Sărbătoarea Sfintelor Paşti, dar şi Săptămâna Patimilor reprezintă pentru locuitorii din Bucovina un bun prilej de a-şi manifesta credinţa, strâns legată de tradiţiile păstrate din moşi-strămoşi. Oamenii se pregătesc într-un mod cu totul aparte pentru noaptea Sfintelor Paşti. Ei participă pe toată perioada săptămânii la denii, iar în Joia Mare încheie pomenirile pentru cei adormiţi. În zilele de Paşti se mai păstrează în unele zone tradiţii precum ciocnitul ouălor la toacă sau stropitul fetelor. Despre toate aceste obiceiuri şi tradiţii ne vorbeşte Elvira Romaniuc, directorul Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina, aflat în Gura Humorului.
Cum se pregătesc bucovinenii în Săptămâna Mare pentru sărbătorile pascale?
Săptămâna Mare este consacrată curăţeniei. În Ortodoxie, sărbătoarea centrală a calendarului ortodox este Învierea Domnului. Acesta este şi motivul pentru care postul, care începe cu şapte săptămâni înainte, este extrem de sever. Din fericire, există persoane care au revenit la acest post sever, chiar dacă o parte dintre noi nu putem să ne conformăm cerinţei de a nu mânca produse de dulce. Postul sever este fără ulei şi fără zahăr. Paştele trebuie întâmpinat în deplină curăţenie trupească, sufletească, dar şi a spaţiului de locuit. Acesta este motivul pentru care, începând din Lunea Mare, debutează pregătirile majore pentru întâmpinarea sărbătorii pascale. În comunităţile săteşti, bărbaţii au îngăduinţă de a lucra la câmp, dar, începând de joi, ei revin în gospodărie unde au îndatorirea de a face rânduială în ogradă şi în grădina de lângă casă şi pregătesc lemnele pentru focul în care se vor coace copturile speciale pascale. Joia sau sâmbăta este consacrată copturilor. Conform tradiţiilor locale, în Vinerea Mare nu ai voie să coci nimic. Dacă lucrul acesta se întâmplă, coptura este atât de rea, încât nu poate fi aruncată nici măcar pe apa sâmbetei. Tot vineri, se obişnuieşte în unele localităţi să fie înroşite ouăle. Sâmbăta este consacrată pregătirii bucatelor tradiţionale, mai ales a celor din carne de miel.
Cum se îmbracă bucovinenii în noaptea de Înviere?
În noaptea de Înviere, atunci când mergem la biserică este bine să purtăm măcar un lucru nou. Altădată, era pregătită cu foarte mare grijă cămeşa cea frumoasă a femeilor. Era obligatoriu ca bărbaţii să aibă pălărie nouă. În zona Rădăuţiului a existat la un moment dat o fabrică ce confecţiona pălării pentru sărbătoarea pascală. Era foarte frumos că băieţandrii aveau pălărie verde. Atunci când mergeai la biserică era o mare de pălării verzi, alături de cele cafenii, brune sau negre.
Există obiceiuri de Paşti care s-au pierdut?
Există un obicei care s-a pierdut, şi anume cel legat de paştele rohmanilor. Toate cojile de ouă care rezultau în urma pregătirii copturilor sau a celorlalte preparate erau strânse într-o sită pentru a fi aruncate pe apă. Conform tradiţiei, rohmanii sunt un popor creştin care vieţuieşte undeva sub pământ. Ei pot afla de sărbătoarea pascală atunci când ajung cojile de ouă aduse pe apa sâmbetei.
„Am încălzit moşul,daţi-ne pâine!“
Care este semnificaţia focurilor aprinse în noaptea de miercuri spre joi, în Săptămâna Mare, obicei numit „încălzitul moşului“?
Acest obicei se păstrează încă în localitatea Vama. În noaptea de miercuri spre joi se făcea curăţenie în grădină, iar resturile care rezultau erau strânse pentru a li se da foc. În curtea casei erau întinse mese pe care se puneau bucate de post şi cuviţe cu apă. Conform tradiţiei, spiritele morţilor revin pe pământ în această noapte, rămânând până la Rusalii. La Rusalii se fac acele pomeni abundende, pentru ca spiritele morţilor să fie îndestulate şi să accepte trecerea în lumea de dincolo. La Vama, locul unde se mai aprind aceste focuri, se adună familia în jurul acestui foc. Oamenii povestesc diverse lucruri legate de pregătirile pascale sau anumite lucruri care s-au petrecut în comunitate. Apoi se sare peste foc pentru ca oamenii să se purifice. După ce se stinge focul, copiii se duc în cerceveaua geamului şi spun: „Am încălzit moşul, daţi-ne pâine!“.
Când se face pomenirea morţilor în Săptămâna Patimilor şi ce se oferă de pomană?
În Postul Mare se face în fiecare sâmbătă, la biserică, pomenirea celor adormiţi. În zona Humorului se merge la biserică de obicei cu un colac şi cu o sticlă de vin. Mai rar se face colivă.
În Joia Mare este ultima zi în care se face pomenirea morţilor. În această zi este cea mai mare pomană de peste post. La noi se face această pomenire şi se împarte tuturor oamenilor care participă la eveniment. Există comunităţi în care se făceau pâiniţe speciale şi se puneau apă în căniţele care erau slujite în perioada de pomenire a morţilor din Postul Mare. Pomenile se ofereau cel mai adesea la cimitir, unde se întindea o faţă de masă. Se puneau patru căniţe în cele patru colţuri ale mormântului. Acolo se făcea slujba de pomenire a morţilor.
Ce coc gospodinele pentru Paşti?
Copturile specifice Bucovinei sunt cozonacii cu mac şi cu nucă. Cozonacul cu mac arată formidabil, iar aromele care se răspândesc şi astăzi sunt de-a dreptul înnebunitoare pentru cei care sunt străini de zonă. Se mai face baba, care este o coptură specială făcută din aluat de cozonac. Bunica mea făcea un aluat special în care punea mai multă drojdie. Forma în care se coc babele este tronconică, fiind împrumutată de la comunitatea catolică, cu care am convieţuit timp de 144 de ani în timpul stăpânirii austriece. După ce răstoarnă baba, rămâne un loc gol, care se pudrează cu zahăr pudră vanilat. Când se pune în coşul pascal, în acea gaură se aşază un ou roşu. La noi există două copturi, care se numesc babă şi moşneag. Baba este mult mai înaltă, iar moşneanul este o coptură mult mai mâţâţâcă. Cea care creşte şi care poate da rodul este femeia, iar cel micuţ este moşul. Mai mult de atât, femeia este capul familiei în Bucovina.
Ouăle pe suport de lemn nu sunt tradiţionale
Vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre vopsitul ouălor.
Culorile pentru vopsitul ouălor erau obţinute altădată din plante. Multă vreme, copil fiind, făceam ouă roşii din galus. De o bucată de vreme, femeile încearcă să redescopere reţetele culorilor din plante. În Bucovina sunt specifice ouăle închistrite. Termenul corect este „închistrit“ şi nu „încondeiat“. Închistritul este cel care se realizează cu ceară de albină, topită. Tehnica este cea a păstrării culorilor de fond. Încondeiatul este o altă tehnică folosită pentru pictarea ouălor. Ouăle încondeiate sunt specifice zonei Dornelor. Acolo, coloritul este foarte viu şi sunt mai ales motive florale. Acest lucru este de înţeles pentru că există o influenţă puternică dinspre Bistriţa şi care se recunoaşte şi în ornamentul pieselor vestimentare. Imaginea de pe portul tradiţional s-a transmis în încondeierea ouălor. Mai nou, au apărut ouăle cu ceară în relief. Ele nu au mai mult de 100 de ani. Din punctul nostru de vedere, la târgul de Paşti pe care îl organizăm nu acceptăm ouă cu ceară, decât în măsura în care sunt frumos realizate, păstrează ornamentica veche şi nu se intervine cu o imaginaţie debordantă. Există şi ouă cu mărgele, fiind atestate la 1907. Aceste ouă, confecţionate pe un suport de lemn, nu sunt tradiţionale.
Când se pregăteşte coşul pascal şi ce produse cuprinde?
Coşul pascal este pregătit în Sâmbăta Mare, el fiind acoperit cu cea mai frumoasă ţesătură pe care o are femeia. Această ţesătură este cinstea gospodinei. Coşul este dus la biserică de bărbat, deşi e pregătit de femeie. În interiorul coşului se pune pasca, o babă, cozonac, carne sau drob de miel, salată de sfeclă roşie şi hrean, produse din carne de porc, făcându-se astfel legătura între sărbătoarea pascală şi cea a Crăciunului. Produsele sfinţite reprezintă prima mâncare de frupt la care participă toată familia. Este foarte frumos că oamenii se aşază concentric în jurul bisericii, punând coşurile jos. În fiecare coş se află o lumânare. După sfinţirea apei, se sfinţesc coşurile. Imaginea privită de sus este deosebit de frumoasă. Biserica se află în mijloc, ea fiind înconjurată de cercuri de lumină. Cercul este reprezentarea soarelui, a luminii.
„Duminica pascală este consacrată familiei“
Care sunt obiceiurile din zilele de Paşti, în Bucovina?
În dimineaţa duminicii pascale se participă la masa festivă, după ce se mănâncă prima dată anafora şi o bucată din pasca sfinţită. Altădată era o rânduială foarte strictă. În duminica pascală era obiceiul ca fetele şi băieţii să meargă în curtea bisericii şi să ciocnească ouă roşii la toacă. De asemenea, se organiza un concurs de ciocnire a ouălor. Această tradiţie se păstrează în satul Mănăstirea Humorului. În a doua zi de Paşti se făcea scrânciobul, pentru ca fetele să fie trase în leagăn. Exista obiceiul ca lunea să fie udate fetele cu apă neîncepută. Aceasta este o formă de purificare. O altă formă de purificare este spălatul cu bănuţul de argint, oul roşu şi apa neîncepută, în prima zi de Paşti. Oamenii spuneau: „Să fiu sănătos ca oul şi curat ca argintul“. Duminica pascală este consacrată familiei. Lunea se mergea cu pasca la naşii de botez şi de cununie. Începând de marţi se fac vizitele.
Când ies credincioşii la morminte pentru a da de pomană pentru cei răposaţi?
Ieşirea la morminte are loc în cele trei zile pascale. Duminica dimineaţa, după ce se iese de la biserică, se merge la mormânt pentru a se da de pomană peste mormânt. Pe Valea Moldoviţei se face o pască specială cu brânză sărată. Această pască se oferă de pomană în curtea bisericii sau la mormânt.
Ce ne puteţi spune despre pasca şi mielul din aluat pregătite în gospodăriile bucovinenilor?
Pasca se face din aluat special, fiind folosită cea mai curată făină. Se mai foloseşte brânză de vacă, gălbenuş de ouă şi zahăr. Vasele pentru pască au marginea ondulată. Este obligatoriu ca pasca să aibă semnul crucii. În Bucovina, centrul crucii este împodobit cu o floricică specială, iar uneori cu păsăruici. Acestea se aşază în partea centrală sau în cele patru extremităţi ale crucii. Mielul de aluat se coace într-o formă metalică de fontă, formată din două părţi. Se prind cele două părţi, iar după ce este gata, coptura se aşază într-un loc pentru a se răci. Mieluţului i se pune o fundiţă roşie la gât şi se aşază lângă ouăle roşii. Mielul nu se consumă şi nu se aruncă, el rămânând pe masă. Această pâine sfinţită Îl reprezintă pe Hristos - Mielul lui Dumnezeu. Comunitatea de polonezi din Bucovina foloseşte un miel din unt.
