Fondată de cărturarul Basil Iorgulescu în 1893, primind donaţii importante de la Alexandru Marghiloman şi de la Academia Română, peregrinând în timp prin diverse clădiri, biblioteca publică din Buzău şi-a croit o istorie impresionantă şi un fond de carte, manuscrise, fotografii şi documente demn de lăudat. Din dialogul cu directorul Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu”-Buzău, Sorin Burlacu, putem constata atât importanţa acestei instituţii în istoria culturală a locului, avatarurile prin care a trecut de la fondare până în zilele noastre, cât şi menţinerea bibliotecii într-un spaţiu viu, de întâlnire a scriitorilor cu publicul, a tinerilor cu cartea.
Domnule director, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” este una dintre instituţiile de cultură reprezentative din întregul judeţ Buzău. Oferiţi-ne câteva date despre istoricul fondării acesteia.
S-au împlinit 128 de ani de când se inaugura, la 9 noiembrie 1893, Biblioteca Publică a Buzăului „Carol I”, cu sediul de atunci în clădirea gimnaziului „Al. Hâjdeu”, situat pe bulevardul Gării. Presa vremii spunea despre eveniment: „D. Take Ionescu a prezidat... inaugurarea la Buzeu a bibliotecei acum înfiinţată a gimnaziului şi oraşului. D-sa, cu această ocasie, a primit viile mulţumiri ale cetăţenilor buzoeni...”
Cel care a făcut posibilă înfiinţarea bibliotecii a fost profesorul Basil Iorgulescu. Pe lângă activitatea didactică, de director de şcoală, de iniţiator al Societăţii Culturale „Ateneu”, începând cu 1871, profesorul Basil Iorgulescu a început munca de iniţiere a organizării bibliotecii. A adunat cărţi după cărţi, a creat un comitet de conducere al acesteia, a elaborat un statut şi un regulament al ei. A realizat trei lucrări de mare preţ pentru Buzău: Harta judeţului Buzău (Paris, 1897); Planul topografic al oraşului Buzău (Paris, 1881); Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău (Bucureşti, 1892), care a fost distins cu Premiul I de Societatea Geografică Română.
În timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, oraşul a suferit pierderi şi distrugeri mari, implicit şi liceul care adăpostea biblioteca. Faimoasa bibliotecă de atunci a fost devastată, multe cărţi fiind distruse, altele furate, altele puse pe foc de ocupanţi. În 1925, şi mulţi ani după aceea, biblioteca se reface, Alexandru Marghiloman donând 15.000 de volume; şi Academia Română a oferit gratuit abonamente la reviste şi ziare. Începând cu 1931, oficialităţile locale redenumesc Biblioteca „Alexandru Marghiloman” şi o mută în Palatul Comunal. Din păcate, în timpul mutării dispare aproape jumătate din fond. În anul 1934, biblioteca deţinea aproximativ 3.000 de volume.
În al Doilea Război Mondial, în perioada retragerii armatei hitleriste, în august 1944, Palatul Comunal este bombardat din nou, o mare parte din cărţi fiind distrusă, iar cele rămase sunt mutate în str. Victoriei nr. 37. Din 1947 i se atribuie numele „Alexandru Sahia”. O altă mutare are loc în 1948, în str. Nae Stănescu, nr. 48, iar din 1949 pe bulevardul Nicolae Bălcescu, la nr. 14, unde funcţionează până în 1952. În această perioadă, sub auspiciile bibliotecii, începe să funcţioneze Cenaclul literar „Al. Sahia”, condus de ing. Gheorghe Ceauşu, o adevărată şcoală a scriitorilor buzoieni.
Până în 1952 a fost denumită Biblioteca Publică Regională, după care, până în 1968, a funcţionat ca Biblioteca Raională. Începând cu 1968, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială, a primit titulatura de Municipală şi apoi Judeţeană.
Din 1984, biblioteca a funcţionat în actualul sediu, din strada Unirii nr. 140A, fostă Calea Unirii nr. 15 şi apoi 95.
Care este povestea frumoasei clădiri din strada Unirii, care se află acum în lucrări de restaurare?
Clădirea amintită a fost casa lui Constantin Garoflid şi a Athinei Garoflid, mama acestuia. Constantin a fost deputat şi senator în mai multe etape şi ministru al agriculturii în patru guverne. A fost iniţiator şi preşedinte al Academiei de Agricultură şi al altor instituţii din domeniu. La începutul secolului XX, se stabileşte la Buzău şi cumpără proprietăţi la Smeeni şi Ţinteşti, unde se ocupă de agricultură şi viticultură, folosind mijloace ştiinţifice. După moartea fiului său, din cauza unor probleme financiare, Athina vinde casa din strada Unirii 140A de azi. Vânzarea se face la 2 aprilie 1909 către Ministerul Finanţelor de atunci şi devine, după transformare, sediul Administraţiei Financiare Buzău, după 1914. Din acel an, până când devine sediul Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu”-Buzău, clădirea a fost pe rând: Primărie, Direcţie Agricolă, sediu al Societăţii Avicola şi Miliţia Buzău. Mai adaug că, în 1974, biblioteca noastră primeşte statutul de Bibliotecă Judeţeană, iar din 27 septembrie 1991 primeşte numele celui mai reprezentativ scriitor buzoian, Vasile Voiculescu. În anul 1969, instituţia dispunea de 57.047 de volume, azi ajungând să deţină peste 321.000 de unităţi de bibliotecă (volume, CD-uri, DVD-uri, manuscrise, fotografii).
Începând cu 2018, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu”-Buzău, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Buzău, a intrat într-un amplu proces de reabilitare, printr-un program de finanţare prin fonduri europene. În perioada reabilitării acestei frumoase clădiri de patrimoniu, biblioteca funcţionează într-un spaţiu închiriat, adaptat oarecum nevoilor de funcţionare, într-un magazin mall, la intrarea în Buzău dinspre Râmnicu Sărat, bd. Unirii nr. 301A.
Care ar fi cele mai importante cărţi de patrimoniu pe care le deţine biblioteca pe care o conduceţi?
Biblioteca noastră nu deţine un fond mare de cărţi de patrimoniu, dar cele care trebuie amintite sunt în număr de 17: Elucidarius poeticus (de Ioan Ravisius, 1548, Veneţia); Facetie moti&burle (de Domenico Lodovichi, 1581, Veneţia); Apostol (1743, Bucureşti); Apostol (1743, Buzău); Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie (1750, Bucureşti); Psaltirea fericitului prooroc şi împărat David (1767, Buzău); Ceaslov (1777, Iaşi); Apostol (1784, Bucureşti); Pravoslavnica învăţătură (1794, Bucureşti); Evhologhion (1808, Bucureşti); Propovedanii (culese de Petru Maior, 1809, Buda); Didahii (culese de Petru Maior, 1809, Buda); Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile (1814, Iaşi); Jucăria norocului (tălmăcire de Lazăr Asachi, 1816, Iaşi); Legiuirea Caragea (1818, Bucureşti); Rânduiala cum să cuvine a cânta cei doisprezece psalmi (1820, Bucureşti); Din cuvintele lui Ioan Filosoful (1825, Bucureşti).
Din ce este alcătuit fondul documentar Vasile Voiculescu - cărţi, manuscrise, scrisori, forografii etc., scriitor al cărui nume îl poartă instituţia?
Ca orice bibliotecă publică importantă, care poartă numele unui reprezentant al literaturii române, şi noi ne-am preocupat să deţinem cât mai multe documente, manuscrise, fotografii, creaţii artistice care i-au aparţinut şi care să-l reprezinte. Marelui scriitor buzoian Vasile Voiculescu autorităţile locale i-au reabilitat casa de la Pârscov, care astăzi, ca muzeu, este un important loc de pelerinaj şi unde, anual, toată suflarea culturală şi nu numai, a judeţului, la jumătatea lunii octombrie, ne regăsim în curtea acesteia, pentru a oferi premiile la Concursul Naţional de Creaţie Literară, care-i poartă numele şi care, anul acesta, ajunge la cea de-a XXXIV-a ediţie. Ţin să menţionez că ne-am făcut o tradiţie din organizarea Zilelor Bibliotecii, la care am invitat rude ale lui V. Voiculescu, istorici literari şi scriitori care, în prezenţa unui public numeros, au putut să-l readucă în sufletul nostru pe cel care era şi „medic fără de arginţi” şi care pe cât de credincios a fost, pe atât de discret a rămas.
Iată o listă a „bogăţiei noastre” primită ca donaţie şi care sperăm să-i atragă pe cei care vor să-l cunoască: 21 de manuscrise (printre cele mai cunoscute: „Copilul pădurarului”; „O turmă şi un păstor”; „Viaţa la munte”; „Apocatastasa”; „Poemul hanului cu urşi”; „Toi et moi”; „Şi prinţii îşi făuresc vise”; „Viaţa la munte”); un carnet de identitate pentru funcţionari publici pe numele Vasile Voiculescu, eliberat de Ministerul Comunicaţiilor (Căile Ferare Române); ciorna unei scrisori adresate de poetul aflat în convalescenţă, după ce contractase tifos exantematic în Bârlad, prinţesei Nadeja Ştirbey, 1917; corespondenţă între V. Voiculescu şi familia Ştirbey; fotografii cu: chipul lui Voiculescu, 1894; student, 1902; redactor la Radio Bucureşti; carte de identitate la Touring - Clubul României, 1936; la 1 an de la căsătorie, 1911; când era medic la Domeniile Coroanei; la căsătoria fiicei Marta; cu nepoata Daniela, la începutul anilor ‘50; în mijlocul familiei; Voiculescu, în 1933; Maria (Mitescu) Voiculescu, soţia poetului; extras din Registrul Stării civile pentru căsătoriţi, 1910; Sultana Voicu, mama scriitorului, 1884; cu familia şi prietenii, la Poiana Kalinderu, 1928; un desen V. Voiculescu, în viziunea artistului buzoian Emil Pricopescu; 8 litografii V. Voiculescu, 19 tablouri inspirate de sonetele voiculesciene, 1 portret V. Voiculescu, de Dragoş Morărescu.
În ce fel vă gândţi să valorificaţi, să aduceţi la cunoştinţa publicului larg tezaurul documentar pe care îl deţine biblioteca, astfel încât să se constituie într-un proces de instruire şi educaţie, pe lângă unul de reală bucurie a admirării unor astfel de documente?
„Tezaurul” documentelor pe care-l deţine biblioteca noastră se compune din câteva elemente esenţiale pentru cultura locală. Deţinem una din cele mai numeroase colecţii de cărţi cu autografe ale autorilor, aşa că ne bucurăm să oferim cu mândrie spre vizionare grupurilor de vizitatori volume cu semnăturile lui Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Alexandru Vlahuţă, Camil Petrescu şi ale multor altora. Adăugăm aici o colecţie însemnată a publicaţiilor periodice apărute pe teritoriul judeţului Buzău de-a lungul timpului, colecţie care, de peste 6 ani, este în proces de digitizare, încercând astfel să o putem prezenta publicului pe suport electronic, pentru a preîntâmpina deteriorarea hârtiei pe care sunt tipărite.
O colecţie deosebită este cea a fotografiilor pe care le deţinem. Sunt un fidel depozitar al istoriei judeţului cu zone geografice, clădiri, locuitori şi tradiţii de pe tot cuprinsul, scriitori şi manifestări culturale, toate prezentând doritorilor o mică istorie a judeţului nostru, unică, din secolul trecut. Mai deţinem o colecţie importantă de manuscrise ale unor importanţi scriitori buzoieni, cum sunt: Vasile Voiculescu, Ion Caraion, Gabriel Cocora, Stelian Cucu, Gheorghe Istrate, Silviu Neguţ, Titus T. Stoika, Florentin Popescu, Alexandru Oproescu, Passionaria Stoicescu şi mulţi alţii. Ultima achiziţie, din 2021, o reprezintă un număr important de scriitori, note şi articole în manuscris ale celui care a fost Pamfil Şeicaru şi pe care ni l-am asumat, fiind născut în satul buzoian Tăbărăşti şi căruia i-am dedicat numeroase manifestări. Toate acestea le puteţi găsi la compartimentul Colecţii speciale, care vă pune la dispoziţie orice bun de patrimoniu pe care-l deţinem, iar periodic le prezentăm şi pe pagina noastră de Facebook, pentru a putea fi cunoscute şi în afara judeţului.
Cât estimaţi că va dura restaurarea şi conservarea clădirii istorice a Bibliotecii Judeţene Buzău?
Am să încep răspunsul la această întrebare aducându-vă aminte că, în octombrie 2018, am sărbătorit în aula Bibliotecii Judeţene 125 de ani de bibliotecă publică la Buzău, unde, alături de scriitori ca Passionaria Stoicescu, Dumitru Ion Dincă, Dumitru Pană, Nicolae Tăicuţu, Titi Damian, Lucian Mănăilescu, Ilie Mândricel, Valere Burlacu, Gheorghe Postelnicu, Valeria Manta Tăicuţu, Tudor Cicu, Petrache Plopeanu, Gina Zaharia, Nicolae Pogonaru, Nistor Tănăsescu, Emil Niculescu, Florentin Popescu, ne-aţi onorat cu prezenţa şi tot atunci, prin vocea preşedintelui Consiliului Judeţean, eraţi informaţi de intrarea bibliotecii în proiectul cu finanţare europeană „Consolidare, restaurare şi dotare Biblioteca Judeţeană V. Voiculescu Buzău”. Acesta prevede o perioadă de aproximativ 8 ani până la revenirea bibliotecii în spaţiul său, modernizat, dotat cu mijloace moderne de exprimare şi spaţii care vor pune în valoare istoria clădirii, cele mai importante zone turistice din judeţ şi o mică expoziţie cu elemente ale culturii populare din întreaga regiune. Este o perioadă lungă de aşteptare, după care sperăm să ne readucă cititorii în bibliotecă.
Povestiţi-ne o întâlnire interesantă, o întâmplare memorabilă pe care aţi trăit-o (le-aţi trăit) în perioada de când diriguiţi destinele acestei biblioteci.
Am venit la bibliotecă în iulie 2003, când am câştigat concursul organizat. Cu excepţia a patru ani, în toată această perioadă am întâlnit diverse situaţii, multe marcându-mi viaţa. Am urmat la conducerea acestei instituţii după Alexandru Oproescu, un apreciat cercetător al vieţii lui Vasile Voiculescu şi un neobosit istoric literar. Am preluat multe din activităţile tradiţionale, dar am iniţiat şi altele. În toată această perioadă, au marcat activitatea instituţiei sutele de lansări de carte la care au participat foarte mulţi dintre scriitorii importanţi ai ţării, oameni de cultură din diverse domenii, care sunt prezenţi pentru posteritate în „Cartea de onoare a bibliotecii”, unde orice doritor poate vedea cuvintele de apreciere faţă de instituţie, a manifestărilor la care au participat şi semnăturile acestora. Probabil, într-o vreme ce va veni, vom realiza o carte dedicată acestor aprecieri ce ne onorează. Fiecare întâlnire cu aceste personalităţi rămâne memorabilă pentru bibliotecă şi pentru cei care au participat. Apoi sutele de parteneriate realizate cu unităţile de învăţământ şi de cultură, care s-au transformat în multe proiecte, ne-au bucurat de fiecare dată sufletul, prin participarea multor generaţii de elevi la acţiunile culturale organizate.
Întâmplări memorabile sunt în fiecare zi, când văd tinerii venind la bibliotecă, dar şi incursiunile noastre la Soroca, în Republica Moldova, unde am pus bazele unei biblioteci, „Basarabia”, în limba română, şi unde am putut forma un fond de peste 25.000 de unităţi de bibliotecă şi unde, ani la rând, am putut contribui la schimburi culturale, invitând oameni de cultură din Buzău la Soroca şi din Soroca la Buzău. Şi totuşi, cea mai interesantă întâmplare pentru cei de la bibliotecă rămâne memorabilă prin efortul depus şi sprijinul primit la mutarea noastră în 2019. Începând din martie şi până în ziua de 2 august, când am inaugurat noul spaţiu într-un magazin de tip mall, am mutat peste 320.000 de unităţi de bibliotecă, mobilier, aparatură. Armata română, ca de fiecare dată, alături de Poliţie şi Pompieri ne-au dat cel mai semnificativ ajutor, astfel încât, într-o perioadă foarte scurtă, am putut redeschide biblioteca.
