizația, scriitura heterofonică (polifonie arhaică), centonizarea (compunerea cu ajutorul unor fragmente din cântări preexistente), folosirea mutației modale de tipul „roții” și alte procedee componistice subliniază arhaismul genului.

 

Consideraţii la oratoriul „Chemări spre mântuire”

„O culminaţie a creaţiei sale”, opera-frescă a lui Viorel Munteanu a primit, la momentul premierei, alese consideraţii din partea exponenţilor lumii muzicale.

Dan Dediu, compozitor: „Creatorului ie­șean îi reușește un lucru mirabil: fuziunea între muzica bizantină psaltică și genul de oratoriu apusean, aduse împreună fără sforțări și scrâșnete, ci cu mare abilitate de a găsi cheile potrivite pentru a se îmbina coerent și omogen”, în timp ce Gheorghe Duţică, muzicolog, aprecia: „Oratoriul este mai mult decât un act de creaţie, este un act de credinţă, de speranţă şi de iubire”.

Pr. dr. Constantin Sturzu: „Oratoriul com­pozitorului Viorel Munteanu ilustrează întreaga istorie a mântuirii omului, iar cele cinci tablouri ne poartă, ca într-un pelerinaj, de la statutul de «străini și locuitori vremelnici» la cel de «împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu» (cf. Efeseni 2, 19)”.

Petre-Marcel Vârlan, compozitor, muzicolog şi dirijor: „Întreaga suflare, implicată emoţional şi artistic în evocarea vieţii sfintei, devine un mare grup de pelerini spirituali la racla acesteia, închinând un mare cânt de slavă lui Dumnezeu şi Sfintei Parascheva”.

 

„Chemări spre mântuire” la Opera Naţională din Iaşi

Lucrarea vocal-simfonică „Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Parascheva”, prezentată în primă audiţie în anul 2017, va fi pusă în scenă anul acesta sub bagheta dirijorală a maestrului Bogdan Chiroșcă, în călătoria spirituală urmând a-i avea călăuze, după cum ne-a spus tenorul Andrei Fermeşanu, coordonatorul artistic al Operei Naţionale Române din Iaşi (ONRI), pe soliștii Ana Maria Donose (soprană), Alice Maftei (soprană), Mihaela Blându (mezzosoprană), Petru Pavel (tenor), Daniel Mateianu (bas), Corul Operei Naționale Române Iași (dirijor Manuel Giugula), Orchestra Operei Naționale Române Iași, Corul de Copii al Municipiului Iași (dirijor Raluca Zaharia) și Corul Academic „Byzantion” (dirijor Adrian Sîrbu).

Programat iniţial pentru 12 octombrie, spectacolul a fost reprogramat „din motive sanitare” pentru ultima zi a lunii octombrie, a anunţat conducerea Operei Naţionale Române din Iaşi.

„În acord cu marea sărbătoare a Cuvioasei Parascheva, prilej de pelerinaj și introspecție, ONRI a programat oratoriul «Chemări spre mântuire» (Pelerini la Sfânta Parascheva), de reputatul compozitor Viorel Munteanu. Excedarea repertoriului strict de operă înspre arealul stilistic al vocal-simfonicului este o mărturie a capacității plurivalente de exprimare a teatrului liric ieșean și în același timp un obol adus unei sărbători spirituale care pleacă din capitala culturală și înrâurește întreaga țară. Scriitura compozitorului Viorel Munteanu reunește nu mai puțin de trei entități corale distincte (cor mixt, de copii și bizantin), soliști vocali și recitator, contextualizate unui aparat orchestral amplu și bogat în expresivitate și timbralitate”, a subliniat coordonatorul artistic al ONRI.

 

Citeşte mai multe despre:   Sfanta Parascheva