Îl pomenim astăzi pe Sfântul Neagoe Basarab, domnitor al Ţării Româneşti între 1512 şi 1521, mare ctitor de lăcaşuri sfinte şi învăţător luminat de Duhul Sfânt. El este autorul monumentalei opere a "Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie", adevărat manual de guvernare a sufletului şi conducere a oamenilor. Am stat de vorbă cu pr. dr. Sabin Stancu, directorul Seminarului Teologic "Neagoe Vodă" din Curtea de Argeş, care ne-a împărtăşit importanţa patronajului unui domnitor sfânt pentru Biserica, şcoala şi ţara noastră.
Preacucernice părinte director, s-au împlinit 500 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Ce a însemnat pentru ţara şi Biserica noastră domnia voievodului român?
Într-adevăr, anul acesta s-au împlinit 500 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Relativ scurtă, domnia sa de numai 9 ani (1512-1521) are o însemnătate deosebită. Politic, el reuşeşte să păstreze independenţa ţării faţă de Imperiul Otoman aflat atunci în plină expansiune, în Asia şi Africa, urmată apoi de cea din Europa. Cu înţelepciune şi cu artă diplomatică reuşeşte să evite războiul, dar faţă de vecini îşi arată disponibilitatea pentru orice campanie militară europeană împotriva turcilor. Stabilitatea politică obţinută a adus pe plan intern creştere demografică şi dezvoltare economică. Domnitorul continuă organizarea administrativă a ţării, aducând înnoiri în toate domeniile vieţii statului şi consolidând, astfel, puterea domnească.
Însă Sfântul Voievod rămâne în istoria naţională mai ales prin activitatea sa cultural-religioasă. A urmărit în special întărirea unităţii creştinilor ortodocşi în lupta contra turcilor. Pentru Biserica noastră Ortodoxă strămoşească domnia sa a reprezentat un reviriment şi o continuare a organizării administrative începută de domnitorul Radu cel Mare (1495-1508), prin înfiinţarea primelor două eparhii: cea de Râmnic - Noul Severin şi cea de Buzău. Neagoe Basarab va muta în 1517 scaunul mitropolitan de la Curtea de Argeş la Târgovişte, începând aici construcţia Catedralei mitropolitane, terminată în 1537 în timpul lui Radu Paisie. Aducerea moaştelor patriarhului Nifon, fost mitropolit al ţării pentru o scurtă perioadă, şi canonizarea lui la 16 august 1517 - prima pe teritoriul ţării noastre -, precum şi prezenţa patriarhului ecumenic Teolipt I la sfinţirea bisericii Mănăstirii Argeşului sunt realizări deosebite ale Bisericii noastre la care Sfântul Voievod a avut o contribuţie majoră.
Sunteţi directorul Seminarului Teologic "Neagoe Vodă" din Curtea de Argeş. Din experienţa preacucerniciei voastre, în ce măsură este însuşită de elevii seminarişti argeşeni moştenirea spirituală şi culturală a autorului "Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie"?
În plan cultural, "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie" reprezintă una dintre cele mai valoroase creaţii literare româneşti. Lucrarea este un tratat de instrucţie şi educaţie moral-religioasă, un breviar de ascetică şi mistică răsăriteană, un manual de teorie şi tehnică a guvernării, o carte de tactică şi strategie militară, dar şi un veritabil cod diplomatic. În partea lor religioasă, "Învăţăturile…" sunt un tratat de învăţătură creştină şi chiar o mărturisire de credinţă.
Moştenirea culturală şi spirituală a Sfântului Voievod este prezentă în spaţiul bisericesc teologic argeşean şi ne obligă pe noi, dascăli şi elevi seminarişti, la o înaltă ţinută spirituală şi didactică. La 14 septembrie 1836, când a luat fiinţă Seminarul Teologic pentru Eparhia Argeşului, denumirea cea mai potrivită pentru acesta a fost numele Voievodului Neagoe Basarab. Ce semn de cinstire potrivit pentru un domnitor cărturar şi mai ales sfânt! Putem spune că aceasta a fost expresia cinstirii locale de care se bucura la acea vreme domnitorul.
"Învăţăturile…" sunt parte din literatura obligatorie a elevilor seminarişti alături de "Învăţătura de credinţă ortodoxă". Aceste două cărţi sunt primite de elevii seminarişti în fiecare an din partea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Calinic. Din punct de vedere teologic, "Învăţăturile…" sunt actuale şi astăzi prin accentul pus de autor pe cultul sfintelor icoane, pe cinstirea Maicii Domnului, pe castitate şi pe sublinierea dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos. Fundamentarea patristică a lucrării face din autorul ei primul român care a cunoscut şi a folosit în opera sa pe Sfinţii Părinţi.
Sunteţi preot slujitor al Catedralei arhiepiscopale "Adormirea Maicii Domnului" din Curtea de Argeş, splendidă ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Vorbiţi-ne, vă rugăm, despre bucuria slujirii în acest sfânt lăcaş şi despre activitatea ctitoricească a domnitorului român.
Privilegiul de a sluji într-un sfânt lăcaş de valoarea istorică şi spirituală a Catedralei arhiepiscopale "Adormirea Maicii Domnului" din Curtea de Argeş este mare şi îmi produce o bucurie deosebită. Catedrala, aşa cum este astăzi, este capodoperă a arhitecturii ecleziastice româneşti, apreciată de toţi cei care au văzut-o. Ea este expresia sufletului voievodului ctitor şi valoarea ei este sporită de faptul că este şi gropniţa domnitorului, a urmaşilor lui, dar şi a Casei Regale a României.
Activitatea de ctitor a domnitorului este cunoscută în întreaga lume ortodoxă, el dovedindu-se a fi un protector al Patriarhiei Ecumenice, al Sfântului Munte Athos, dar şi al celorlalte locuri sfinte ale creştinismului greu încercate atunci de stăpânirea otomană. A ajutat financiar Biserica de pretutindeni prin numeroase danii în bani şi obiecte sfinte, aşa cum aflăm din "Viaţa Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului" scrisă de Gavriil Protul. Moştenirea bizantină a fost respectată de Sfântul Voievod. În ţara noastră, de numele său se leagă ajutorarea mănăstirilor Tismana, Cozia, Cotmeana, Dobruşa, Cozia, finalizarea construirii Mănăstirii Dealu, construcţia mănăstirilor Curtea de Argeş, Ostrov în părţile Vâlcei, a Mănăstirii Snagov şi a Catedralei mitropolitane din Târgovişte.
