Omenirea se va confrunta cu „un risc crescut“ de producere a unor schimbări climatice „abrupte şi ireversibile“ dacă nu-şi va reduce în mod semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră, atrag atenţia oamenii de ştiinţă. Marile puteri încep să admită faptul că este necesar să se reducă emisiile gazelor poluante. Statele Unite, responsabile pentru aproape 40% din totalul emisiilor de gaze de seră, şi-au schimbat recent optica în privinţa încălzirii globale, admiţând că există schimbări climatice ca urmare a poluării. Congresul american a demarat un proiect de lege care prevede reducerea acestor emisii în 2020 cu 17% faţă de nivelul din 2005. Liviu Apostol, profesor în cadrul Departamentului de Geografia Mediului, Facultatea de Geografie - Geologie a Universităţii „Al. I. Cuza“ Iaşi, este de părere că, în următorii ani, ne putem întâlni cu fenomene meteo extreme din ce în ce mai des, deşi se iau măsuri împotriva încălzirii la nivel mondial.
„Schimbările climei au fost şi în trecut, dar mai lente. Cele de acum se petrec într-un ritm mai rapid. Fenomenele extreme se petrec în general în zona caldă, iar odată cu încălzirea globală înseamnă că ne-am «mişcat« şi noi, spre zona caldă. Au apărut o serie de fenomene despre care nu s-a mai auzit pe aici, precum tornadele“, a remarcat Liviu Apostol, care constată că atât frecvenţa, cât şi intensitatea fenomenelor extreme au crescut. „Într-o zonă cu căldură, cu energie mai multă se produc şi schimbări mai puternice şi mai rapide, astfel că şi climatul devine mai excesiv, mai haotic, mai variabil. În ceea ce priveşte evoluţia fenomenelor climatice extreme, cred că ne putem aştepta în viitor, cel puţin până în zece ani în continuare, chiar dacă se iau măsuri, din inerţie, încălzirea va mai continua şi deci vor creşte în frecvenţă şi intensitate“, a spus Liviu Apostol, într-un interviu acordat „Ziarului Lumina“.
Încălzirea climei este un fenomen accentuat de omenire sau e un episod independent, care face parte dintr-un ciclu natral?
În opinia mea, temperaturile cresc. Dar şi întrebările oamenilor sunt justificate: „S-a mai întâmplat în timp aşa ceva?“. Interguvernmental Panel for Climate Change (IPCC) este o organizaţie interguvernamentală uriaşă care se sprijină pe institute de cercetare şi alte instituţii şi organizaţii care sintetizează prin rapoarte anuale ce se întâmplă. Astfel, s-a observat în studiile realizate de această organizaţie că metanul are un efect deosebit asupra climei. Metanul apare şi din cauza activităţii omeneşti, a agriculturii, zootehniei mai ales, dar şi din scăpările de gaz. Principalul vinovat (de încălzirea globală - n.r.) este dioxidul de carbon, care este într-o cantitate crescută. Dioxidul de carbon este un component natural al atmosferei, nu este poluant. Poluarea nu reprezintă doar infestarea, doar introducerea în atmosferă a unor substanţe toxice, ci introducerea oricărui element străin atmosferei sau a unuia care face parte din ea, dar care îi schimbă compoziţia. Aerul are media de 9,6 grade Celsius la Iaşi, dar dacă facem căldură aici, cu furnale şi altele, poluăm termic.
La fel, fără dioxid de carbon nu se poate trăi, dar dacă se schimbă raportul înseamnă că este poluare, dioxidul de carbon devine dăunător omului şi activităţilor sale. Dar pentru a reduce creşterea cantităţii de dioxid de carbon sau măcar să o ţinem pe loc, trebuie să oprim arderile. Iar pentru a opri arderile, trebuie să oprim consumul de energie, iar pentru a opri energia, trebuie să oprim progresul, trebuie să oprim lumea şi viaţa, aşa cum este ea astăzi.
Pentru a avea posibilitatea de progres în viitor trebuie să găsim energii alternative care să înlocuiască pe cele producătoare de dioxid de carbon, dar până le găsim, trebuie să „strângem şurubul“ la ceea ce este producător clasic de energie.
Asta înseamnă să dăm înapoi. Dar cine dă înapoi? Ţări precum România, Ucraina au dat înapoi, dar nu pentru că este încălzirea globală. S-a dat înapoi pentru că o lume veche s-a sfârşit şi apare o altă lume. Aşa a fost întotdeauna atunci când s-au schimbat sistemele, s-a mers înapoi.
„Datul“ acesta înapoi se poate vedea în feudalism, de la Imperiul Roman până la Imperiul Franc a fost un „dat înapoi“ nu cu 20 de ani, ci s-a dat înapoi cu 400 de ani. Dar după asta s-a produs progresul. Imperiul Roman a ajuns pe un drum pe care nu mai putea merge înainte. A mers pe un drum care a dus foarte departe, dar s-a oprit. Feudalismul a dus mai departe progresul.
O ţară care se poate dezvolta cu 5-6% pe an, ca Statele Unite, poate spune că „va duce emisiile de dioxid de carbon aşa cum erau în 1990“? „Înapoi“? Dacă ne gândim, creşterea care a fost timp de 17 ani în Statele Unite înseamnă că ceea ce vedem noi la televizor, în filme, este deja ceva vechi pentru că este de două-trei ori mai mult decât ne închipuim noi.
Cine a mers cu ritm mic de creştere sau a dat înapoi nu are ce pierde acum, dar ca ei să îşi oprească jumătate din centrale, din automobile, din servicii, din industrii, nu e uşor! Restructurarea pentru noile energii costă bani.
În faţa acestei evidenţe, Statele Unite, care au cel mai bun serviciu meteorologic din lume NOAA - National Oceanic and Atmospheric Administration, s-au îndoit multă vreme de aceste schimbări şi foarte greu au acceptat ideea.
Al Gore a primit Premiul Nobel pentru că el a fost o vreme vicepreşedinte şi a reuşit cumva să lămurească opinia publică americană că, într-adevăr, este vorba despre încălzire globală. Noi nu vedem realitatea, sunt puţini cei care văd realitatea, aşa cum spunea John Steinbeck. Majoritatea dintre noi văd ceea ce vor să vadă. Iar americanii la fel vedeau. Se gândeau că poate este vorba de ciclicitate în ceea ce priveşte încălzirea climei.
„Întunecarea globală“, un rău necesar?
Este încălzirea un episod din evoluţia climei?
Nu există precedent cu o schimbare aşa de mare. Este o evoluţie continuă a Pământului, este o activitate vulcanică; şi pe vremuri au mai fost emisii de dioxid de carbon şi de gaze cu efect de seră, însă acestea acţionează şi azi.
Dar şi acum, ca şi atunci, acţionează şi un fenomen contrar: „Global Dimming“ - întunecarea globală. Într-o „atmosferă“ industrială vremea se încălzeşte, dar în acelaşi timp sunt şi multe pulberi în atmosferă, iar radiaţia solară a scăzut foarte mult. Se încălzeşte pentru că este ţinută aici căldura trimisă de Soare, dar, în acelaşi timp, căldura trimisă de Soare este din ce în ce mai puţină pentru că se opreşte în această perdea de poluanţi lichizi şi solizi, care se găsesc în atmosferă. Astfel că acest fenomen de încălzire nu este atât de rapid, pentru că altfel ar fi şi mai rău dacă atmosfera ar fi senină şi limpede.
Noi ne întrebăm dacă au existat precedente. Au existat în vremurile istorice, dar nu de când se scrie. Noi ce dovezi avem? Aparatele meteorologice moderne datează de 300 de ani, sunt şiruri de date meteorologice..., iar noi avem în România de 170 de ani date izolate. Dar aceste date sunt cele pe care ne bazăm, iar despre episoade care au mai fost.. noi ce putem să ştim?! De-a lungul istoriei au mai fost fluctuaţii, ele au fost foarte vechi, găsim oase de girafă în România, de hipopotam, de mamut, înseamnă că au mai fost schimbări. Dar în ultimul timp nu au mai avut loc schimbări atât de rapide cum sunt cele de acum. Cele de mai demult au fost mai lente. Acestea de acum sunt şi rapide şi fără precedent.
Ce episoade dramatice a cunoscut clima în trecut?
Odată cu apariţia omului, sfera de interes asupra lucrurilor devine mai personală. Ce a fost acum 100.000.000 de ani e mai puţin interesant decât ce s-a întâmplat odată cu apariţia omului. Ne interesează şi ultimele glaciaţii din cuaternar, astfel că, în ultimii 40.000-50.000 de ani, schimbări au fost majore. De acum 5000-6000 de ani î.Hr., climatul s-a stabilizat, apar şi civilizaţiile, apare şi „istoria“, de când oamenii scriu şi avem certitudini mai mari.
Dendrologia, inelele de la copaci, ne arată ce s-a întâmplat într-un an, dacă au crescut mai mult sau mai puţin, se vede dacă se taie un copac cum a fost vremea an de an. Mai sunt analizele de spori şi polen, analizele de izotopi de oxigen, sunt analizele gazelor conţinute în gheaţa Antarcticii şi Groenlandei. Avem o documentaţie destul de clară despre ce s-a întâmplat. În timpurile istorice mai noi, începând cu 1100-1300, a fost o mică eră glaciară, atunci vikingii care trăiau în Groenlanda, de exemplu, au trebuit să părăsească locul. Mulţi pun fapte istorice, migraţii, războaie pe seama acestor schimbări climatice.
Natura cunoaşte mai multe tipuri de ciclicităţi
Există o ciclicitate a fenomenelor de încălzire?
Sunt mai multe motive pentru care există ciclicitate în natură. Este una pe care o ştim cu toţii, cea de 24 de ore. Faţă de animale, noi ştim că va veni noaptea, suntem siguri de asta. Mai este ciclicitatea anuală, ştim că va veni iarna. Mai ştim că este şi o ciclicitate a petelor solare, care are loc o dată la 9-13 ani, când activitatea Soarelui are un maxim şi un minim, numai că asta nu e demonstrat dacă are sau nu o influenţă prea mare asupra temperaturii. Poate avea o influenţă asupra câmpului electromagnetic, a aurorelor polare, a furtunilor magnetice. Pământul are o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui. Pe această elipsă mişcările sunt diferite. Pământul are o axă, iar axa lui se înclină diferit. Nu este înclinarea lui de 23 de grade şi 30 de minute care este astăzi, axa polurilor cum o vedem noi. Axa aceasta se îndreaptă mai mult până la 24,5 grade, până pe la 19 grade, nu se îndreaptă exact. În acelaşi timp, axa face o mişcare de rotaţie, de precesie, aşa cum face un titirez pe masă. El se învârte aşa cum se învârte şi Pământul, stă şi oblic, la fel ca Pământul, dar mai face şi schimbări. Datorită acestor schimbări ale axei Pământului sunt ciclicităţi care au loc de la 20.000 la 40.000 de ani, cel mai frecvent.
Atmosfera are o inerţie, este un sistem mare, acţionează şi Pământul, iar creşterea asta de temperatură, intensificarea efectului de seră s-a produs mai târziu decât a apărut motivul. Astfel că şi staţionarea creşterii încălzirii şi a efectelor de seră se va face mai târziu decât momentul în care se iau măsurile. Măsurile sunt foarte puternice, de exemplu cantitatea de sulf din atmosferă a fost dată înapoi, a scăzut faţă de acum 15-20 de ani. S-a reuşit în războiul cloro-fluoro-carbonic, substanţele care sunt vinovate de gaura produsă în stratul de ozon, şi acestea au fost oprite, o dovadă că se lucrează, în ciuda a ce vedem noi... sau nu vedem, mecanismele mari lucrează, se iau măsuri, iar lucrurile merg pe calea cea bună.
La încălzire, aşa cum e definiţia şi pentru poluare, vorbim de stadiul actual al cunoaşterii, „din câte ştim acum“. Este posibil ca peste un timp să se descopere un alt vinovat al efectului de seră. Însă efectul de seră este o certitudine. Mai este tabăra care nu este de acord cu acest fapt, are chiar şi argumente. Cred că în ţara asta, dintre cei care profesează în acest domeniu, cred că sunt cam 10% care sunt adepţii ideii că este doar o ciclicitate, o evoluţie naturală şi că nu ar trebui să ne îngrijorăm.
Dar incidenţa fenomenelor meteo extreme a crescut.
Da, este corect, iar aceste fenomene au legătură cu încălzirea globală. La Polul Nord nu putem vorbi de tornade şi cicloni. Sunt astfel de fenomene în Suedia? Nu! Auzim că sunt astfel de fenomene în Bangladesh, în Golful Mexic, la New Orleans, în Florida, în India, în nici un caz în Suedia sau în Finlanda.
În zona caldă atmosfera are căldură, deci atmosfera are energie. Are vapori de apă. Vaporii de apă conţin şi ei energie. Sunt astfel două motive. Ciclonii tropicali, când se îndreaptă spre uscat, se sting pentru că nu mai au energie, nu mai sunt vaporii care să îi alimenteze, trebuie să fie vapori. Acolo unde este frig, nu se poate face evaporaţie, nu sunt vapori. Unde este frig, fenomenele meteo extreme se întâmplă la scară mică şi rar. Ele se întâmplă în zona caldă. Dacă se întâmplă să fie încălzire globală, înseamnă că ne apropiem şi noi de zona caldă şi apar şi fenomene meteo extreme.
▲ Schimbări climatice abrupte şi ireversibile
Omenirea se va confrunta cu „un risc crescut“ de producere a unor schimbări climatice „abrupte şi ireversibile“ dacă nu-şi va reduce în mod semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră, potrivit unui raport al unui congres ştiinţific, după cum informează AFP. „Observaţiile recente arată că numeroase aspecte ale climei evoluează în apropiere de limita superioară a proiecţiilor GIEC (Grup internaţional de experţi privind schimbările climatice)“, semnalează raportul, publicat cu şase luni înainte de summitul de la Copenhaga.
Numeroşi indicatori climatici se situează deja dincolo de fluctuaţiile naturale în care s-au dezvoltat societăţile contemporane - creşterea temperaturii medii la suprafaţa Pământului, topirea gheţurilor, creşterea nivelului apelor mărilor, acidificarea oceanelor. „Dacă emisiile nu vor fi controlate, numeroase tendinţe se vor accelera, probabil, provocând un risc crescut de producere a unor schimbări climatice abrupte şi ireversibile“, subliniază raportul, redactat de 12 oameni de ştiinţă.
Experţii în climă amintesc că „una dintre cele mai spectaculoase evoluţii“ de la ultimul raport al GIEC, publicat în 2007, este topirea rapidă a gheţurilor la suprafaţa Oceanului Arctic la sfârşitul verii. Raportul aminteşte caracterul urgent al reducerii puternice şi rapide a emisiilor de gaze cu efect de seră, avertizând împotriva unor obiective prea slabe pentru 2020, care ar putea să mărească riscul unui impact grav, dar nu ia poziţie faţă de angajamentele în cifre în curs de negociere.
▲ Întunecarea globală
Întunecarea globală este reducerea graduală a nivelului de iradiere globală directă pe suprafaţa terestră. Se consideră că aceasta este cauzată de o creştere în particule, cum ar fi aerosolii sulfuraţi în atmosferă din cauza acţiunilor antropice.
Întunecarea globală a interferat cu ciclul hidrologic, reducând evaporarea şi este posibil să fi cauzat secete în anumite zone. Întunecarea globală creează un efect de răcire care este posibil să fi mascat parţial efectul gazelor de seră şi al încălzirii globale.
Prezenţa crescândă a particulelor de aerosoli în atmosferă este cauzată de activitatea umană. Aerosolii şi alte particule absorb energia solară şi reflectă lumina solară înapoi în cosmos. Poluanţii se pot amesteca cu picăturile de ploaie. Cu cât picăturile de ploaie conţin mai mult poluant, cu atât picăturile sunt mai multe (aceeaşi cantitate de apă este dispersată în mai multe picături). Picăturile mai mici fac norii mai reflectivi, astfel încât din ce în ce mai multă lumină solară este reflectată înapoi în spaţiu şi cât mai puţină atinge suprafaţa Pământului. Norii interceptează atât căldura solară, cât şi căldura radiată de Pământ. În timpul zilei, interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă, în timpul nopţii, radierea căldurii terestre către Pământ încetineşte pierderea de căldură la nivelul suprafeţei terestre.
▲ Impactul încălzirii globale este deja aproape ireversibil
Efectele încălzirii globale deja se fac simţite în Statele Unite, iar acest fenomen riscă să fie ireversibil, a avertizat recent administraţia Barack Obama, într-un raport care pare să se distanţeze de scepticismul administraţiei George W. Bush în acest sens, conform AFP. „Schimbările climatice se fac simţite acum, nu în deceniile sau secolele care vor urma“, apreciază Jerry Melillo, unul dintre autorii raportului intitulat „Global Climate Change Impacts in the United States“.
Încălzirea globală se traduce prin creşterea temperaturilor, a nivelului oceanelor, topirea gheţarilor şi a zăpezilor, după cum precizează raportul Programului american de cercetare a încălzirii globale, redactat de mai multe departamente împreună cu Casa Albă. Fără o modificare a consumului de energie, creşterea temperaturilor va provoca valuri de căldură mai frecvente, avertizează autorii studiului, o premieră a administraţiei americane. Uraganele, care apar frecvent în sud-est, vor deveni mai violente. Regiunile care au înregistrat deja o creştere a precipitaţiilor vor fi probabil afectate de ploi şi căderi de zăpadă mai abundente în viitor, în timp ce regiunile aride din sud-vest vor fi marcate de o secetă mai gravă.
De asemenea, încălzirea va avea un impact asupra agriculturii ca urmare a creşterii temperaturilor şi a scăderii precipitaţiilor în în zona centru-vest, generând creşterea cererii de energie prin utilizarea tot mai frecventă a sistemelor de climatizare, potrivit raportului.
Congresul a demarat un proiect de lege care prevede reducerea acestor emisii în 2020 cu 17 la sută faţă de nivelul din 2005. Administraţia americană doreşte adoptarea acestui proiect de lege înainte de sfârşitul lui iulie, cu câteva luni înainte de conferinţa internaţională de la Copenhaga din decembrie în cadrul căreia se doreşte adoptarea unui nou acord în continuarea celui de la Kyoto. Dar sectorul petrolier american nu renunţă. Patronul grupului ConocoPhillips a avertizat că eforturile administraţiei americane în lupta împotriva încălzirii globale ar putea genera o criză petrolieră mult mai gravă decât în trecut.
▲ Protocolul de la Kyoto
Protocolul de la Kyoto este un acord internaţional privind mediul negociat în decembrie 1997 de către 160 de ţări. Acordul prevede, pentru ţările industrializate, o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada 2008-2012, în comparaţie cu cele din 1990. Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puţin 55 de naţiuni (condiţie deja îndeplinită), care să producă 55% dintre emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiţie a fost îndeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului. După Conferinţa de la Marrakech din noiembrie 2001, a şaptea conferinţă a părţilor semnatare, 40 de ţări au ratificat Protocului de la Kyoto. În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% dintre emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului.
