Arte plastice: Un artist al întrebărilor devastatoare - Albert Sofian

Exemplar curajul artistului care fotografiază momentul în care intră în coliziune cu sine însuşi! Care mă lasă pe mine, străin, să văd cum i se sparge carcasa, cum Înlăuntrul lui capătă formă omenesc neomenească. Formă, forme pe care, oricât de ciudat ar părea, le recunosc: sunt patimi, spaime, întâmplări trecute sau viitoare, sunt bucăţi din mine, bine ascunse, cel mai bine ascunse. Întâlnirea privitorului cu lucrările din seria „Bad Art Fantasy” sau „Missing Parts” poate declanşa un proces recuperator, de asumare a dualităţii universului interior. Despre acestea, regretata Cornelia Maria Savu scria că „dezvăluie Răul cu două feţe, cu discurs dual, dar şi Răul simbiotic Binelui. Cum să-l îmblânzeşti pe primul şi să nu-l laşi pe al doilea să cadă în capcana ademenirii celui dintâi e o altă poveste”. Cine este cel care se angajează în aceste zone poate cele mai fierbinţi ale demersului artistic? Albert Tiberiu Sofian!
S-a născut la Sibiu (14 iunie 1981), unde, şi în continuare, trăieşte şi lucrează. A absolvit Secţia de restaurare şi conservare-sculptură a Universităţii de Istorie şi Patrimoniu din Sibiu şi are masterat şi doctorat în grafică, la Universitatea de Arte şi Design din Cluj. Dincolo de numeroasele proiecte de grup la care a participat în ţară şi în străinătate, Albert Sofian s-a remarcat prin personalele deschise la Sibiu (Ala’n dala, UAP – 2004; Albert, Galeria X Future Agency – 2008), Braşov (Umbră şi Adevăr – 2007; Just me, Kron-Art Gallery – 2009) şi Bucureşti (Bad Art Fantasy, Galeria ATELIER 030202 – 2011; Missing Parts,
ArtYourself – 2012), iar multe dintre lucrările sale se află în colecţii particulare din Italia, Germania, SUA şi, fireşte, România.
Conceptual, artistul construieşte un bes­tiar sui generis, simbolic şi, deloc paradoxal, antropomorf. Nu judecă pe nimeni, ci este, cu luciditate, autoreferenţial. Teza sa de doctorat, intitulată „Originile răului şi reprezentările acestuia în artele plastice” (2013), dovedeşte o consecventă preocupare şi o profundă cunoaştere teoretică a temei: „În general, sursa supranaturală a răului este identificată la nivelul spiritelor întunericului, altfel spus, al diavolilor sau al demonilor. (...) vom întâlni printre abilităţile acestor entităţi capacitatea de a face bine, de a restaura onoarea pierdută şi de a reabilita individul. Dacă ţinem cont de natura demonică a acestora, atunci vom realiza care este binele pe care aceştia pot să îl genereze sau ce fel de onoare aduc cu sine.”
Ce se petrece în zona de enchaîné dintre ontic şi transcendent? Cu „Incognito – The Architects”, expoziţia deschisă între 14 octombrie şi 10 noiembrie la Galeria Galateca din Bucureşti, Albert Sofian îşi nuanţează discursul, îndreptându-şi privirea către ceilalţi şi înclinând balanţa în favoarea întrebărilor. Cred că Mihai Zgondoiu, nu doar artist vizual, ci şi un excelent curator (cu care Sofian face deja din 2011 echipă), a ales spaţiul amplu, cald şi foarte bine luminat de la Galateca şi pentru a augmenta senzaţia de monumentalitate pe care, acum esenţializate, lucrările sale o induc privitorului. Contextul devine astfel optim pentru a înţelege gravitatea dialogului dintre creator şi creatură/creaţie. Grafician de performanţă, cu duct sigur şi cu un excepţional simţ al volumelor, Albert Sofian îşi pune arta în slujba marilor teme, a întrebărilor devastatoare.