„Spiritualitatea creştină şi rigoare ştiinţifică: notele de subsol ale Filocaliei Româneşti“

La sfârşitul anului trecut, la Editura „Doxologia“ a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a apărut lucrarea „Spiritualitatea creştină şi rigoare ştiinţifică: notele de subsol ale Filocaliei Româneşti“, în două volume, cu o prefaţă de Lidia Stăniloae. Despre această lucrare de referinţă, care îi ajută pe cei interesaţi să pătrundă mai profund în uriaşul monument al spiritualităţii filocalice, şi despre cum cele 7.500 de note de subsol tratate în cele două volume pot să faciliteze înţelegerea manierei de lucru a părintelui Stăniloae, am stat de vorbă cu autorul ei, asist. univ. drd. Alexandru Prelipcean de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, doctorand în cadrul Universităţii  „Aristotel“ din Tesalonic şi doctorand la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii  „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Cum a apărut ideea tratării unei asemenea lucrări?

În anul 2005, pe când eram student în anul al II-lea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, mi-am luat ca teză de licenţă, la disciplina Teologia dogmatică şi simbolică, titlul  „Părintele Dumitru Stăniloae şi notele de subsol ale Filocaliei româneşti“. Ideea a pornit de la teoria domnului Horia Roman Patapievici, care, la un congres internaţional susţinut la Bucureşti, a susţinut că ar trebui regândite şi valorizate notele de subsol ale părintelui Dumitru Stăniloae cuprinse în Filocalie, fiindcă există o legătură organică între textele din notele de subsol şi textul filocalic. În opinia lui Horia Roman Patapievici, notele de subsol ale Filocaliei româneşti nu sunt numai nişte simple mostre de erudiţie sau completări certe ale literaturii bibliografice, ci sunt note personale ale părintelui Stăniloae, astfel încât dacă cineva ar dori să descopere o nouă teologie a marelui nostru teolog, o poate face prin intermediul acestor note de subsol. Am încercat, pornind de la această idee, să văd dacă într-adevăr ipoteza are susţinere în textul filocalic şi în cadrul notelor de subsol. Spre surprinderea mea, am aflat că există o legătură organică între notele de subsol şi textul în sine, iar pe de altă parte, printr-o citire corectă, atentă a acestor note, putem înţelege maniera de lucru a părintelui Dumitru Stăniloae. Nu mi-am propus şi nu am crezut la început că lucrarea va avea 900 de pagini, dar munca mea asiduă, timp de trei ani, în redactarea ei, mi-a oferit foarte multe satisfacţii, pentru că am intrat pe de o parte pe un anumit făgaş, pe un anumit nivel de gândire a textului filocalic, pe o manieră receptivă a acestuia, iar pe de altă parte am descoperit modalitatea de gândire a Filocaliei de către traducătorul ei.

Ce conţin cele două volume? Cum sunt ele împărţite?

În prima parte a lucrării, apărută în două volume,  se subliniază aspecte ale notelor de subsol, stârnind interesul pentru continuarea şi dezvoltarea în cadrul teologiei dogmatice româneşti a lucrărilor de înţelegere şi explicare a operelor părintelui Dumitru Stăniloae. În partea a doua a lucrării, intitulată sugestiv „Indice ale notelor de subsol ale Filocaliei Româneşti“, se face prezentarea unui indice tematic şi al unuia onomastic. Importanţa acestora se legitimează din două perspective: prima, pentru a fi utile celor ce vor realiza studii despre opera şi personalitatea părintelui Stăniloae, iar cea de-a doua perspectivă, de a fi un material complet pentru cei ce vor elabora diverse studii, articole, omilii. Partea a treia oferă cuprinsul notelor de subsol ale părintelui Stăniloae din Filocalia românească.

Despre câte note de subsol este vorba în lucrarea pe care aţi tratat-o?

Din cadrul cele 12 volume ale Filocaliei româneşti, am exclus în lucrarea mea volumul 1 şi volumul 4, pentru că sunt volume cu puţine note de subsol, iar majoritatea dintre acestea nu sunt note personale ale părintelui Stăniloae; nu întâlnim în ele erminia pe care părintele Dumitru Stăniloae o face la textul filocalic. Sunt mai degrabă trimiteri biblice, trimiteri cu referinţe ştiinţifice. Tocmai din acest punct de vedere, nu au fost catalogate în indexul tematic pe care l-am realizat. În cele 10 volume tratate, am înglobat per total aproximativ 7.500 de note de subsol, pe care le-am împărţit în diferite categorii: note biblice, note de erudiţie, adică notele părintelui Stăniloae cu trimiteri la literatura secundară, note patristice şi note ermineutice, acestea din urmă fiind cele mai importante, în număr de vreo 6.000. Este o lucrare care îi ajută pe cei interesaţi să pătrundă mai profund în uriaşul monument al spiritualităţii care este Filocalia şi care poate conduce spre descoperirea drumului aspru spre îmbunătăţire pe care suntem cu toţii chemaţi să-l urmăm.

Cum îi poate ajuta această lucrare pe cei interesaţi de studiul Filocaliei?

Lucrarea în sine este mai degrabă un instrument de lucru, deosebit de necesar, având în vedere faptul că spaţiul teologic ortodox românesc duce lipsă de instrumente de lucru. Această lucrare este un instrument de lucru util teologilor, studenţilor, preoţilor, şi de ce nu, celor care vor să se îmbogăţească duhovniceşte de ceea ce reprezintă Filocalia şi celor care vor să ia contact cu gândirea părintelui Dumitru Stăniloae.  Scopul lucrării este acela de a oferi un ajutor celor care vor dori să descopere sensurile adânci ale traducerii filocalice. De exemplu, dacă cineva este interesat de problematica iubirii divine sau a iubirii dintre oameni, poate găsi în indexul lucrării, pe de o parte, trimiteri lapidare la note de subsol privind conceptul iubirii, iar pe de altă parte, în ultima parte a lucrării, în antologia notelor de subsol, poate găsi textul în sine, dar cu unele modificări, fiindcă materialul este adaptat la cerinţele limbii române actuale.