Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
Ultima sfinţire din comunism
La 7 aprilie 1988, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist sfinţea pentru prima dată Marele Mir în calitate de patriarh. Ritualul sfinţirii apei l-au săvârşit mitropolitul Nestor al Olteniei, episcopul Roman, pe atunci vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Gherasim, la vremea aceea Episcopvicar al Episcopiei Buzăului, însoţiţi de un sobor de preoţi şi diaconi. "În Joia Mare, 7 aprilie 1988, la orele 8 dimineaţa, soborul arhiereilor, în frunte cu PFP Teoctist, patriarhul României, înveşmântat în odăjdădii şi înconjuraţi de consilieri ai Administraţiei Patriarhale şi Arhiepiscopiei Bucureştilor, de preoţi şi diaconi, au pornit în procesiune solemnă din Palatul Patriarhal şi au intrat în Catedrala patriarhală pentru a săvârşi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi sfinţirea Marelui Mir, unde aşteptau profesorii institutului şi seminarului teologic, monahi, monahii, studenţi şi elevi seminarişţi, precum şi un număr mare de credincioşi veniţi la această importantă solemnitate bisericească". Aşa este descris, printre altele, actul în revista BOR, nr 4-6/1988. Obişnuiţi cu libertatea de expresie şi cu facilităţile mediatice ale vremii noastre, uităm poate că pe vremea aceea un asemenea moment era necunoscut în proporţie de 90% de credincioşii de rând. Astăzi, din fericire, un eveniment de asemenea importanţă pentru Biserică poate fi urmărit în direct la Televiziunea TRINITAS de către orice român credincios.
▲ Credincioşii, în întâmpinarea soborului Terminându-se Marele Mir pregătit şi sfinţit în 1988, s-a purces la o nouă sfinţire în 1993, deja în plină libertate religioasă. Astfel, în Joia Patimilor din acel an, 15 aprilie, în cadrul Sfintei Liturghii s-a săvârşit şi Sfinţirea Mirului, dar de data aceasta în Biserica "Sfântul Spiridon-Nou". Soborul ierarhilor era condus de patriarhul Teoctist, ca Întâistătător al Bisericii. Rânduiala preparării a fost deschisă la Mănstirea Antim de patriarh şi episcopii vicari Nifon, Teofan şi Roman. Din revista BOR aflăm că Mirul a fost adus de la Mănăstirea Antim la Catedrala patriarhală, în şase amfore, iar de aici, soborul a plecat în dangăt de clopot purtând vasele cu mir spre Biserica "Sf. Spiridon-Nou". Au mers pe jos pe străzile Bibescu Vodă şi Şerban Vodă, de o parte şi de alta a străzilor fiind militari în uniforme, dar şi mulţime de credincioşi care ştiau despre slujbă şi priveau impresionaţi. S-au pregătit atunci pentru sfinţire 250 litri de Mare Mir. ▲ În 1996, o cantitate mai mare După anii lungi de prigoană a credinţei în vremea comunistă, venise vremea ridicării multor lăcaşuri de cult. Aşa se explică de ce după numai trei ani, în 1996, Patriarhia Română a hotărât o nouă sfinţire a Marelui Mir. Raportul de necesitate a unei noi preparări şi sfinţiri a materiei Mirungerii a fost întocmit de IPS Teodosie, pe vremea aceea, Episcopvicar patriarhal. S-au calculat ingredientele şi reţeta pentru a se obţine 300 de litri de mir. Atunci a fost aprobată şi participarea ca specialist la pregătirea mirului a colonelului în retragere Dumitru Răducanu, farmacist primar. Mirodeniile au fost aduse din Grecia, Bulgaria şi Ierusalim. Slujba de sfinţire a Marelui Mir s-a oficiat la Biserica "Sf Spiridon-Nou", iar în cuvântul de învăţătură rostit de Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, se subliniau importanţa şi semnificaţia momentului sfinţirii, dar şi înţelesul Sfântului Mir în viaţa Bisericii. ▲ Ingredientele folosite anul acesta Ulei de măsline extra virgin (305 l), vin (700 l); plante aromate şi medicinale: sunătoare (3,5 kg), vâsc (4,725 kg), rosmarin (3,150 kg), pochivnic (3,150 kg), iarbă de măghiran (1,575 kg), rădăcină de iarbă mare (3,150 kg), iarbă de mărul lupului (1,725), Rizom de stânjenel (1,575 kg), iarbă de busuioc (4 kg), iarbă de salvie (4 kg), iarbă de melisă (4 kg), extracţie de petale de trandafir (10 kg), rezină (tămâie) (8 kg); uleiuri esenţiale: Aetheroleum Cedri (1 l), Cinamomum Zeylanicum (200 g), Aetheroleum Mirti (250 g), Boswelia Carteri (200 g), Aetheroleum Pini (250 g), Commiphora Myrrha (120 g), Syzigium Aromaticum (300 g), Aetheroleum Viola Odorata (250), Cistus Ladanifer (200 g), Myristica Fragrans (200 g), Piper Nigrum (250 g), Pinus Palustris (1 l), Cinamomium (150 g), Aetheroleum Vetiveria Zizanioides (250 g), Aloe Vera (50 g), Zingiber Officinale (120 g), Styrax benzoin (100 g), Nyroxylon Balsamum, Toluifera Balsamum, Tolutanum Opobalsam (200 g), Cupresus Sempervirens (200 g), Aetheroleum rosae (500 g), Aetheroleum Lavandulae (250 g), Aetheroleum Garanii (250 g), Aetheroleum Citri (250 g), Styrax (1 kg), Moschus Moschiferus (100 g), Nardostchacys Jatamansi (2 l), Aetheroleum Vanilla (250 g).