Începem astăzi urcuşul duhovnicesc spre sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului prin postul rânduit de Biserică în cele două săptămâni dinaintea praznicului. Despre istoricul acestui post şi despre provocarea oamenilor de a se înfrâna în plină perioadă de concedii ne-a vorbit pr. lect. dr. Stelian Ionaşcu, parohul Bisericii „Izvorul Nou“ din Protoieria III Capitală.
Părinte profesor, cum a apărut în Biserica Ortodoxă Postul Adormirii Maicii Domnului?
Postul Adormirii Maicii Domnului, numit şi „Postul lui august“, este unul dintre cele patru posturi rânduite de Biserică, având o perioadă fixă de aproximativ două săptămâni, de obicei între 1 şi 14 august, dar există şi varianta când ziua de lăsatul secului - 31 iulie - pică miercuri sau vineri, şi atunci se lasă sec cu o zi mai devreme, pe 30 iulie. De asemenea, postul se va continua chiar şi în ziua Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august, atunci când această zi va cădea miercuri sau vineri, dezlegându-se doar la untdelemn, peşte şi vin.
Acest post precede praznicul Adormirii Maicii Domnului şi a fost rânduit de Biserică spre a aduce aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare Maria şi de postul cu care ea însăşi, după Tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice. Există în scrierile apocrife această învăţătură conform căreia Maica Domnului, cunoscând momentul trecerii sale la cele veşnice, s-a pregătit prin post. Acest post a fost practicat cu severitate, în cinstea Schimbării la Faţă a Domnului şi a Adormirii Maicii Domnului, de către monahii aghioriţi, fiindcă Maica Domnului este ocrotitoarea Sfântului Munte Athos.
Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi. Originea lui trebuie căutată probabil prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului se dezvoltă, creştinii postind înainte de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Dar nu toţi creştinii posteau la fel. Prin părţile Antiohiei ţineau o singură zi, pe 6 august, alţii mai multe zile: 4 zile în Constantinopol şi 8 zile în Ierusalim. Alţii nu posteau deloc, considerând că sărbătoarea Adormirii este o zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viaţa pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data şi durata postului au fost uniformizate în întreaga Ortodoxie în anul 1166, la Sinodul local de la Constantinopol convocat de patriarhul ecumenic Loukas Chrysovergis stabilindu-se cele două săptămâni, între 1 şi 14 august.
Care este rânduiala postirii în această perioadă?
Postul Sântă-Măriei are o rânduială mai aspră decât Postul Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care au mai multe dezlegări, şi este mai uşor decât Postul Sfintelor Paşti.
Pentru modul în care sunt prescrise zilele de post folosim „Tipicul cel Mare“ şi „Învăţătura pentru posturi“ din Ceaslovul mare. Acestea rânduiesc ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul al IX-lea, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. Pravila Mare dă dezlegare la vin şi untdelemn şi pentru zilele de marţi şi joi. La 6 august, care este praznicul Schimbării la Faţă, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Ca rânduială specială, se vor citi, în biserici şi mănăstiri, zilnic, alternativ, cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov.
Ce rânduieli liturgice aparte avem în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului?
În timpul celor două săptămâni premergătoare Adormirii Maicii Domnului avem, în primul rând, o sărbătoare pe 1 august, ce se numeşte Scoaterea Sfintei Cruci. Avem trei astfel de sărbători în rânduiala noastră bisericească. Cea mai cunoscută este cea din 14 septembrie - Înălţarea Sfintei Cruci - când rânduiala tipiconală a scoaterii Sfintei Cruci spre închinare la Utrenie cuprinde o seamă de ectenii speciale. Atât această zi de 1 august, cât şi sărbătoarea Duminicii a III-a din Sfântul şi Marele Post, a Sfintei Cruci, au o rânduială similară, mai restrânsă: Sfânta Cruce este pregătită cu o seară înainte, aşezată pe Sfânta Masă, iar după Doxologia Mare, la „Sfinte Dumnezeule“, este scoasă în mijlocul bisericii, cântându-se troparul „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău“, iar la închinare cântăm „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim“.
Mai avem, în această perioadă, praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă, aşezat undeva aproape de jumătatea postului, pe 6 august. Este un prilej de mângâiere, din punctul de vedere al postului, prin dezlegarea la peşte, untdelemn şi vin, dar şi un prilej de bucurie binecuvântată întru amintirea evenimentului Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor.
Bineînţeles, acestora se adaugă însuşi praznicul Adormirii Maicii Domnului, care cuprinde Privegherea din ajun şi Sfânta Liturghie din ziua sărbătorii. În ajun există şi rânduiala specială a Prohodului Adormirii Maicii Domnului, care ne aminteşte de Prohodul Mântuitorului Iisus Hristos din Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Slujba în trei stări a fost tradusă la începutul secolului al XIX-lea în limba română şi s-a perpetuat în cărţile de cult, odată cu Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, de la Ioniţă Pralea, Macarie Ieromonahul, Anton Pann până în zilele noastre. Cele trei stări amintesc de Adormirea Maicii Domnului şi de mutarea cu trupul la cer cu puterea Fiului său, Care o primeşte în ceruri. Având rânduiala unui prohod, icoana Adormirii Maicii Domnului pe care o întâlnim pe peretele de miazănoapte al bisericii a inspirat să se croiască epitafe. Rânduiala înconjurării bisericii este chiar ca la Prohodul Domnului.
Ne aflăm în plină vară, perioadă în care mulţi dintre credincioşi şi-au programat, din timp, concediile. Ca duhovnic, ce sfat aveţi pentru cei care se află, în timpul postului, departe de casă?
Acest post al Adormirii Maicii Domnului este cunoscut de către toţi credincioşii. Maica Domnului este Maica noastră a tuturor şi am învăţat din experienţa parohială că se creează o încărcătură emoţională în acest post, iar credincioşii nu îl încalcă. Bineînţeles că este o perioadă în care mulţi poate şi-au rânduit din timp plecarea în concediu, dar cei care postesc vor posti chiar şi dacă pleacă în călătorie. Recomandările sunt, în primul rând, pentru cei care ar dori să postească, şi care nu au postit până acum, să înceapă chiar cu Postul Adormirii Maicii Domnului, pentru că este o perioadă de doar două săptămâni în care se pot mobiliza şi pot vedea care este frumuseţea postului. Pentru cei care sunt pelerini, aceştia vor primi la mănăstirile pe care le vizitează mâncare de post. Pentru cei care merg însă pentru agrement, este nevoie de mai mult efort pentru a se opri de la mâncărurile de dulce, lucru ce ţine de voinţa lor. Nici un duhovnic nu poate oferi dezlegare pentru mâncare de dulce în perioadă de post, decât pentru bătrâni, bolnavi sau copii, după rânduiala Bisericii. Un om în putere nu poate primi dezlegare pentru că merge în concediu. Oricât ar fi Biserica de înţelegătoare, aici este vorba despre rânduieli canonice şi mai ales despre posibilitatea de a împlini fiecărui credincios dorinţa de a ajunge la desăvârşire. Pentru că numim postul un mijloc de desăvârşire, iar postul de bucate este un prim pas spre desăvârşirea iubirii creştine.
Pentru creştinii care rămân acasă, posibilitatea postirii este mult mai uşoară. Pentru cei care merg în concediu, este nevoie de un efort în plus de voinţă, iar pentru pelerini poate fi un prilej de a observa, la mănăstiri, rânduiala postului şi ei înşişi se pot angaja în ţinerea acestui post cu evlavie pentru Maica Domnului.
