A plecat Clara, trestia frumoasă a poeziei

A plecat dintre noi zilele acestea poeta Clara Mărgineanu. O poetă subţire la trup ca o trestie şi frumoasă la chip ca însăşi poezia pe care o scria, frumoasă şi la suflet, mereu dornică să arate prietenia sa celor de jur. Când s-a răspândit vestea morţii acestei scriitoare şi neobosite jurnaliste în tărâmul cultural, care mai avea puţin şi împlinea 48 de ani, reţelele de socializare s-au umplut dintr-odată de mesajele şi lacrimile celor care au cunoscut-o şi au iubit-o. Paradoxal, pentru că ea se simţea uneori singură. Poate şi pentru că trauma ei de a creşte fără părinţi se manifesta mereu nevindecată, indiferent câtă prietenie primea de la ceilalţi. Se citea pe chipul ei, dar mai ales în poezia ei, o mare tristeţe, parcă o nemulţumire adâncă. Spre salvarea ei sufletească, a venit în ultimii ani cu multă putere credinţa în Dumnezeu. Aceasta i-a fost, cu siguranţă, suprema alinare. Invitată la emisiunea „Lumea credinţei” de la TVR, mărturisea: „Eu nu spun: Cred în Dumnezeu!, ci spun: Eu ştiu că există Dumnezeu!”

Într-un alt interviu spunea că, neavând rude de sânge, adică nu doar părinţi, dar nici fraţi sau alte rudenii, a căutat mereu să preţuiască prietenia şi a dăruit din sufletul ei cât a putut în numele unei înrudiri spirituale cu oamenii. I-a reuşit, pentru că numai astfel se explică dragostea cu care era înconjurată când realiza acele întâlniri culturale în cadrul unor de seri de poezie şi muzică, intitulate de ea, sugestiv, „Pariu pe prietenie”. Totul a pornit de la o carte a ei de poeme cu acest titlu şi a continuat prin cooptarea unor poeţi şi cantautori de muzică folk. Atunci când participa la festivaluri artistice, era imediat remarcată, în jurul ei se adunau oameni de calitate şi împreună realizau lucruri memorabile spre bucuria spectatorilor. Era o persoană cu carismă, în mod cert. Transmitea emoţia atunci când îşi recita versurile, iar iubitorii de poezie o aplaudau cu sinceritate. În poezia ei, mesajul este mereu unul care nu se poate demoda, aducând în atenţie valorile eterne ale omenirii, Binele, Frumosul şi Adevărul.

Clara Mărgineanu s-a născut la 4 iulie 1972 în Bucureşti, a fost licenţiată în arte la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (Facultatea de Film, secția Comunicare audiovizuală). A debutat cu poezie în revista „Luceafărul”, în 1991. A publicat 11 volume de versuri, între care „Sărmanele Duminici”, „Pariu pe prietenie”, „Prizonierul libertății”, „Uși zidite în alt destin”, „Dans cu pumnalul în inimă”, „Măștile Cleopardei”, „Sărutul femeii poem” și ediția bilingvă română-engleză „Blue Woman” (tradusă de Adrian G. Sahlean, apărută la Boston). A publicat mai multe volume de interviuri și publicistică. A fost realizator de emisiuni culturale la TVR între anii 1995 și 2013, unde a realizat interviuri, reportaje, documentare. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, secţia Poezie. Din anul 2009, a fost membră a Uniunii Cineaştilor din România, secţia Regie film şi tv, iar din 2018 şi a Uniunii Artiștilor și Realizatorilor de Film. Dumnezeu să odihnească în Împărăţia Sa sufletul iubitor de frumuseţe al poetei Clara Mărgineanu!