„Petreceam nenumărate ore în sala de meditații pentru a studia neumele bizantine”

Interpretarea muzicii bisericeşti în stilul tradiţional bizantin a luat o amploare impresionantă în ultimii 30 de ani. Iubitorii acestui fel de muzică îi îndrăgesc foarte mult pe membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale. Părintele Cristian Alexandru este unul dintre psalţii care dau valoare acestui grup prin vocea, dar şi prin compoziţiile sale, peste 50, între care „O noapte minunată”, „Colindul tatălui”, dar şi muzică folosită în cult. Vă invit să-l cunoaşteţi mai bine pe cel care a compus muzica atâtor melodii care ne alină inimile şi ne întăresc legătura cu Dumnezeu. 

Părinte Cristian Alexandru, ca membru al Grupului psaltic „Tronos“ al Catedralei Patriarhale, v-aţi remarcat prin mai multe compoziţii deosebite, îndrăgite de public: Imnul satului românesc, Imnul rugăciunii isihaste, dar şi câteva colinde. Vă rog să ne vorbiţi despre pasiunea pentru această muzică.

Mai întâi de toate, aș vrea să vă mulțumesc pentru faptul că v-ați gândit la mine și pentru deosebita cinste pe care mi-o faceți cu ocazia susținerii acestui interviu în paginile celui mai prestigios cotidian bisericesc, „Ziarul Lumina“ al Patriarhiei Române. Sunt membru al Grupului psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române condus de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă - dascălul meu de psaltichie - încă din luna octombrie a anului 2007, când am început studiile universitare la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Majoritatea membrilor din grupul nostru s-au format ca psalți sub bagheta acestui interpret talentat, care are harisma de a aduna oameni valoroși în jurul său, de a-i promova și de a-i ține uniți.

„Tronos“ este o mare familie. În toți acești ani, atât prin muncă asiduă, profesionalism, seriozitate, cât și prin abordarea unui vast repertoriu muzical, care depășește puțin sfera muzicii bisericești, a ajuns unul dintre cele mai renumite grupuri de muzică bizantină din întreaga lume. De-a lungul vremii, „Tronos” a susținut nenumărate concerte, atât în țară, cât și peste hotare, alături de protopsalți de prestigiu din spațiul ortodox european și de la Sfântul Munte Athos.

În ceea ce privește pasiunea mea cea mai mare, compoziția muzicală, ea și-a avut începutul cu câțiva ani înainte de venirea mea la „Tronos”, mai exact din 2002, când am devenit elev la Seminarul Teologic Ortodox din Giurgiu. Am avut marea șansă să am profesori foarte buni, pe pr. Constantin Dumitrescu la muzică psaltică și pe doamna Maria Băiatu la muzică liniară, cărora le port un mare respect. Petreceam nenumărate ore în sala de meditații unde umpleam pagini întregi cu cele mai frumoase semne pe care omenirea le-a putut crea: neume bizantine. Eram pur și simplu cucerit de fru­musețea acestor semne încărcate de spiritualitate și de istorie.

Creația mea din cei 21 de ani de muncă este destul de vastă și numără câteva sute de piese care acoperă toată aria liturgică a Bisericii: slujbe de sfinți, cântările Sfintei Liturghii (Antifoane, Trisaghioane, Heruvice, Anaforale, Axioane, Chinonice), cântări de la Vecernie și Utrenie (Anixandare, Fericit bărbatul, Kekragarii, Dogmatici, Lumină lină, Născătoare de Dumnezeu, Tropare, Sedelne, Pasoapnoarii, Doxologii), Irmoase Calofonice și multe altele. Am compus, transcris, prelucrat în jur de 50 de colinde, cântări patriotice și cântece pentru copii. O parte din creația mea se regăsește pe blogul psalților Catedralei Patriarhale și pe canalul meu de YouTube, Cristian Preotul. 

Care a fost prima dumneavoastră creaţie psaltică?

Prima compoziție psaltică a fost „Iubite-voi, Doamne!” pe glasul 7, dar pe care nu o mai am, nici nu îmi mai amintesc cum sună... Cred că ar fi un moment de mare amuzament dacă aș reasculta această primă compoziție. 

Ce vă inspiră atunci când creaţi muzică bisericească?

Pur și simplu, îmi place să explorez zona modală a muzicii bizantine. Ea are comori încă nedescoperite! Ancorată puternic de o tradiție aproape bimilenară și sfințită de Harul Duhului Sfânt, prin experiența isihastă a multor gene­rații de melurgi și imnografi, dată lor de sus prin inspirație divină, îmi creează un sentiment plin de energie, de curiozitate și îmi dă curaj să aspir și eu să devin o creangă micuță în copacul cu fructe dulci, însămânțat de Dumnezeu în Biserică și crescut prin sudoarea acestor mari personalități ale muzicii bisericești din toate timpurile. 

Dintre toate melodiile compuse, care vă este cea mai apropiată de suflet?

Cu siguranță, cea mai iubită creație a mea este „Florilegiul închinat Maicii Domnului”, în ehul IV. Este o piesă amplă, cu o întindere temporală de 30 de minute. Piesa se poate audia pe platforma YouTube. 

Scrieţi şi versuri, sunteţi chiar foarte prolific, iar unele poezii au apărut şi în „Ziarul Lumina“. Ce doriţi să transmiteţi, în general, prin poeziile dvs.?

Am să vă răspund tot prin versuri: „Noi ne vrem a fi cuminți,/ Oameni pur spirituali;/ Păcătoși oameni sfinți,/ Când nebuni, când geniali!” 

Dintre psalţii şi melozii din vechime, din întreaga tradiţie românească, dar şi bizantină, pe cine aveţi drept model?

E o întrebare foarte dificilă. Toți au meritele lor. Sunt mai mulți, dar, dacă aș numi pe cineva, din spațiul grecesc ar fi marele Petru Lampadarie (†1777), iar de la noi, marele Anton Pann, care, după opinia mea, e cel mai însemnat și mai prolific protopsalt și compozitor român. 

Ce recomandaţi tinerilor teologi care doresc să înveţe această muzică?

Să se autoanalizeze în modul cel mai sincer și să-și pună următoarea întrebare: Pentru cine vreau să învăț și cui mă adresez prin această muzică? Dacă răspunsul e pentru Dumnezeu și pentru slava numelui Său, cu tot curajul îna­inte! Dar dacă răspunsul e pentru sine și ca să îl ridice în slăvi ascultătorii sau să capete cine știe ce aură de protopsalt vestit, să facă parada modei îmbrăcat în rasă, să nu meargă înainte, pentru că sigur vor da greș și vor atrage mânia divină asupra lor. Muzica bizantină este o rugăciune cântată și, ca orice rugăciune, este adresată doar lui Dumnezeu, indiferent de talentul nativ cu care învățăcelul este înzestrat. 

Sunteţi preot slujitor la biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Afumaţi, Ilfov. V-aţi gândit să-i învăţaţi descifrarea partiturilor de acest fel pe copiii şi tinerii din parohie?

Desigur. La parohia unde slujesc organizez în fiecare vineri seara cateheze cu tinerii, iar în cadrul lor abordăm și teme muzicale. Treaba merge destul de anevoios, copiii nefiind obiş­nuiți cu notația psaltică, ci cu cea pe care o studiază la școală. Însă, sigur, facem progrese.